„În momentul de față avem în România investiți peste 100 de milioane de euro. Estimez că undeva în maximum trei ani să ajungem la 1 miliard, valoare investițiilor”, a spus omul de afaceri Iulian Stanciu, care a venit (cu metroul) la StartupCafe, la podcastul Idei&Antreprenori.
Fost CEO și co-proprietar al eMAG, Iulian Stanciu (51 de ani) a povestit, pentru comunitatea noastră antreprenorială, ce vrea să facă mai departe cu banii, după ce a vândut și ultimele acțiuni pe care le mai deținea la cea mai mare platformă românească de comerț online.
Stanciu a relatat și cum l-a cunoscut pe controversatul om de afaceri Sebastian Ghiță și cum a ajuns să facă business cu el.
De asemenea, el a rememorat primul Black Friday, pe care eMAG l-a organizat în România în anul 2011: „A fost un dezastru”. Între timp, eMAG a anunțat că Black Friday 2026 are loc pe 6 noiembrie.
Reamintim că Iulian Stanciu a anunțat în iunie 2026 că a vândut și ultimul pachet de acțiuni pe care îl mai avea în eMAG, de 11,77%, și a ieșit din firmă după 17 ani. El a vândut acțiunile către Prosus, vehicul de investiții al fondului sud-african Naspers. Părțile nu a făcut publică suma tranzacției, dar se estimează că este de ordinul sutelor de milioane de euro.
Urmărește podcastul cu Iulian Stanciu:
De la antreprenor la investitor: „Nu mai contează atât de mult intuiția, contează mai mult știința și pentru asta trebuie să învăț, să mă educ”
StartupCafe: Iulian, cum e viața după eMAG?
Iulian Stanciu: Foarte agitată, mult mai agitată decât îmi închipuiam. Am zis că stau o perioadă să explorez, să învăț lucruri noi și, pe urmă, să execut. Doar că această combinație de execuție cu explorare îmi ocupă acum mai mult timp decât înainte, când eram CEO activ. Pentru că în zona asta de investiții deciziile se iau diferit. Dacă atunci când ești activ într-o companie iei 100-200 de decizii pe zi - destul de mici, poți unele să le mai faci greșit și înveți destul de repede-, aici iei mai puține decizii și trebuie să fie foarte, foarte bine structurate.
Nu mai contează atât de mult intuiția, contează mai mult știința și pentru asta trebuie să învăț, trebuie să mă educ pentru că sunt totuși un începător în domeniul ăsta, chiar dacă am ceva experiență antreprenorială.
StartupCafe: Ai anunțat exitul din eMag, practic ai vândut și ultimele acțiuni pe care le mai aveai. eMag-ul a trecut, pe o evaluare veche, de un miliard de dolari, e de mult „unicorn”, deci putem socoti că până la urmă și tu dispui de capital serios.
Iulian Stanciu: Capital pentru investiții și pentru construcție.
StartupCafe: Și către ce te îndrepți? Către ce fel de investiții?
Iulian Stanciu. Am început acum doi ani și jumătate alături de Iulian Portasa, am fondat compania Inspire Asset Management, care așa cum spune și numele este un asset manager (administrator de active - n.r.). Și am început să ne uităm cam care ar fi tipurile de active către care putem să investim, având în vedere o înțelegere a randamentului și o înțelegere a riscului, bazat pe competențele noastre sau pe competențe pe care le putem împrumuta de la bănci de investiții, companii de consultanță și clar avem un apetit destul de mare de risc, adică ne ducem către investiții directe în companii.
Și aici vorbim de companii, hai să zic, profitabile, mature, dar care pot crește la un nivel mult mai mare. Mergem către investiții indirecte prin intermediul fondurilor de investiții, în zona de venture capital, private equity, dar și zona de seed.
Am investit și în hedge funds, acum ne ducem către un mix de vreo 30 de hedge funds de afară, pentru că nu există în România. Asta mai degrabă ca o protecție pentru vremuri mai tulburi. Dacă economia globală intră într-o recesiune, acolo lucrurile ar trebui să meargă bine corelat de creșterea pe termen lung a valorii acțiunilor companiilor tradiționale. Am investit în diverse ETF-uri, pe diverse teme. În momentul în care America a declarat că Europa trebuie să se apere singură, am investit în ETF în zona de defense. Acum investesc în zona de healthcare (sănătate n.r.). Cred că va fi un upside aici.
StartupCafe: Pentru companiile noastre antreprenoriale, startup-uri în principal, antreprenori aflați la început de drum, cum ar putea decurge o sesiune cu ei să poată să obțină investiții de la un angel investor, cum ai fi tu, un investitor care are și componenta aceasta de experiență antreprenorială?
Iulian Stanciu: Nu am făcut investiții ca angel investor și nu am un plan să fac asta. În schimb, investesc în astfel de comunități. Avem Growceanu, în care am investit și acum începe și funcționeze, e o platformă foarte bună pe care am construit-o.
StartupCafe: Este o comunitate de investitori individuali…
Iulian Stanciu: Exact. Pe urmă , avem venture capital, în care am investit. Avem Underline (fond de investiții n.r.).
StartupCafe: Ești LP (investotor limited partner - n.r.) în Underline?
Iulian Stanciu: Da. Și în Gapminder, fondurile 1 și 2. În afară de asta susțin diverse inițiative care au legătură cu dezvoltarea antreprenoriatului. Poate fix legat de ce m-ai întrebat, este Innovation Labs, care este un fel de accelerator fix pe zona asta de product și dezvoltare de competențe în zona de product și care se termină cu marea finală pe scenă.
StartupCafe: Și Inspire unde putem să o încadrăm, e un family office, o firmă de investiții, cam în ce zonă?
Iulian Stanciu. Este un asset manager, care deocamdată gestionează doar capitalul meu. La un moment dat ne gândim să o deschidem și către alții. Este un asset manager-family office.
5 milioane EUR, investiția minimă
StartupCafe: Dacă aș fi un antreprenor aflat la început de drum și aș lansa un startup de tehnologie sau în alt domeniu, cum aș putea să iau legătura cu voi, cu tine sau cu echipa ta?
Iulian Stanciu: Suntem în construcție, având în vedere că și noi suntem un startup. Totuși suntem la început de drum. Suntem în construcție a prezenței noastre publice. A fost mai degrabă discretă. Am lucrat în spate să ne construim capacitate. Deci o să existe potențial de a comunica direct cu noi. Ce putem face noi este să facem conexiuni cu cei care au astfel de investiții și comunități de angel investor. Aici avem o comunitate puternică din oameni ex-eMag și prieteni. Sunt undeva la 50-60 de oameni care au și ceva capital și cunoștințe și care pot fi investitori în astfel de companii. Dar nu doar atât. Adică sunt diverse alte comunități de investitori. Probabil le știți și voi: Techangels, Brava, chiar și locale prin Cluj, Timișoara, Iași, Brașov. Sunt foarte bune și un antreprenor la început de drum este obligatoriu să se conecteze cu ele pentru a-și testa ideile, pentru a primi feedback.
După care, sunt fondurile de venture capital. Acum este o mare nevoie de fonduri și de seed și de pre-seed. Mă gândesc la o modalitate prin care am putea găsi o variantă să punem bani în multe companii și într-un fel să externalizăm analiza companiilor. Pentru că această capacitate pe care am construit-o la Inspire este una scumpă. Și când începem să ne uităm, punem 150 de întrebări. S-ar putea să îl zăpăcim pe un antreprenor la început cu toate întrebările noastre și este și scump.
De asta avem un tichet minim la care ne uităm noi undeva la 5 milioane de euro. Destul de sus. Dar căutăm o variantă prin care noi să punem niște bani care să ajungă la zeci de companii, dar trebuie să găsim una prin care cineva în care avem încredere sau mai mulți în care avem încredere fac analiza și pornă stau alături de acești antreprenori pentru a-i ajuta și a face conexiunile.
Și ce am văzut foarte util și aș vrea să punctez pentru că mi se pare bun ca model este modelul de la ADRVest prin care ei au lansat două fonduri de investiții care sunt administrate privat și chiar încep acum să facă investiții. Și mi se pare genul de ecosistem pe care ei vor să-l construiască, o legătură, deci ei vin cu capital și nu mai dau doar granturi, nu se mai distribuie banii, nu mai pun peștele în undiță, începi și te învață să pescuiești și îți dau undița, îți dau acces la acest capital, fac legătura cu mediul academic și cu zona de business locală, care zona de business poate să fie alții care au construit lucruri similare poate cu al tău și care au trecut prin experiența ta, dar și companii care ar putea să fie un teren de test și care să-ți adopte produsul, serviciul, ceea ce vrei să dezvolți. Ceea ce mi se pare un model foarte bun și care ar trebui să funcționeze în cât mai multe orașe, deci este un gen de distribuție a fondurilor publice și a resurselor, până la urmă, că ar trebui să fie și oameni și alte lucruri, conexiuni, reputație care se pun în joc, prin care se construiesc aceste mici ecosisteme.
StartupCafe: Între timp și ADR Nord-Vest a lansat un fond similar și ADR Centru. Sunt echipe cu experiență.
Iulian Stanciu: Le urăm succes și chiar e nevoie să aibă succes pentru a da în credere că se poate.
StartupCafe: Ei oricum trebuie să atragă capital privat de la LPs, cum ai fi tu, de exemplu.
Iulian Stanciu: Exact. Analizăm. Suntem în analiză. Pentru că, pe de o parte, noi putem să-i ajutăm pe ei și ei ne pot ajuta pe noi pentru că au o capacitate de a distribui banii local.
Până la urmă și pe mine mă interesează să pun banii înapoi în economie și cred că cel mai bun randament nu este cel dat de depozite bancare sau titluri de stat, este cel dat de companiile care se dezvoltă mai departe.
StartupCafe: Ce sumă aloci pentru investiții?
Iulian Stanciu: În momentul de față avem în România investiți peste 100 de milioane de euro. Estimez că undeva în maximum trei ani să ajungem la 1 miliard, valoare investițiilor. Este un obiectiv foarte ambițios și ne construim echipă și pariem și direct și indirect pe dezvoltarea pieței de capital privat. Mi se pare un El Dorado. Mi se pare că suntem la început de drum și mi se pare exact direcția de care are nevoie România și nu doar că are nevoie, care poate fi următorul motor de dezvoltare.
Am avut 10 ani modelul ăsta de redistribuire prin creșteri de salarii, pensii, undeva peste productivitate și care a produs o dezvoltare. Suntem la 78% PIB per capita raportat la puterea de cumpărare din media europeană. Dar pare că nu mai are suflu modelul ăsta de creștere și pare că avem nevoie de un alt model.
Iar modelul poate veni din dezvoltarea economiei de piață bazată pe capital românesc, ceea ce înseamnă valoare adăugată construită în România și ceea ce înseamnă pe termen lung și o echilibrare a deficitului comercial.
Fără politică: „Dacă mă pui în altă parte s-ar putea să nu performez”
StartupCafe: Întâmplarea face ca acum, când avem această discuție, să se desfășoare negocierile cu partidele pentru viitorul Guvern. Ce așteptări ai avea de la următorul premier sau următorul guvern?
Iulian Stanciu: Aș zice că lucrurile de jos în sus arată mai bine decât de sus în jos, pentru că în fiecare zi vedem oportunități și vedem că se poate construi ceva și văd că există multă speranță și multă energie a oamenilor în a face ceva. De sus în jos cred că sunt lucrurile clasice pe care mediul de business le cere să existe o predictibilitate din punct de vedere legislativ, pentru că impredictibilitatea asta te sperie să faci investiții pe termen lung. Eu m-am cam obișnuit, am 20 și ceva de ani de business și am construit în impredictibilitate, dar pentru investitorii străini nu e chiar așa de ușor.
După care avem partea asta de fonduri europene și acel plan de țară, pe care îl vom depune pentru viitorul exercițiu 2028-2034 și avem nevoie ca felul în care sunt și este construit bugetul, poate să se ducă mai mult către infrastructuri de termen lung decât chestii de termen scurt. Termen scurt însemnând pensii, salarii, sigur și aici trebuie să existe un echilibru și trebuie să existe o echitate, dar pe termen lung au cam fost negrijate lucrurile și vorbim de infrastructuri de educație, de sănătate și investiții bazate pe impact.
Se vorbește foarte mult de absorbție de fonduri europene. OK, stăm foarte bine la absorbție, dar cum stăm la testele PISA în educație, la abandon școlar, la procent de tineri care au facultate? Cum stăm în sănătate, la decese prevenibile, la speranță de viață sănătoasă, la mortalitate infantilă, cum stăm la poluarea din orașe, vorbim de mediu, cum stăm la infrastructura pentru antreprenoriat și capitalul privat disponibil în piețe, cum stăm la digitalizare, că avem internet disponibil și ieftin, avem device-uri, dar nu avem competențe digitale și nu avem servicii publice la nivelul Uniunii Europene.
Și toate infrastructurile astea ar avea nevoie de investiții și ar avea nevoie de bani. E nevoie de bani și e nevoie de competență.
StartupCafe: Și numele tău a fost vehiculat în presă ca o propunere de prim-ministru, foc fără fum nu există. A existat ceva, un sâmbure de adevăr în acel zvon?
Iulian Stanciu: Nu, niciodată și nu am avut nicio discuție și nici nu mă interesează zona asta și nici nu cred că sunt calificat pentru asta. Și ăsta e și unul din motive pentru care am devenit mai vizibil în ultima vreme, pentru că am zis să povestesc exact ce mă interesează pe mine. Eu cred foarte mult că se poate investi capital în România, se poate construi valoarea adăugată. Eu sunt un constructor și construiesc de jos în sus și cred în puterea asta de a construi de jos în sus și cred că fiecare om trebuie să-și găsească locul și să facă bine acolo unde este potrivit. Și aici e locul meu, dacă mă pui în altă parte s-ar putea să nu performez.
Fondatorii eMAG „sunt bine. Sunt mulți milionari de pe urma eMAG”.
StartupCafe: Ai menționat mai devreme despre faptul că lucrezi în continuare pe partea de investiții cu foști oameni din eMag, manageri. Dacă ne aducem aminte de începuturile eMag din 2001, dacă nu mă înșel, erau trei fondatori, Radu Apostolescu, Dan Teodosescu și Bogdan Vlad. Și după aceea ai venit tu și Sebastian Ghiță. Spune-ne tu mai bine cum a fost, să nu greșim.
Iulian Stanciu: Au fost cei trei fondatori. Eu am intrat în 2009, în aprilie. 2008 a fost un vârf pentru companie, doar că 2009 a fost un an foarte dificil. A venit criza financiară, a fost o criză și a consumului. Bunurile de folosință îndelungată implicit produsele IT - și eMag vindea doar IT la momentul respectiv - au fost sacrificate, a picat piața la jumate și eMag a început să aibă ceva probleme. Eu eram aproape de fondatori, având business-ul de distribuție, și am investit în companie.
Compania prin care am investit era jumate-jumate cu Sebi Ghiță, care la momentul respectiv era investitor în alte companii ale mele. După care în 2009-2010 am început să caut variante să mă despart de el, pentru că aveam drumuri diferite și prin 2012 am găsit o variantă cu cei de la Naspers. Mai degrabă ei ne-au găsit pe noi pentru că aveam o altă tranzacție în curs în momentul respectiv, deci aveam o altă opțiune, doar că ei au venit mult mai hotărâți, mult mai repede. Și ei ar fi cumpărat și din celelalte companii pe care le dețineam. Așa a trebuit să vând o parte din ce aveam eu la eMag, ca să iasă Sebi Ghiță din celelalte companii. Și să îl plătesc pe el și pentru acțiunile din celelalte companii. Și așa am început parteneriatul cu cei de la Naspers, în 2012. Doi dintre fondatorii eMag au ieșit în 2011, Dan Teodosescu și Bogdan Vlad, puțin înainte să vină Naspers.
StartupCafe: Adică fondatorii ți-au vândut ție acțiunile.
Iulian Stanciu: Da. Lui Dan Teodosescu i-am promis că îi țin numele companiei, Dante Internațional vine de la numele lui. Și mi-am ținut promisiunea. Iar Radu a rămas până prin 2014 când s-a retras și am rămas într-o legătură foarte bună. Este în continuare antreprenor, a investit într-o clinică oftalmologică cu foarte multă tehnologie. N-am mai vorbit cu el de ceva vreme. Știu că a mai avut ceva business-uri tot prin zona de tehnologie, dar n-am mai vorbit cu el.
StartupCafe: Chiar mă întrebam ce mai fac ei, pentru că sunt creatorii, inițiatorii unei companii care e exponențială pentru comerțul online în România și în zona noastră.
Iulian Stanciu: Există o tentație să atribuim succesul unei companii unui număr mic de oameni. Așa funcționăm noi ca oameni. Dacă eu am fost omul care a ieșit în față și am vorbit în numele companiei, oamenii au zis, „A, tu ai făcut asta”. Sigur, am muncit și eu acolo, am luat niște decizii, unele bune, alte proaste, dar au fost în spate mii, zeci de mii de oameni care au lucrat acolo și care chiar au muncit. eMag este una din companiile, să spunem, transformatoare și inspiraționale pentru ce înseamnă dezvoltarea privată a României, pentru că din foarte puțin, a reușit să construiască, bazat pe încredere, niște servicii foarte bune. Aș îndrăzni să spun că sunt chiar la nivel occidental și au devenit un reper în multe zone și asta înseamnă munca multor oameni care și între ei a existat foarte multă încredere, încredere în sensul în care vii și știi că dacă muncești ca lumea și faci ceea ce trebuie, vei fi recompensat într-un fel sau altul pentru munca ta și financiar, dar și să ai o recunoaștere. Și asta a existat. Deci au fost niște canale din astea de încredere construite și în interior și între companie și furnizori, între companie și clienți, între entitate și toți stakeholderii, toți deținătorii de interese și încredere, nu doar pe termen scurt - „am făcut un deal, gata, e bine și la revedere”. Am încercat să o ținem pe termen lung.
StartupCafe: Da, dar e fascinația asta pentru fondatori. Vă dați seama,eu am crescut ca om în tranziția aceasta a României. Pe vremea când cei trei au fondat eMag, lumea în București își cumpăra teniși din angroul „Europa”, de exemplu, sau din piață, abia se făcuseră mall-uri în București, timid, așa. Și de-asta lumea se întreabă cum le-a venit lor ideea să facă comerț online. Nici nu era penetrare foarte mare a internetului la vremea aia în România. Nu era, ca acum, comerțul online pe mobil, nu erau aplicații mobile, nu erau telefoane mobile cu internet atât de multe.
Iulian Stanciu: Da, a fost o decizie inspirată, după care dezvoltarea companiei s-a bazat pe foarte multe decizii, într-un mix, mai mult bune decât proaste. Spre exemplu, transformarea mobile. Transformarea mobile a început când traficul de pe mobil era 2% din total. Și transformarea a fost în toată compania, inclusiv în discuțiile interne, totul începea cu mobile. Mulți se întrebau, „Bine, dar e 2%, 3%, 5%”.Până la urmă a fost un pariu foarte bun.
StartupCafe: Când ați început să dezvoltați mobile-ul?
Iulian Stanciu: Cred că 2010-11, destul de devreme.
StartupCafe: Imediat după iPhone, să zicem.
Iulian Stanciu: Cam așa. La fel, revoluția asta a datelor, cu big data, cu structurarea datelor și asta am folosit-o în descentralizarea deciziei în companie. Adică aveam undeva la 20.000 de indicatori și aici, Tudor, care conduce acum eMag, el a fost creierul acestei operațiuni, pentru că am structurat datele foarte bine, astfel încât oamenii să înțeleagă cum funcționează acei indicatori și am învățat să ia decizii la un nivel destul de jos în organizație, în sensul în care dacă suna un client la customer service și spunea că are o problemă și calculam că problema respectivă e de vreo 300 de lei, angajatul avea putere să ia decizie și avea acces la informații, avea acces la date, astfel încât el să poată să ia decizia să-i rezolve clientului problema atunci.
Pentru că în momentul în care spune „stați că mă consult cu șeful și revin”, deja clientul este oricum nervos că are o problemă. Dacă îi mai zici „stai că revin”, știe el că a mai pățit-o și devine și mai supărat. Dacă îi rezolvi problema foarte repede, omul spune OK, bine, am încredere”, și merge mai departe și poate dintr-un detractor îl transformi chiar într-un promotor al serviciului tău.
StartupCafe: Tudor Manea a fost printre primii angajați din eMag.
Iulian Stanciu: A fost printre primii, da.
StartupCafe: Mult înainte să vii tu în companie.
Iulian Stanciu: Da, da, exact. Plecase la un moment dat și după ce am venit eu l-am adus înapoi.
StartupCafe: Cei trei fondatori sunt bine, s-au ales cu ceva din afaceri pe care au fondat-o?
Iulian Stanciu. Da, sunt bine. Să spun așa, sunt mulți milionari de pe urma eMag.
Cum l-a cunoscut pe Sebastian Ghiță: „Am văzut că e un tânăr ambițios, am rămas în relații și după ce am terminat școala”
StartupCafe: Sebastian Ghițe nu-i așa bine. Apropo, cu el, cum ați ajuns să faceți afaceri?
Iulian Stanciu: Cred că eu eram în clasa a 11-a, în Ploiești și am făcut parte dintre olimpicii la matematică și informatică. Aveam niște cursuri, niște granturi din astea și ajungeam să învățăm despre internet și acolo a ajuns și el, era clasa a 8-a, la alt liceu și a venit la laboratorul de informatică pe care liceul meu l-a primit ca donație și de care eu mă ocupam, că nu erau profesorii cu experiență practică în calculatoare. Și m-a rugat să-l ajut cu diverse chestii. Am văzut că e un tânăr ambițios, am rămas în relații și după ce am terminat școala, la un moment dat, când eram la facultate, m-a întrebat dacă nu vreau să facem o firmă împreună în București, că el avea niște capital, începuse deja o firmă în Ploiești. Am zis OK, bine, mi-a dat niște capital la început, pe care eu am construit firma. După care lucrurile la el s-au dus în altă direcție, a fost fascinat de zona asta politică, media și mi-am dat seama că felul în care construim lucruri este diferit și am decis undeva prin 2009 că trebuie să ne despărțim. Ne-am despărțit în 2012 și de atunci nu am mai discutat.
„Atrag atenția în continuare că nu au jucat fair acești jucători”
StartupCafe: Dar unde vezi viitorul comerțului online acum? Pentru că este și această presiune a acestor mari companii giganți în special din China, Shein, Temu, dar și Trendyol care e turcească, dar are acționarul majoritar tot din China, Alibaba. Unde își poate face locul o companie românească precum eMag sau alte firme românești, ca evoMag sau din Europa, ca Allegro din Polonia?
Iulian Stanciu: Cred că dimensiunea este foarte importantă în jocul ăsta, pentru că îți permite să construiești tehnologie, îți permite să ai servicii până la urmă foarte bune, să ai acces la o bază mare de produse și ai economy of scale, în care poți să fii profitabil din volume foarte mari raportate la niște costuri fixe care procentual ajung să fie destul de mici.
Deci pentru eMag dezvoltarea în continuare este obligatorie. Și aici vorbim de o dezvoltare a numărului de clienți. Doi, este un potențial pentru eMag în dezvoltarea de ecosistem, de diverse servicii care să se lege între ele și să ofere până la urmă un serviciu mult mai bun clientului, însemnând livrare. Și aici a fost investiția eMag în Sameday și aici este un antreprenor senzațional, vorbim de Lucian (Băltaru). Same Day era undeva la un milion și ceva valoare când eMag a investit. Acum e o companie care probabil va ajunge curând la un miliard. Cu o rețea regională, de easybox-uri, cu foarte multă inovație, foarte multă tehnologie.
După care avem partea de plăți cu HeyBlue. Avem partea de logistică cu depozitele eMag și serviciile logistice pe care eMag le oferă către selleri. Partea de advertising pe care eMag o oferă ca infrastructură pentru selleri. Toate lucrurile astea se potențează una pe cea altă și formează un diferențiator în calea jucătorilor străini. Mă aștept să există o competiție dură pe termen lung, cu jucătorii, în special cei veniți din Asia, dar în același timp atrag atenția în continuare că nu au jucat fair acești jucători.
Adică nu doar că au exploatat o breșă a legislației europene, aceasta cu produsele la care eMag, pe exemplu, plătește taxe, ei nu plăteau taxe, ci faptul că foarte multe reguli și legi europene sau locale nu erau respectate. Datele personale, protecția consumatorului, ajutor de stat, foarte multe lucruri pe care ei nu le respectau. Și vorbim aici de jucătorii din Asia. Adică la cei din America, spre exemplu, vorbim aici de Amazon, poate și alții, n-am văzut probleme de genul ăsta și cred că am avut o competiție fair cu ei pe unde ne-am întâlnit, prin ce piețe ne-am întâlnit. Dar aici la chinezi... Acum sper ca și ei să fie din ce în ce mai compliant cu legislația românească și europeană, pentru că și Europa văd că se uită mult mai serios la asta. Dar aveam o datorie... Acum nu mai sunt implicat, dar dacă m-ai întrebat cum văd mai departe, cred că este loc pentru eMag să se dezvolte.
E potențial în piață, e-commerce-ul totuși e la cât? 12-13% din total retail. În zona de food, cred că e la 1%. Și sunt țării în care e-commerce-ul a ajuns la peste 30%, poate chiar mai mult în diverse țări prin Asia. Deci potențialul de creștere există, depinde și de ce face compania, pe servicii, pe plăți, pe infrastructură, livrare, de număr de produse, de calitatea serviciului. De fapt, concurența ar putea să fie și benefică până la urmă, adică nu cred că eMag va fugi vreodată de concurență.
StartupCafe: Pe de altă parte, că spuneai de legislație, totuși autoritățile române au pus acea taxă de 5 euro și Uniunea Europeană pune la fel. Nouă, consumatorilor, nu ne convine, dar companiile de comerț online din Europa sunt mulțumite de lucrul ăsta.
Iulian Stanciu: Acum trebuie să ne uităm și așa. Când cheltui 100 de lei pe o companie europeană, 50 de lei rămân în Europa. Care 50 de lei s-ar putea să ajungă la vărul, la mătușa care este într-un fel angajat sau, dacă nu direct, indirect, lucrează la o firmă care este furnizoare de diverse servicii. Deci este parte din acest ecosistem european. Ce vorbeam de value chain, când cheltui 100 de lei la o firmă din Asia, doar 20 de lei rămân în Europa. Practic ai doar TVA-ul. Deci, practic, valoarea se duce în altă parte. Nu zic acum și nu sunt adeptul unui naționalism economic orb, dar pe termen lung, noi va trebui să începem să vorbim despre asta.
Nu trebuie să cumpărăm bunuri și servicii dacă nu e o calitate bună sau un preț bun. Dar va trebui să punem în balanță atunci când cumpărăm ceva, dacă ajutăm totuși și economia națională, pentru că se întoarce pe termen lung la noi. Nu putem să ne așteptăm ca statul să aibă bani și să facă lucruri în toate infrastructurile de care vorbeam, dacă pe partea cealaltă finanțăm acest deficit comercial foarte mare pe care îl avem.
StartupCafe: Dacă aș fi un tânăr antreprenor, acum ar mai fi oportun să-mi deschid o afacere în comerț online? Ce magazin online sau ce platformă de comerț online aș mai putea să fac eu acum pe piața din România?
Iulian Stanciu. Cred că sunt în continuare multe nișe și multe produse care nu există. Nu mai știu exact unde este eMag acum ca număr de produse. Cred că e undeva pe la 30 de milioane poate.Mă uitasem la un moment dat în Germania, erau 500 de milioane de produse. Deci sunt foarte multe produse de nișă care nu există, de la fashion la nu știu decorațiuni pentru casă la nu știu animale de companie, accesorii și așa mai departe. Deci este, cred, o oportunitate în zona asta de nișe.
Este o oportunitate în zona de servicii pentru e-commerce. Este o oportunitate în zona de platforme care să construiască și alte marketplace-uri. Nu doar în România. Dacă te specializezi în câteva produse pe care le înțelegi foarte bine și poți să le construiești - că le construiești aici, că le construiești în altă parte - și au o calitate bună, un preț bun, un diferențiator, poți să intri pe diverse alte piețe, să îți crești vizibilitatea folosind mecanisme de genul advertising și duse în diverse centre logistice prin toată Europa Și știu asta, pentru că o companie în care sunt în continuare implicat, distribuitorul NOD, are parteneri care fac lucrul ăsta cu brand-urile românești ale lui NOD și care se vând prin marketplace-uri prin toată lumea. Deci cred că se poate și este o oportunitate mai ales că e-commerce-ul ia share din total retail.
StartupCafe: NOD, tot așa pentru istoric, e fostul Asesoft Distribution, cum s-a numit vechea afacere pe care o aveai cu Sebastian Ghiță și din care el a ieșit ulterior și tu ai rebranduit-o ca NOD, nu?
Iulian Stanciu: Da.
StartupCafe: Îmi amintesc, în copilărie, în perioada comunistă, aveam un televizor cu un buton care se învârtea ca o roată și dădeai canalele. Era alb-negru și se numea Diamant 227. Știu că ai luat brand-ul Diamant la un moment dat.
Iulian Stanciu: Da. NOD este o companie distribuitoare de produse IT și de la produse IT s-a dus în zona asta de Value Added Distribution și vinde produse de Cyber Security, Data Center, Smart City, Green Energy, dar s-a dus și în zona asta de consumer, de brand-uri de consumer și aici a construit câteva branduri. Hainer, Diamant, Fram în zona de electrocasnice, Pegas în zona de biciclete. Adică sunt mai multe branduri care folosesc toată logistica globală a NOD, care practic poate aduce produse de oriunde, toată logistica locală și canalele de distribuție cu peste 2000 de parteneri, în România, tot sistemul de logistic, depozitare sistem informatic, sistem de creditare pe care NOD îl are și furnizori și parteneri și cu speranța ca unele din ele să poată fi produse și local.
Cam asta a fost idea la Pegas, acolo nu am ajuns la volumele care să ne permită construcția unei linii de fabricație locală dar cam asta fusese visul. Produsele sunt, brandurile românești sunt și chiar se vând și în afara țării.
StartupCafe: Ai mizat pe nostalgie sau ai considerat că au un capital de brand în continuare puternic?
Iulian Stanciu: Iarăși, n-a fost decizia mea, rolul meu la NOD este doar de investitor. Este echipa de management, Andrei Militaru conduce compania și aici într-adevăr a mizat pe notorietatea brandului pentru că nu trebuie să mai construiești la notorietate, oamenii, o parte dintre consumatori au auzit de brandul respectiv, dar trebuie să-i construiești niște atribute pe care ți le dorești pentru că s-ar putea unii să spună, nu știu, „vechi”, „prăfuit, „nu funcționează bine”. Acum trebuie să îi spui „tehnologie”, „nou”, „bun”, „fiabil”...
StartupCafe: Uite și Renault a făcut cu Dacia tot așa.
Iulian Stanciu: Deci se poate, da, și merge bine. Peste 100 de milioane de euro din ce vinde NOD sunt brandurile proprii.
În China, „se lucrează dublu ca ore față de România, iar salariile sunt la jumate”
StartupCafe: Spuneai mai devreme că sperai să construiești, de exemplu, bicicletele Pegas în România, să mărești producția astfel încât să fie fiabil, să poate să funcționeze ca business. Aici revenim la discuția cu China Până la urmă unde se situează România, Europa în ansamblu, în scenă această internațională alături de China, India, Statele Unite în termeni de productivitate și competitivitate.
Iulian Stanciu: Cuvântul, cred, cel mai important este competitivitate și aici trebuie să o luăm pe lanțurile de valoare și trebuie să ne uităm unde avem noi ceva competențe, unde avem ceva resurse și unde putem construi astfel încât să fim competitivi în viitor.
Dacă vrem să ne apucăm să asamblăm jucării în România va fi imposibil aici acest proces nou de producție. Pe anumite lucruri pur și simplu nu putem fi competitivi. Am fost în depozite în China, am fost în fabrici și am văzut cum se lucrează. Nu se va lucra niciodată așa la noi, în sensul în care 13 ore pe zi, 6 zile pe săptămână, asta e cam limitat într-o fabrică norocoasă, că sunt și fabrici în care oamenii lucrează 7 zile din 7. Deci se lucrează dublu ca ore față de România, salariile sunt la jumate și productivitatea este mult mai mare pentru că există o presiune foarte mare asupra oamenilor. Deci costul pe operațiune este de vreo 10 ori mai mic.
Va fi greu să batem asta, poate cu foarte multă tehnologizare, robotizare, automatizare, putem să facem asta și oamenii să fie pe un nivel superior în care să controleze robot, să programeze robot, să aibă diverse alte roluri în acest proces nou de producție. Dar pe anumite lucruri pur și simplu nu putem fi competitivi.
Putem fi competitivi în schimb, uite, pe zona de energie. Noi avem un mix energetic bun și care se dezvoltă. Sigur, sunt ceva probleme acum, dar cred că undeva în 2-3 ani o să avem, poate chiar o să putem fi exportator net de energie în România și atunci problema va fi cum reușim din energia pe care o producem să construim niște lucruri cu valoare adăugată mai mare. Cum am putea din energie plus tehnologie, cipuri, să producem inteligență?
Cum am putea acea inteligență să o folosim pe diverse lanțuri de producție sau în zona de administrație publică, astfel încât ea să producă bunăstare? Deci, cred că aici sunt niște teme pe care noi putem să le adresăm și putem să începem să discutăm despre asta. Din energie poți să produci inputuri pentru agricultură.Din agricultură să nu mai produci doar produse brute pe care să le exporți, să începi să construiești produse finite și aici ne trebuie construcție de capacitate, care înseamnă capital, care înseamnă antreprenori pe care îi avem. Deci nu cred că duce în lipsă de energie antreprenorială, dar avem nevoie de capital și capital în zona privată, fonduri de venture capital, private equity, experți, mult mai mult avem nevoie. Suntem cu stocul disponibil pe ultimul loc din Europa.
E o piață care se dezvoltă, de asta zic că e la început și văd mult potențial aici, dar este cel mai mare gheb pe care îl avem și avem nevoie de competențe, manageriale, de produs, tehnice pe alocuri, dar lucrurile astea se pot obține. Și cred că aici va fi motorul următor de dezvoltare care ne va ajuta și pe noi ca țară să mergem pe lanțuri de astea de valoare plecând de la ce suntem capabili să facem și unde avem resurse și care ne vor proteja și, eu știu, de competiția cu marii jucători globali.
China este foarte asertivă, își dorește din ce în ce mai multă valoare adăugată construită în China și vedem că, dacă pe vremuri doar produceau chestii pentru brandurile occidentale, acum vin brandurile chinezești direct în Europa. Și servicii, o să vedem și servicii tehnologice, vedem deja modele AI și o să vedem diverse alte lucruri care vor veni în România și în Europa și vor concura și cu americanii, dar și cu europenii. Și noi va trebui să discutăm mai mult de strategie și să alegem niște lucruri în care putem să creăm această valoare adăugată, să nu ne batem pe toate. Dacă ne batem pe toate, s-ar putea să le facem pe toate prost.
Deci va trebui să alegem câteva. Energia pare să fie unul din ele, partea asta de tehnologie pare să fie alt lucru bun. Avem contribuția sectorului IT la PIB-ul României, este, dacă nu mă înșel pe locul 3 din Europa, suntem peste media europeană și putem să transformăm asta în mai multă valoare adăugată.
Acum, probabil trei sferturi din oameni lucrează în companii care produc proprietatea intelectuală în altă parte. Aici cred că putem să producem și noi mai mult proprietate intelectuală și produs românesc. Și pentru asta este nevoie, dacă vorbim de o strategie, este nevoie de legislație.
Și este o asociație a IT-iștilor, a ANIS, care a propus mai multe puncte, care ar dezvolta acest ecosistem de angel investors, pe de-o parte să facă viața mai ușoară a antreprenorilor și le recomand antreprenorilor și tuturor oamenilor din acest ecosistem să meargă către asociații care le reprezintă interesele. Pentru că dacă nu vor merge, altcineva nu o să o facă pentru ei. Dacă ei își spun foarte clar care este interesul, care este problema, care este propunerea pe care o au, o voce comună îi poate reprezenta.
Și această asociație a ANIS, care face parte și din confederația patronală Concordia, care este patronatul numărul unu din România, este un partener de dialog pentru orice guvern. Că e de stânga, de dreapta, înainte, înapoi, n-are cum să nu țină cont de ceea ce vorbim noi, pentru că suntem până la urmă vocea oamenilor, a antreprenorilor și a capitalului din România.
„Cel mai mare impact pe care îl are AI-ul este în zona de programatori și scris cod”
StartupCafe: Și noi am ținut legătura și ținem în continuare legătura cu toate patronatele, inclusiv cu cei de la ANIS. Dar apropo de piața IT și de ponderea în PIB a domeniului IT în România, totuși vedem că odată cu ascensiunea inteligenței artificiale, companiile IT fac concedieri, inclusiv eMAG, și evident că și alte companii, Oracle, Amazon. Până unde poate să ajungă această tendință, cum se poate regla?
Iulian Stanciu: Cred că cel mai mare impact pe care îl are AI-ul este în zona de programatori și scris cod și acolo este o disrupție mare și din ce în ce mai mare. Cred că va fi nevoie în continuare de IT-ști, poate că nu atât de mare în companiile specializate care pe asta se ocupă, pentru că vor fi mult mai, vor scrie mult mai mult cod cu AI, dar va fi foarte mare nevoie de IT-ști în restul economiei.
Și în momentul de față IT-știi care au plecat sau mă rog, probabil că nu toți, dar o bună parte din cei care sunt disponibilizați din companiile astea specializate se duc în restul economiei și oamenii au nevoie de la construcția de infrastructuri simple până la zona de cyber și diverse alte servicii de IT. Acum s-ar putea să fie nevoie de o re-specializare, ușor o pivotare, cum spun antreprenorii, către diverse alte nișe și domenii. Dar în continuare este foarte mare nevoie și vedem că adopția tehnologiei în companiile din România overall este încă scăzută, iar acești oameni sigur vor ajuta. Deci până la urmă sunt în continuare, cred că la bătaie cu salariile din zona de energie, dar s-ar putea să fie cel mai bine plătit job. Însă s-ar putea să fie nevoie de mult mai mult studiu în sensul în care nu mai faci patru ani și poți să știi să programezi sau știi să programezi direct din liceu și este suficient de bine, s-ar putea să fie nevoie de mult mai mult: să înveți despre infrastructuri IT, să înveți despre cybersecurity, despre rețelistică, despre diverse alte lucruri pe care le poți face în IT și în diverse domenii economice, poate o specializare pe domenii - ce poți face cu IT-ul în agricultura, în medicină, în educație, în administrația publică. Dar este o mare nevoie de specialiști care să vină și să acționeze ca factor de competitivitate, motor de competitivitate în zonele astea.
StartupCafe: Asistăm la o bulă în inteligența artificială? Tu, ca investitor, cum te uiți la ceea ce se întâmplă în inteligența artificială? Am văzut evaluări colosale la Antropic, la OpenAI, comparabile sau mai mari decât la companii mai vechi în IT. Ce se întâmplă cu valoarea asta atribuită atât de mare?
Iulian Stanciu: Mi-e greu să spun dacă aceste companii sunt sub sau supraevaluate. Este clar că acolo este o estimare a unor cash-uri viitoare foarte, foarte mari, venite pe bază a adopției foarte largi la nivelul industriei a inteligenței artificiale, a tuturor verticalelor din economie, de fapt.
Acum e posibil anumite zone să fie o bulă, altele nu. Eu ca investitor - știi cum se spune: în zona în care se caută aur mai bine să vinzi lopeți și găleți. Și am preferat să stau în zona asta de distribuție de echipamente IT care să stea la baza construcției de inteligență artificială și pariez în continuare că va fi nevoie de putere de calcul pentru a folosi inteligența artificială și mă uit la zone pe value chain la care este nevoie de investiții.
Va fi nevoie de energie, va fi nevoie de energie ieftină și de la energie geotermală și aici am pariat pe un business care se duce în zona asta.
StartupCafe: Ai investit în Foraj Sonde Videle.
Iulian Stanciu: Este o companie care avea trei riguri, trei utilaje de foraj. Acum ne ducem spre 15. Și a crescut trei ori în nouă ani de zile și care a plecat de la zona de foraj doar în petrol și gaze către zona de geotermal. Și avem contracte de geotermal în Franța, avem în Olanda, am forat și în România și potențialul este foarte mare și în România și în regiune, pentru că este o energie regenerabilă, verde și care se poate produce continuu.
StartupCafe: În panouri fotovoltaice, că s-a dezvoltat mult și zona asta, avem companii românești, Simtel Team și cei de la Allview se ocupă cu panouri fotovoltaice.
Iulian Stanciu: NOD este distribuitor de „lopeți și găleți” și de invertoare, panouri fotovoltaice și baterii și cred că o să fie în continuare o dezvoltare mare, s-ar putea mult mai mare pe zona de stocare decât pe zona de producție, pentru că până acum s-a încurajat foarte mult producția și foarte puțin stocarea, acum va trebui în următorii ani să echilibreze.
Cred că vom asista și la o transformare în zona de companii medii-mari care își vor instala și vor produce energie și vor stoca energie și vor consuma ceea ce vor produce într-un procent mai mare decât au făcut-o până acum. S-ar putea și instituții publice la fel. Deci da, văd potențial de creștere acolo.
StartupCafe: Ca investitor, ce ai cumpărat mai degrabă acum: o acțiune la Nvidia sau una la Anthropic sau la OpenAI?
Iulian Stanciu: N-am cumpărat la niciuna din ele. M-am dus în alte zone. M-am dus în zona de healthcare, acolo văd potențial, pentru că pe mine mă interesează randamentul și nu mă pricep atât de bine pentru a evalua companii individuale și cred că e un consum foarte mare de resurse și de asta prefer ETF-urile și pariez mai degrabă pe domenii.
Flanco „are nevoie de dezvoltare și în materie de creștere de brand și în materie de număr de magazine și suprafețe”
StartupCafe: Ai și Flanco, sunt discuții cu cei de la PPC, să cumpere Flanco?
Iulian Stanciu: Nu pot să comentez.
StartupCafe: Dar cum vezi așa comerțul în magazine fizice?
Iulian Stanciu: Părerea mea că sunt ceva provocări și aici ai nevoie, la fel, de dimensiune. Adică trebuie să ajungi la o sumă mare ca să ai putere de negociere cu furnizorii pentru a putea avea o acoperire națională. Flanco este un astfel de jucător, doar că are nevoie de dezvoltare și în materie de, eu știu, creștere de brand și în materie de număr de magazine și suprafețe de magazine.
StartupCafe: Adică simți nevoia să aduci un investitor mai mare și cu experiență?
Iulian Stanciu: Analizăm.
Primul Black Friday la eMAG: „Mă opreau oamenii pe stradă să mă întrebe. Unii să mă felicite și de alții să mă întrebe unde-i produsul”
StartupCafe: Black Friday! Că se apropie Black Friday acum. Voi l-ați adus în România cu eMag. A fost profitabil primul Black Friday?
Iulian Stanciu: Am fost în America și am văzut cum arată un eveniment din ăsta de shopping în America și era partea de spectacol în care era toată lumea antrenată. Erau și retailerii, era și media și era pur și simplu o sărbătoare în care pentru o zi oamenii spuneau „OK, îmi permit și eu să iau niște lucruri, prețurile sunt mult mai bune decât în restul anului, mă răsfăț și îmi iau chestii pe care poate nu mi le permiteam”.
Și am zis „OK, ce-ar fi să facem și noi chestia asta”. Și la început am luat diverse produse la care am negociat ceva cu furnizorii, ne-au dat niște suport și l-am pus într-un preț mai bun la o cantitate limitată și am dat drumul. Doar că sistemele pe care le aveam la momentul respectiv au crăpat foarte repede și am vândut mult peste stocul pe care îl aveam alocat și am avut diverse alte probleme și blocaje interne și primul Black Friday a fost un dezastru. N-a fost nici o experiență foarte bună pentru clienți, dar am văzut un interes fantastic și ne-am dat seama că e mult potențial aici.
Am luat toate lecțiile învățate, am lucrat la ele, am planificat din ce în ce mai bine și chiar a ajuns un fenomen național, care a fost preluat de toți retailerii, iar unii l-au făcut tot anul.
StartupCafe: Dar în prezent aduce valoare Black Friday în sine, sau e ca fenomen, ca reclamă mai mult, ca awareness?
Iulian Stanciu: Pentru consumatori sigur aduce, pentru că undeva la 80% din produse erau la cel mai bun preț din an. În condițiile cu inflație, cu o creștere continuă, e ceva.
Ai cel mai bun preț din ultimul an, într-o zi. Cantitățile pe urmă au crescut foarte mult, adică nu mai sunt o sută de produse sau doar o mie de produse, sunt sute de mii, milioane de produse cred că sunt.
Pentru furnizori, iarăși, este o ocazie să scoată produsele în față. Nu toți participă. Unii decid că nu vor, dar unii spun „DA, este un moment, vreau să investesc, vreau să cresc, să câștig cote de piață” și vin cu bugete pe care ți le dau și negocierea are loc tot anul.
Și pentru companie (eMag), chiar dacă nu câștigă bani în ziua respectivă, dar câștigă clienți și își testează toate sistemele și vede ce ar trebui dezvoltat astfel încât într-o creștere viitoare lucrurile să funcționeze foarte bine.
Pentru că eMag, acum, într-o zi obișnuită este probabil cum era cu 10 ani în urmă în Black Friday și toate sistemele dezvoltate sunt bazate pe lecțiile învățate la momentul respectiv și a fost o ocazie de a învăța. Plus în interior este un fel de team building, sărbătoare. Sigur se muncește foarte mult, dar e și foarte mult fun și oamenii se distrează.
StartupCafe: În ce an a fost primul Black Friday de la noi?
Iulian Stanciu: Nu mai știu exact, 2011 parcă. Chiar la momentul respectiv ieșeam foarte mult în față și mă opreau oamenii pe stradă să mă întrebe. Unii să mă felicite și de alții să mă întrebe unde-i produsul.
StartupCafe: Erau întârzieri.
Iulian Stanciu: Îți dai seama.
StartupCafe: Nici serviciile de curierat nu erau foarte dezvoltate.
Iulian Stanciu: Da, acum sunt mult mai bine.
StartupCafe: Ce mesaj ai da acum unui tânăr antreprenor, aflat la început de drum?
Iulian Stanciu: Aș da mesajul că lucrurile arată mai bine de jos în sus decât de sus în jos. Dacă ne uităm doar la macro și vedem, eu știu, că partea de politică nu merge atât de bine, că social sunt tot felul de probleme, că economic sunt tot felul de provocări, s-ar putea să fim paralizați. Dar dacă începem de jos în sus, bazat pe încrederea că se poate face ceva și pe ambiție și ceva pus, o țintă ambițioasă, că îți faci o companie, că te duci și faci practică într-o companie mare, înveți și pe urmă te apuci și îți faci compania ta. Dacă nu îți propui ceva, nici nu prea ai șanse să ajungi acolo.
Asta nu înseamnă că este garantat, nu e nimic garantat. Drumul este unul greu și sunt foarte multe probleme și foarte multe riscuri și foarte mult de muncă și trebuie să fii dispus să faci asta. Dacă spune cineva că totul va fi ușor și totul o viață ușoară și frumoasă, minte, nu este adevărat.
Și cred că trebuie să începem să formăm mai mult rețele din astea de încredere, să avem încredere că cineva ne poate reprezenta interesele. Vorbeam de o asociație sau un grup de oameni care au interese comune sau care servesc niște idei și primesc ceva înapoi. Că vorbim de o asociere, de doi oameni, de trei oameni și să încercăm ca unu plus unu să dea mai mult decât doi. Unul vine cu ceva, altul vine cu altceva, aliniem interesele, începem și lucrăm împreună astfel încât să producem ceva. Așa cum am zis, văd foarte mult potențial. În fiecare zi găsesc companii și vorbesc cu oameni care au idei fantastice și capacitate de execuție și eu sunt foarte încrezător că se poate.
StartupCafe: Un tânăr când se gândește să se intre în afaceri, își proiectează o imagine că o să aibă Lamborghini, că o să se plimbe cu private jet, că o să meargă în excursii în Dubai sau, cine știe, pe unde coasta de Azur, unde mai vedem noi, că se mai duc politicienii noștri. Tu ce mașină ai, de exemplu?
Iulian Stanciu: Eu am un BMW.
StartupCafe: Și ai șofer?
Iulian Stanciu: Nu, nu, nu. Dar am venit cu metroul la voi, că e mai simplu. Îmi și arăta: jumătate de oră cu mașina, 22 de minute cu metroul și e mai simplu.
StartupCafe: Stai la casă.
Iulian Stanciu: Stau la clasă, da.