Avocata bucureșteană care ia apărarea patronilor de firme mici cărora ANAF le cere zeci de mii de euro, TVA pe ultimii 5 ani cu penalități, a făcut o nouă analiză privind, în replică la explicațiile Fiscului în legătură cu aceste cazuri.
Reamintim că, recent, pe Grupul Antreprenorilor din România, o comunitate care numără peste 275.000 de membri pe Facebook, au fost prezentate cazurile unor patroni de afaceri mici, unele închise între timp, care au avut codul de TVA anulat de ANAF la un moment dat. Oamenii spun că n-au mai colectat TVA de la clienți, iar acum s-au trezit că ANAF le cere zeci de mii de euro, TVA retroactiv, pe ultimii 5 ani, cu dobânzi și penalități de întârziere.
Într-un răspuns transmis StartupCafe, ANAF a subliniat că firmele trebuie să declare corect datele şi informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate.
„Potrivit principiului bunei-credinte, contribuabilii trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile şi să îşi exercite drepturile potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi să declare corect datele şi informaţiile privitoare la obligaţiile fiscale datorate iar organul fiscal să își manifeste rolul activ de a sprijini conformarea voluntară a contribuabililor” - a spus ANAF, în răspunsul pentru comunitatea antreprenorială StartupCafe.ro.
În replică, avocata Alina Nica (de la biroul de avocatură Lawyeresse), denunță faptul că în spatele acțiunilor ANAF față de firmele afectate de anularea codului de TVA „se vede limpede că Statul are nevoie de încasări, însă scopul, oricât de legitim ar fi, nu scuză mijloacele de față”.
„Nu poți repara deficitul bugetar sacrificând contribuabili care au fost, ani la rând, în deplină regulă. Fiscul nu poate transforma o vulnerabilitate administrativă într-o sursă de venit, încălcând principii fundamentale ale dreptului fiscal” - afirmă avocata în analiza ei.
Redăm întreaga analiză a avocatei Alina Nica:
După explicațiile ANAF, rămâne întrebarea esențială: de ce sunt taxați retroactiv contribuabili care nu datorează TVA?
„O analiză fermă despre cum Fiscul evită fondul, ascunde cifrele și transformă o formalitate administrativă într-o mașinărie de triplă impunere, lovind oameni care au fost, timp de 14 ani, perfect în regulă.
Explicațiile recente ale ANAF privind cele 15.000 de controale și cele 1,7 miliarde de lei cerute suplimentar au venit ca un răspuns la îngrijorările publice. Instituția vorbește despre „sprijin”, „conformare voluntară” și „proceduri legale”. Totuși, acțiunea pare fundamentată pe o interpretare a legii deturnată subtil, prin care statul exploatează propriile carențe de comunicare pentru a genera venituri bugetare necuvenite.
Într-un articol anterior arătam că „sunt oameni cărora, cu ani în urmă, statul le-a anulat codul de TVA și i-a lăsat să creadă că totul este în regulă”. După poziția oficială a ANAF, pot spune limpede: statul știa exact ce face. Și știe și acum. Nu asistăm la o simplă aplicare a legii, ci la o practică lipsită de legalitate, previzibilitate și proporționalitate.
1. Lipsa de transparență
ANAF sugerează că identificarea celor afectați ar fi o provocare tehnică. Această afirmație nu se susține. Administrațiile fiscale au confirmat existența unei circulare interne. Cazurile sunt cunoscute, listele există, iar situația este monitorizată centralizat.
Nu vorbim, așadar, despre o veritabilă dificultate tehnică, ci despre o anume intenție. Numărul mare de contribuabili loviți arată clar că, timp de 14 ani, legea nu a fost aplicată în acest mod. Interpretarea actuală nu a fost nici previzibilă, nici comunicată. Când zeci de mii de oameni „greșesc” la fel, nu mai este o eroare individuală, ci o problemă creată chiar de stat.
2. Lipsa de proporționalitate
Acești contribuabili au îndeplinit toate condițiile și au fost tratați de stat, timp de 14 ani, ca neplătitori de TVA. Astăzi, însă, statul inventează un abuz terminologic: impune datorii de sute de milioane de lei invocând o simplă operațiune administrativă. Așadar, acest TVA nu este TVA.
Contribuabilii sunt executați pentru un TVA fictiv, născut nu din activitatea economică, ci dintr-o eroare administrativă. Este o contradicție în termeni: statul cere o taxă pe valoarea adăugată de la oameni pe care chiar el i-a scos din circuitul TVA.
3. Ce spune de fapt legea: ANAF invocă articole care nu impun TVA celor cu cod anulat
În legea citată de ANAF nu există nicio prevedere care să impună persoanelor cu codul de TVA anulat obligația colectării de TVA pentru simplul fapt ca le-a fost anulat codul. Se pare însă că, ceea ce ar trebui să însemne că nu mai ești plătitor de TVA devine, prin interpretarea ANAF, tocmai motivul pentru care ești obligat să plătești TVA.
Există și un Ordin, nr. 1399/2024 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a taxei pe valoarea adăugată datorate de către persoanele impozabile prevăzute la art. 11 alin. (6) şi (8) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum şi a modelului şi conţinutului unor formulare, despre care nu se menționează nimic și care pretinde să detalieze o procedură ce exista deja în Codul de procedură fiscal.
Dar, în realitate, odată cu apariția sa, ANAF a introdus pentru prima dată nuanțe tehnice inaccesibile anterior contribuabililor și le aplică retroactiv, creând astfel doar aparența unei legalități preexistente în colectarea TVA aferente ultimilor cinci ani.
4. Scopul nu scuză mijloacele
În spatele acestei practici se vede limpede că Statul are nevoie de încasări, însă scopul, oricât de legitim ar fi, nu scuză mijloacele de față. Nu poți repara deficitul bugetar sacrificând contribuabili care au fost, ani la rând, în deplină regulă. Fiscul nu poate transforma o vulnerabilitate administrativă într-o sursă de venit, încălcând principii fundamentale ale dreptului fiscal.
5. Tripla impunere mascată
În momentul în care ANAF emite o decizie de impunere de acest fel, ignoră și realitatea matematică a situației. Statul ajunge să încaseze de trei ori pentru aceeași factură:
100% TVA de la contribuabil: i se cere întreaga sumă retroactiv, deși nu a încasat TVA de la clienți.
100% de la beneficiar: modul de impunere face imposibilă exercitarea efectivă a dreptului de deducere. Statul păstrează și TVA-ul colectat de beneficiar de la clientul final.
Impozitele deja achitate: contribuabilii au declarat veniturile și au plătit impozit pe venit/profit. Dacă statul pretinde acum că acei bani sunt TVA, ar trebui să returneze impozitul încasat necuvenit. Dar statul își contabilizează doar drepturile, niciodată obligațiile.
6. Articolul 368 din Codul Administrativ: Oglinda în care ANAF refuză să se uite
Principiile conduitei profesionale sunt clare:
Egalitatea de tratament (lit. c): același regim juridic, permanent, în situații identice, sub reglementări similar/identice.
Buna-credință (lit. h): să validezi declarații ani la rând și apoi să invalidezi aceleași declarații nu este bună-credință.
7. Contestațiile sunt pe masa statului. Așteptăm responsabilitate
În numele celor afectați, am depus contestații în numeroase județe și continuăm să le formulăm/depunem. Am arătat interpretarea greșită a legii, disproporționalitatea aplicării și incompatibilitatea cu jurisprudența CJUE.
Așteptăm ca statul să răspundă punctual, motivat și asumat. Este al unsprezecelea ceas. Presiunea publică crește, iar oamenii cer un proces colectiv. Mobilizarea de astăzi arată limpede: românii nu mai acceptă să plătească pentru erorile de comunicare ale sistemului.
8. Un registru împotriva intimidării, un proces public
Anticipăm o luptă grea. Pentru a responsabiliza instituțiile implicate, analizăm posibilitatea instituirii unui jurnal public, o condică publică a acțiunilor și motivărilor emise de ANAF, dar și a măsurilor și soluțiilor din instanțe.
Facem acest demers tocmai pentru că știm cum funcționează sistemul: contribuabilii sunt izolați, sunt lăsați singuri în fața unor decizii de impunere colosale și, mai grav, sunt adesea speriați. Există o practică în administrațiile fiscale, unde oamenii sunt „sfătuiți” constant de către inspectori să nu acționeze, să nu conteste, sub pretextul că „oricum nu au nicio șansă”. Registrul nostru va sparge această izolare. Un proces la vedere responsabilizează altfel pe toți cei implicați.
Legile nu se aplică singure. Dreptatea trebuie acum smulsă dintr-un sistem care a învățat să ignore omul. În aceste cazuri, nu mai vorbim doar despre taxe deja, vorbim despre demnitate.
Concluzie
Noi, ca avocați, punem informația în mâna oamenilor. Dar legile nu se aplică singure. Și aici nu mai vorbim doar despre taxe. Vorbim despre demnitate, despre stresul și anxietatea unor oameni care merită nu doar dreptate, ci și daune morale pentru atacul la siguranța lor”.