Fragmentarea excesivă a terenurilor agricole, considerată în multe studii ca punct slab al României, ar putea fi convertită într-un argument forte pentru reziliență la fluctuațiile prețurilor globale, printr-o nouă abordare strategică la nivel național, spune conf.univ.dr. Costin Lianu - președinte al Asociației Inter-Bio și al Asociației Centrelor de Afaceri pentru Export (ACEX), citând ultimul studiu Deloitte, realizat la solicitarea patronatului Concordia.
Soluția strategică nu ar trebui să fie eliminarea micilor fermieri, ci modernizarea organizării lor, afirmă dr. Lianu.
„Deși comasarea terenurilor facilitează agricultura de mare precizie și atrage capital străin, aceasta vine cu dezavantaje structurale, precum declinul comunităților, deteriorarea solurilor și a peisajului rural sau monocultura, investitorii mari tinzând spre investiții în culturi de câmp (grâu, porumb, floarea soarelui), destinate exportului de materie primă. Este evident că acest scenariu, deja manifestat plenar, vulnerabilizează România la fluctuațiile prețurilor globale și îi afectează competitivitatea. Pe lângă asta, se va pierde în continuare biodiversitatea: exploatarea intensivă pe suprafețe imense afectează ecosistemele locale, spre deosebire de mozaicul agricol creat de micii fermieri”, subliniază acesta.
Alternativa ar fi creșterea capacității de asociere a micilor fermieri și prin aceasta a puterii lor.
„Răspunsul nu este neapărat mărirea proprietății individuale, ci asocierea în cooperative și clustere. Se poate atinge astfel eficiența fără înstrăinare pentru mici fermieri, care pot achiziționa inputuri mai ieftine și pot negocia prețuri mai bune de vânzare, păstrând în același timp proprietatea asupra pământului”, arată Costin Lianu.
Asocierea - rețeta spre succes
Un mic fermier singur nu poate livra către supermarketuri sau la export. În asociere, el devine „parte dintr-un flux stabil de aprovizionare”.
Pe de altă parte, fermele mici „se pot adapta mai rapid la cerințele pieței pentru produse bio, artizanale sau de nișă (plante medicinale, fructe de pădure, etc.), care au o valoarea dăugată mult mai mare decât cerealele vrac.
Micii fermieri pot deveni „actori centrali în bioeconomia locală”, unde deșeurile de la o fermă devin resurse pentru alta, „menținând capitalul în interiorul comunității”.
Prin urmare, investițiile străine "sănătoase" din anii următori „ar trebui să fie dirijate, de către autorități, nu spre achiziția de pământ, ci spre unități de procesare locală care să colecteze de la micii producători, infrastructură logistică și de depozitare (centre de colectare) sau tehnologii de transformare digitală, inclusiv de certificare și trasabilitate pentru produsele românești, în special bio”.
„Sprijinirea micilor fermieri autohtoni nu este un act de caritate, ci o strategie economică pragmatică pentru a evita transformarea agriculturii românești într-o simplă anexă extractivă a piețelor globale”, mai spune dr. Lianu.
Ajutorul direct contează
Tensiuni între marea exploatație și ferma mică „există peste tot în lume, chiar dacă cea din urmă este recunoscută ca esențială pentru siguranța alimentară locală și biodiversitate”.
Sprijinul financiar direct pentru micii fermieri (până la 3.000 de euro) - care se acordă conform noilor norme PAC din decembrie 2025 - ar putea fi o „plasă de siguranță”, „reducând riscul de abandon al terenurilor și ajutând fermele mici să acopere creșterile de costuri la inputuri”. Profitul reinvestit local „susține mici afaceri conexe” (procesare artizanală, agroturism), contribuind la revitalizarea satelor și la menținerea tinerilor în zonele rurale.
„Potrivit unei analize din 2025, doar 30% dintre agricultori au reușit să obțină finanțare europeană sau națională, în timp ce 70% nu au accesat deloc aceste fonduri”, mai arată Costin Lianu, subliniind că programele anterioare favorizau exploatațiile mari. Pe noile sesiuni de depunere, lansate spre finalul lui 2025 și care vor continua în 2026, „este prea devreme pentru a evalua rezultatele concrete”.
În concluzie, dr. Costin Lianu invită micii fermieri să privească analizele SWOT de țară - care spun că fragmentarea terenurilor agricole e o vulnerabilitate a României - și ca pe o oportunitate pentru ei: au cu cine să se asocieze pentru a rezista pe o piață tot mai competitivă și a-și găsi propriul drum.
„Din punctul vedere al investitorilor străini, atrași de suprafețele mari agricole din România, (fragmentarea) este un punct slab. Întrebarea reală este alta: ne dorim comasare pentru a facilita vânzarea către aceste grupuri sau vrem să consolidăm și să sprijinim micii fermieri autohtoni, care mențin diversitatea și reziliența sectorului? Fragmentarea nu este doar o problemă de teren, ci de capacitate de abordare strategică la nivel național”, conchide prof. Lianu.
