Expertul contabil Cristian Toma a comentat vineri, pe pagina sa de Facebook, noua măsură legislativă referitoare la înregistrarea fiscală a punctelor de lucru, măsură introdusă prin Legea nr. 245/2025, publicată la finalul lunii decembrie în Monitorul Oficial.
Expertul contabil subliniază că obligația obținerii unui cod de identificare fiscală (CIF) pentru punctele de lucru cu cel puțin un salariat are ca scop direcționarea impozitului pe veniturile salariale către bugetul local al primăriei în raza căreia se desfășoară activitatea angajaților.
El punctează, totodată, că aplicarea acestei măsuri în cazul punctelor de lucru aflate în aceeași localitate cu sediul social este lipsită de logică și contrară spiritului legii, întrucât fondurile ajung oricum la același buget local.
„Știți că acum toată lumea este în fierbere cu obținere de CIF pentru punctul de lucru secundar unde au cel puțin un salariat. Textul de lege spune că dacă ai punct lucru la o altă adresă decât cea a sediului social, iar acolo ai minim un salariat, trebuie să obții cod fiscal pentru impozitul pe venitul din salarii. De ce? Care este scopul? Pentru ca impozitul aferent salariilor plătite acelor salariați, ce își desfășoară activitatea la acele puncte de lucru, să ajungă la bugetul local al primăriei în raza căruia se află acele puncte de lucru. Are sens să ai CIF pentru sediul secundar dacă acesta este în aceeași localitate cu cea în care este sediul social? Pe spiritul legii, nu! Este absurd. Banii ajung oricum la aceeași primărie”, a atras Cristian Toma atenția.
În continuarea analizei sale, expertul contabil critică birocrația asociată procedurii de înregistrare fiscală a punctelor de lucru, arătând că în practică depunerea formularului 060 (Declaraţia de înregistrare fiscală/Declaraţia de menţiuni/Declarația de radiere pentru sediile secundare) este însoțită de solicitarea unui număr excesiv de documente.
„Mergând mai departe, văd pe net că la 060 trebuie să atașezi mii de documente. De ce? Vă dau un exemplu de pe forumul SAGA, unde un coleg, bine intenționat de altfel, scrie asta:
«Pentru cine mai este interesat: Răspuns asistență contribuabili
- Depunere D060 - declarație inițială
- Documente de atașat: documente spațiu (chirie, acte proprietate - după caz, constatator) + Revisal angajați punct de lucru.
Dacă sediul social este în aceeași localitate cu un punct de lucru, pentru punctul de lucru este necesar CIF».
Așadar, să anexezi dovada spațiului și REVISAL. Ceea ce este o mizerie din partea ANAF. O mizerie!”, a punctat expertul contabil.
El spune că atașarea unui certificat constatator de la Registrul Comerțului ar fi suficientă, „pentru că punctele de lucru sunt înregistrate la ONRC”, iar ANAF știe acest lucru și are acces la acele date.
„ANAF are acces și la datele de la ITM. Ce relevanță are REVISAL? Merge cineva să ceară cod fiscal pentru sediul secundar, fără a avea salariați? De ce ar face asta? Mi se pare jignitor ca în contextul mult clamatei digitalizări să ajungem să cerem continuu documente care conțin informații la care instituția care le cere are deja acces. Și asta doar pentru a se băga în seamă niște funcționari. Am mai spus și mă repet: indiferent de bunele intenții a autorităților, întotdeauna, în România, funcționarul va găsi o cale de a birocratiza digitalizarea. Întotdeauna”, a încheiat el.
Înregistrare fiscală ca plătitor de salarii pentru punctele de lucru cu cel puțin un angajat. Ce spune Legea nr. 245/2025
Până de curând, legea obliga entitățile cu cinci sau mai mulți angajați să se înregistreze fiscal ca plătitori de salarii. De la 1 ianuarie 2026 a intrat în vigoare o nouă prevedere legislativă, recent oficializată (Legea nr. 245/2025 pentru modificarea art. 32 alin. (7) din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale), care vizează firmele, ONG-urile și instituțiile publice: numărul minim de salariați pentru care se impune înregistrarea fiscală a punctelor de lucru, ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor, s-a redus de la cinci la unul.
„Orice persoană subiect al unui raport juridic fiscal, inclusiv operatorul economic, instituția publică și instituția publică locală, care are organizată o entitate, cu sau fără personalitate juridică, la altă adresă decât sediul social al subiectului respectiv, cu cel puțin o persoană care realizează venituri din salarii, are obligația să solicite înregistrarea fiscală a entității respective, ca plătitoare de salarii și de venituri asimilate salariilor, la organul fiscal din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în a cărui rază teritorială se află adresa unde se desfășoară efectiv activitatea acelei entități”, prevede Legea publicată în Monitorul Oficial.
Solicitarea se face în termen de 30 de zile de la data înființării, pentru entitățile nou-înființate. La fel, pentru entitățile deja înființate la data intrării în vigoare a legii, termenul de solicitare a înregistrării fiscale este de 30 de zile.
„Organul fiscal are obligația ca, în termen de 5 zile de la înregistrarea fiscală, să transmită o copie de pe certificatul de înregistrare fiscală primarului unității administrativ-teritoriale/ sectorului municipiului București în a cărei/cărui rază teritorială își desfășoară efectiv activitatea entitatea respectivă. Plătitorii de salarii și de venituri asimilate salariilor au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea astfel încât aceasta să reflecte impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat, reținut și virat, pe fiecare entitate care intră sub incidența prezentului alineat”, se mai arată în Legea nr. 245/2025.