Timp de 17 ani, Cecilia Codreanu a lucrat într-un sistem construit pe cifre, proceduri și previzibilitate. În paralel, a purtat cu ea o moștenire tăcută: croitoria, o meserie transmisă în familie de trei generații. În 2018, la granița dintre rigoarea mediului bancar și nevoia de a crea ceva concret, a decis să transforme această pasiune într-un business. Așa a apărut Fereya, un brand de modă construit pe producție locală și materiale premium, care mizează pe piese versatile, gândite să însoțească femeia de dimineață până seara, într-o piață dominată de volum și viteză.
În parcursul său antreprenorial, Cecilia Codreanu a apelat și la resursele puse la dispoziție de BT Stup. Prin participarea la cursuri, workshopuri și evenimente de networking, axate pe teme precum branding, storytelling sau conformare fiscală, fondatoarea Fereya a avut acces la know-how aplicat și la o comunitate de antreprenori aflați în etape similare de dezvoltare.
„Experiența a fost foarte faină. Ai o atmosferă relaxantă unde te întâlnești cu alții care mai mult sau mai puțin se confruntă cu aceleași probleme pe care le ai tu și constați că nu ești singur”, spune Cecilia Codreanu.
Banca Transilvania se implică constant în sprijinirea antreprenorilor din România, oferindu-le acces la resurse și soluții menite să îi ajute să-și dezvolte afacerile, indiferent de stadiul acestora.
BT Stup funcționează ca un hub pentru antreprenori, disponibil atât într-un spațiu fizic, pe Calea Șerban Vodă nr. 206-218, București, cât și în mediul online, oferind consultanță și suport constant pentru creșterea afacerilor.
La BT Stup, antreprenorii au acces, într-un singur sigur, la servicii esențiale pentru transformarea ideilor în afaceri funcționale, de la înființarea firmei și soluții de facturare sau comerț online, până la semnătură electronică, fotografie de produs și alte instrumente care simplifică activitatea de zi cu zi.
Business CheckIn. A lucrat 17 ani în banking, apoi a decis că vrea să fie antreprenoare în domeniul slow fashion
StartupCafe.ro: Cine sunt și ce face businessul meu?
Cecilia Codreanu: Sunt Cecilia Codreanu, am 38 de ani și sunt din Moldova. Am locuit în Iași 10 ani, după care m-am mutat la București.
Am activat pentru o perioadă de 17 ani în domeniul bancar, ocupând mai multe poziții, iar care cea mai lungă perioadă am petrecut-o în segmentul corporate. În 2018, mi-a încolțit ideea de a monetiza o pasiune mai veche. Făcând o paranteză, eu vin într-o familie cu tradiție în domeniu: străbunicul meu a fost croitor, bunica mea i-a călcat pe urme. Ea făcea croitorie pentru femei, străbunicul meu pentru bărbați. La fel și mama, care momentan este tehnician la un UNArte, la Facultatea de Modă.
M-am gândit să rup un pic bariera asta și să intru cu totul și cu totul în altă zonă, însă, la un moment dat, tânjeam după a face ceva cu mâinile. Crescând într-o casă în care știam cum se folosește o mașină de cusut, știam cum să coși de mână, cum să fac un tiv și una și alta, și având o pasiune ca multe dintre noi pentru haine, am zis: ce ar fi să mă duc eu să învăț asta? Seara, după birou, fugeam și învățam croitorie. Așa m-a prins, am învățat construcție de tipare și am început să fac lucruri pentru mine. Mai apoi, colegele de birou au zis: vreau și eu. Prietenele îmi spuneau: dar nu vrei să-mi faci mie o rochie?
În 2018 am rămas însărcinată și, la fel ca în cazul multor femei, după ce treci în zona asta, parcă îți bate un pic depresia în poartă. Mă gândeam ce aș putea eu să fac în afară de a schimba scutece și a alăpta și am zis că acesta este momentul potrivit să încerc să văd dacă cineva care nu mă cunoaște și decizia lui nu este lovită de subiectivism, ar fi dispus să plătească pentru un produs de-al meu. Zis și făcut.
Mi-am suflecat mânecile și m-am apucat de treabă. Am făcut un site, am făcut o primă colecție, am gândit totul în cel mai mic detaliu pentru că așa de mult îmi doream ca în momentul în care primești un produs să ai senzația că nu doar ai făcut o achiziție, ci că ai primit un cadou de la un prieten sau că ți-ai făcut chiar tu un cadou. Să fie o experiență inedită de unboxing, totul lucrat în cel mai mic detaliu, cu niște finisaje impecabile.
Doi ani am trudit și am acționat în direcția aceasta. Am pregătit campanie de lansare, cu comunicat de presă, cu agenție, toate erau brici. Zece zile mai târziu a venit lockdown-ul și nu a mai ieșit nimeni din pijamale vreo doi ani.
Eu ce făceam? Rochii, fuste bazate pe principiul „12-hours Outfit”, ținute care pot fi adaptate cu ușurință de la zi la seară. A trebuit să mă adaptez și m-am întors în bancă fiindcă trebuia să îmi plătesc și eu facturile din ceva. Am mers o vreme în paralel, apoi am pus pe hold activitatea de la Fereya pentru că mi-era foarte greu fizic să pot acoperi familie, un copil mic, care are nevoie de mine, job și toate acestea. P
În plus, era o presiune financiară destul de mare și nu voiam să mă îndepărtez de ceea ce reprezintă ADN-ul Fereya de fapt: piese din țesături premium, finisaje impecabile. Nu voiam să mă duc într-o altă zonă și mi-am zis că decât să mă duc acolo, mai bine să mă opresc un pic și să vedem cum se așează lucrurile, iar din 2023 am reluat.
Reînceputul a fost ca începutul, pe lângă faptul că învățasem deja niște lecții pe care le-am plătit destul de scump. Nu aveam tangențe cu antreprenoriatul, nu am mai făcut asta înainte.
Priveam lucrurile din poziția omului de bancă, unde aveai senzația că totul e foarte simplu, adică faci A, B, C, D și asta e. Greșit. De pe banca de rezerve e ușor să comentezi.
Inițial am început online. În momentul în care am simțit că se poate și pot susține și un showroom, am luat această decizie și în prezent avem un showroom care a început să funcționeze recent, în București, în cadrul Art Maison, pe Alexandru Constantinescu nr. 69.
Asociat în firmă este soțul meu care a venit cu mine și momentan suntem trei oameni care lucrăm. Eu, mama mea, care e tehnician, și încă o fată. Și toată lumea face de toate.
Eu cred că te faci antreprenor pentru că vrei să îți alegi tu cele 16 ore, 18 ore în care să lucrezi. Cel puțin la mine asta a fost. Flexibilitatea a contat, pentru că între timp a mai apărut un copil. Doi copii mici, cu nevoie diferite, cu programe diferite și cu toate acestea, nu puteau fi acomodate într-un job riguros, dintr-o corporație.
Inițial am simțit-o ca pe o ușurare. După care a fost un ușor de sentiment de panică: eu de acum trebuie să mănânc din ce produc. Ritmul este mult mai alert, pentru că, mai ales la un business în care te arunci în valurile mării, în fiecare zi apare câte ceva.
StartupCafe.ro: Prima idee a venit când…
Cecilia Codreanu: Totul a pornit, practic, dintr-o nevoie pe care o resimțeam. Când lucram în domeniul bancar, ținuta era una destul de riguroasă, nu te puteai duce îmbrăcat oricum și tânjeam după niște produse care să fie făcute din niște țesături de calitate. În timp, de la toate plasticele acestea pe care le-am purtat și eu, fiindcă nu am fost vreo excepție, am început să dezvolt un fel de dermatită de contact.
Vedeam, într-adevăr, piese care arătau foarte frumos, și erau foarte bine lucrate, dar ar fi trebuit să-mi donez un rinichi ca să pot să-mi cumpăr un costum. Așa mi-am zis: dar oare nu se poate și altfel? Și am început să aprofundez un pic subiectul acesta.
Bun, costă 2.000 de euro, dar hai să vedem un pic de ce costă 2.000 de euro. Cât ar costa materialul? Am căutat furnizori din afară de țesături și am decis că eu pot să creez un produs care se concureze fără niciun fel de emoție cu unul de la marile case la un preț corect, cred că ăsta este cuvântul. Corect.
În tot idealismul meu am zis: pot, deci matematica îmi dădea. Producție etică, locală, cu oameni care să lucreze într-un mediu plăcut, salariul este corect, nimeni exploatat. Am zis că eu pot să creez un produs care se concureze cu brio cu oricare brand de ultrafast fashion. Mă lovesc de asta: Am văzut că la un brand de fast fashion costă atât. Da, dar produce 10.000 de tricouri, cumpără 20.000 de metri și plătește un om cu 50 de cenți pe tricou și materialul costă maxim 20 de cenți, deci cu 70 de cenți cost de producție și ție ți-l vinde cu 10 euro.
StartupCafe.ro: Ce-mi definește afacerea?
Cecilia Codreanu: Fereya a venit din contopirea a două mitologii, cea nordică și cea greacă. Freya fiind zeița senzualității și frumuseții în mitologia nordică și Reia fiind mama lui Zeus. Și am simțit că asta s-ar potrivi și e o îmbinare perfectă între forță, eleganță și feminitate. De asta nici nu mai facem pantaloni, de exemplu.
Cred că oamenii au început în prezent încetul cu încetul să se uite mai atent: OK, produsul acesta costă 3.000 de euro. Dar de ce costă 3.000 de euro? Mă uit și văd că finisajele nu sunt de cea mai bună calitate, mă uit pe etichetă, văd un cocktail acolo din șapte tipuri de țesături, și totuși de ce plătesc eu banii aceștia? Pentru că brandurile mari au început să crească din ce în ce mai mult prețurile și să scadă calitatea.
Oamenii au început să fie din ce în ce mai atenți la asta: dar pe ce dau banii la urmă? Cred că în momentul de față asistăm la o conștientizare a modului în care este produs un anumit articol vestimentar de la țesătură, la proveniență, la trasabilitate, la multe, multe alte elemente. Inclusiv la partea de unboxing.
În momentul în care plătesc câteva sute de euro pe un produs, nu mă aștept să vină într-o pungă de plastic, care e pusă apoi într-o cutie de carton craft. Mă aștept la o experiență 360 de grade. Cred că, încetul cu încetul, lucrurile se îndreaptă în zona în care și brandurile mici pot să-și facă loc în piață.
Da, piața este dominată de fast fashion, de ultrafast fashion, însă îmi dau seama că noi nu împărțim același segment de piață. Clientele mele nu-și pun geanta pe masă, nu sunt amatoare de logouri. Sunt niște femei care aleg cât se poate de conștient, care nu au ceva de demonstrat cuiva, care nu au nevoie ca validarea socială să le vină din geanta pe care o poartă la braț sau șapte logouri puse pe ele.
Majoritatea clientelor noastre sunt din România. Au venit comenzi și din afară, atât de la români care s-au stabilit în afara granițelor, cât și de la cetățenii ale altor state: Israel, Olanda, Belgia, Franța, care au aflat întâmplător de pe Instagram.
Noi avem un furnizor de materiale din Franța, dar avem doi furnizori principali din Italia. Unul de la care cumpărăm țesăturile pe bază de bumbac și un altul de unde cumpărăm de in și mătase. Sunt producători cu tradiție și cu standarde de calitate foarte înalte.
Inspirația în realizarea colecțiilor mele vine din mai multe zone. Sunt două axe principale. O colecție permanentă căreia i se adaugă periodic itemuri și altele sunt eliminate, rămân doar bestsellerurile din colecțiile precedente. Sunt bazate pe principiul de 12-hours outfit, adică ce pot fi adaptate cu ușurință de la zi la seară, de exemplu pui un ciorap diferit, sau un ruj roșu, niște accesorii statement, și ai transformat-o de la zi la seară.
Apoi sunt colecțiile capsule, care au o anumită tematică. De exemplu, cum a fost colecția de astă vară, cu rochii lungi, vaporoase, din mătase, cu bretele împletite, și acolo inspirația a venit din împletiturile pe care mi le făcea bunica, sau mi le făcea mama, de când eram copil, și cromatica a fost inspirată tot din această zonă, nuanțele florilor de câmp, din care îmi făceam coronițe.
Sursele de inspirație pot fi cât se poate de variate, cu toate, că mi-aș dori să ajung mai des în zona aia de plictiseală creativă, dar ca antreprenor în producție nu prea ajungi acolo.
StartupCafe.ro: Cel mai util sfat?
Cecilia Codreanu: Cred că cel mai prețios sfat pe care l-am primit a fost acela că dacă ar fi ușor, ar face toată lumea. Îmi răsuna așa în minte pentru că au fost perioade în care îmi venea să renunț de trei ori pe săptămână.
Acum am ajuns la performanța de a-mi veni să renunț o dată la trei luni, dar mă ține doar câteva minute acest gând. Parcă de fiecare dată când ziceam: nu se poate, a apărut altă problemă, fie apărea un feedback de la o clientă, fie suna cineva la recomandare unei alte cliente și spunea ce rochie frumoasă i-ați făcut, aș vrea și eu și ziceam: uite, mai încerc o dată.
Există ceva care te motivează și de cel mai multe ori motivația vine din exterior și vine din, practic, o confirmare a faptului că ceea ce faci, faci bine.
StartupCafe.ro: Primul client nu o să-l uit pentru că…
Cecilia Codreanu: Am început doar cu vânzare pe online, era singurul meu canal de distribuție, și primesc o notificare, prima comandă.
Hai să deschidem șampania! Când mă uit eu mai atent era o comandă din Germania. Ulterior am sunat-o pe doamnă, era din România, stabilită de foarte mulți ani acolo, medic de profesie. Mie îmi place să iau pulsul, să vorbesc cu clientele, să știu cine sunt, dacă își doresc anumite ajustări. Pentru fiecare produs, fiind manufacturat individual, există posibilitatea unor ajustări din etapa inițială, să nu fii nevoit să te duci cu haina la croitor să o modifici.
Eu eram pregătită pentru așa ceva, nici nu-mi trecea prin cap ce avea să urmeze. Mă trezesc cu această comandă, m-am bucurat nespus. Era un top de fapt, o combinație din două topuri, care costa 540 de lei. Eu n-aveam contract cu nici o firmă de curierat internațional și până să închei un contract cu una, a trebuit să i-o trimit. Am încasat 540 de lei, am plătit 380 de lei pe transport și am fost foarte fericită.
Asta a fost prima oară, dar eu îmi aduc aminte cu foarte mare drag. Toate lecțiile pe care le-am învățat au fost foarte prețioase și mare parte din ele au fost învățate pe bani.
StartupCafe.ro: Dacă nu aș fi făcut asta, aș fi…
Cecilia Codreanu: Habar n-am. Probabil aș fi „râncezit” în continuare pe un scaun, pe la o bancă. Mie nu-mi mai plăcea ce făceam, decât într-o mică parte. Doar zona asta de interacțiune cu clienții și să aud poveștile lor, cum au pornit. De exemplu, erau antreprenori care au pornit dintr-un beci în care mixau niște condimente și au ajuns în momentul de față unii dintre cei mai mari producători de condimente din România.
Erau povești absolut senzaționale. Te uitai cu gura căscată și te gândeai: oare o să ajung și eu vreodată așa? E diferit, e de la cer la pământ. Nu există termen de comparație. Da, e frumos să fii antreprenor, dar e challenging. Sunt momente în care nici nu știi pe unde să mai scoți cămașa și ce să faci mai întâi. Acesta este antreprenoriatul la nivel de startup. Le faci tu pe toate.
Cred că aici te încurcă și zicala aia că dacă faci ce-ți place, nu muncești nici măcar o zi. Nu, e greșit, din punctul meu de vedere, pentru că dacă faci ce-ți place, nu-ți dai seama că uneori muncești prea mult și că sunt semne vizibile de epuizare pe care tu le ignori pentru că îți place și cazi într-o capcană.
E important să-ți placă ceea ce faci, dar cred că e important la un moment dat să-ți dai seama că totuși nu le poți face pe toate.
StartupCafe.ro: Ce îmi dă energie?
Cecilia Codreanu: Îmi iau energia din feedback-ul primit de la clienți și când mă uit la fiica mea care are șapte ani și jumătate și care își face ea planul, cu prietena ei cum, la un moment dat, când o să ies eu la pensie, o să preia ele Fereya și ea o să creeze și prietena ei o să facă styling. E cumva aproape bolnăvicioasă pasiunea asta.
StartupCafe.ro: Ce servicii am accesat prin BT Stup?
Cecilia Codreanu: Am fost la o serie de evenimente organizate la BT Stup. Mi se pare foarte cool inițiativa de a veni în sprijinul antreprenorilor printr-o o serie de materiale, de cursuri, care să te mai lumineze un pic pe o parte sau pe alta, fie că vorbim de e-Factura, că vorbim de partea de social media, unde ai senzația că: dar nu pot eu să fac? Poți să faci, dar acum depinde de skillurile fiecăruia, că acela e un job în sine. E altă mâncare de pește.
Am fost la o serie de evenimente organizate de ei și de acolo am rămas în contact. Am fost la partea cu storytelling, la un curs de branding ținut de Monica Jitariuc. Experiența a fost foarte faină. Ai o atmosferă relaxantă unde te întâlnești cu alții care mai mult sau mai puțin se confruntă cu aceleași probleme pe care le ai tu și constați că nu ești singur. Nu că te-ar ajuta că se mai chinuie și altcineva, dar ai un sentiment de ușurare că de fapt e normal și toată lumea trece prin momente dificile.
Le recomand antreprenorilor să meargă la evenimentele de la BT Stup. La sfârșitul zilei tot pleci cu ceva de acolo, nu poți să zici că e timp pierdut, dar e important să te uiți și să alegi cu atenție ce crezi că ai avea tu nevoie. Eu zic că e important să-ți cunoști nevoile și să mergi oarecum aplicat.
StartupCafe.ro: Ce urmează?
Cecilia Codreanu: Să ne creștem echipa. Deși este foarte dificil să găsești oameni calificați, întrucât croitoria a fost un fel de cenușăreasă a meseriilor, fiind și foarte prost plătită. Tinerii nu s-au mai îndreptat către zona aceasta.
Căutăm să ne creștem echipa, să ne mutăm într-un spațiu un puțin mai mare, fiindcă acesta ne-a rămas mic, și să reușim să intrăm și pe piața internațională mai mult decât în momentul de față. Avem în vedere poate chiar listarea pe una dintre platforme, dar încă n-am făcut o analiză amănunțită.
Notă: Acest interviu a fost editat pentru concizie și claritate.