Asociația Șoferilor Autonomi (AȘA) a transmis o scrisoare deschisă către Guvern, Ministerul Transporturilor, Inspecția Muncii și Consiliul Concurenței, în care acuză platformele Bolt și Uber că folosesc „rata de acceptare” drept instrument de presiune asupra șoferilor. În scrisoare, care a fost transmisă și către comunitatea antreprenorială StartupCafe, organizația susține că mii de conturi ar fi fost dezactivate din cauza refuzului unor curse, iar pentru mulți șoferi acest lucru ar echivala cu pierderea instantanee a sursei de venit.
Scrisoarea deschisă este semnată de Cristian Rădoeșteanu, președintele asociației, care susține că vorbește „în numele șoferilor activi pe platformele de transport alternativ”.
Șoferii spun că libertatea lor e doar teoretică
Potrivit asociației, mecanismul „ratei de acceptare” îi obligă, în practică, pe șoferi, să accepte majoritatea curselor, indiferent de distanță, rentabilitate sau timp de așteptare. În scrisoare, asociația afirmă că:
- șoferii ar fi monitorizați și „sancționați indirect” atunci când refuză curse;
- o rată mică de acceptare poate limita accesul la comenzi și poate duce la dezactivarea conturilor;
- presiunea economică ar putea transforma relația de colaborare într-un „raport de muncă mascat”, cu implicații juridice și fiscale.
„Șoferul nu mai poate decide liber ce curse să accepte fără teama că își pierde sursa de venit. Aceasta reprezintă o formă de constrângere economică ce contravine principiilor constituționale și normelor europene privind interzicerea muncii forțate”, se arată în scrisoare.
Organizația invocă inclusiv Constituția României, Convenția Internațională privind munca forțată și legislația penală, susținând că actualul sistem ar ridica semne de întrebare privind legalitatea și constituționalitatea modului în care funcționează serviciile de transport alternativ.
Ce cere asociația
Asociația solicită:
- analizarea legalității mecanismului „ratei de acceptare”;
- verificarea posibilității existenței unui raport de muncă disimulat;
- clarificarea statutului juridic al șoferilor;
- implementarea Directivei Europene 2831/2024 în legislația națională;
- modificări legislative care să garanteze libertatea de a refuza curse fără sancțiuni.
Libertatea șoferilor vs. libertatea platformelor
Scrisoarea redeschide un subiect sensibil pe piața de transport alternativ: unde se termină libertatea șoferului și unde începe dreptul platformei de a-și stabili propriile reguli? Platformele de ride‑hailing operează pe baza unor contracte comerciale, iar în astfel de raporturi funcționează principiul „legii părților”. Cu alte cuvinte, nicio parte nu este obligată să rămână într-un contract în ale cărui condiții nu crede.
Iar companiile, la rândul lor, au libertatea să-și definească propriile criterii de performanță și să aleagă cu ce colaboratori lucrează. Indicatori precum „rata de acceptare” sunt folosiți global pentru a menține calitatea și promptitudinea serviciilor pentru clienții finali, într-o piață puternic competitivă.
Ce va face statul?
Autoritățile nu au reacționat încă oficial la solicitările șoferilor, însă presiunea publică ar putea forța o analiză a mecanismului de evaluare folosit de platforme. Rămâne de văzut dacă instituțiile statului vor interveni într-o relație contractuală privată sau dacă vor considera criteriile de performanță ca fiind parte din libertatea comercială a companiilor.
Până la o decizie, tensiunea dintre șoferi și platformele de ride‑hailing rămâne una dintre principalele teme ale transportului alternativ din România - o industrie aflată încă la intersecția dintre tehnologie, legislație și economie de piață.