Avocata care le-a luat de la început apărarea antreprenorilor români afectați de deciziile ANAF pentru plata TVA din urmă, pe mai mulți ani, în timp ce firmele lor aveau codul de TVA anulat, avertizează acum asupra a trei probleme pe care le are proiectul de procedură de aplicare a amnistiei acordate de lege, în forma propusă de Fisc.
Vorbim despre mii de firme românești care au avut codul de TVA anulat, iar apoi ANAF le-a cerut retroactiv TVA pe cel puțin 5 ani, sume de ordinul zecilor de mii de euro, poate mai mult în unele cazuri.
Parlamentul a dat Legea 177/2026, un fel de amnistie fiscală pentru aceste firme, iar ANAF a lansat în dezbatere publică, din 29 septembrie, procedura prin care va fi aplicată amnistia fiscală.
În urma unei analize, avocata bucureșteană Alina Nica, fondatoarea firmei de avocatură Lawyeresse, a găsit cel puțin 3 probleme în proiectul de ordin de la ANAF.
„Un drept legal nu ar trebui să depindă de figurarea pe o listă întocmită intern, iar o eventuală respingere ar trebui să fie motivată. Totodată, o eventuală respingere/eroare ar trebui să poată fi contestată și soluționată rapid și eficient încă de la nivelul organelor fiscale, independent de eventuala modificare a listei în discuție. Anularea din oficiu ar trebui să aibă un orizont de timp cert, ca procesul să nu rămână deschis la nesfârșit, iar termenul de a cere restituirea nu ar trebui scurtat administrativ sub termenul de prescripție pe care îl prevede Codul de procedură fiscală. Cei cu decizii necomunicate ar trebui să poată obține, la cerere, confirmarea că obligația a fost scăzută din evidență”, a explicat ea, referindu-se la una dintre cele trei probleme.
Redăm integral analiza avocatei Alina Nica:
„ANAF a pus în dezbatere publică procedura amnistiei de TVA. Substanța este bună, dar proiectul tace în punctele care apasă cel mai tare pe contribuabil - executări, eșalonări, bani de restituit. Vom depune observații, iar fereastra de consultare este deschisă pentru scurt timp.
Am susținut această lege când puțini o apărau. Acum o apăr de propria ei procedură de aplicare. Pentru că o lege care iartă nu valorează mare lucru dacă procedura menită să o pună în practică îi ține pe oameni, în continuare, sub poprire și sub executare.
La 29 septembrie, ANAF a publicat în dezbatere publică proiectul de ordin cu procedura de aplicare a Legii nr. 177/2026, legea care anulează TVA-ul cerut retroactiv firmelor cărora li s-a anulat codul de TVA. Consultarea este deschisă zece zile, așa încât propunerile se pot trimite până la data de 9 octombrie, la adresa presa@anaf.ro. Am citit proiectul în întregime și am pregătit un set de observații pe care le vom depune în consultare. În cele ce urmează arăt, pe scurt, ce rezolvă și, mai important, ce consider că lasă neacoperit.
Ce rezolvă proiectul
Partea bună este că anularea obligațiilor se face din oficiu, pe baza listelor întocmite de inspecția fiscală, fără ca oamenii să alerge, teoretic, pentru asta. Procedura acoperă atât cazurile din Codul fiscal actual, cât și pe cele din vechiul cod, tratează corect deciziile emise dar necomunicate, în sensul că acestea nu se mai comunică și se scad din evidență, și pune la dispoziție formularul de cerere de restituire pentru cei care au plătit deja.
Unde procedura este neacoperitoare și care este importanța acestor lipsuri
Menționez de la bun început că observațiile noastre nu îi vor spune ANAF cum să își lege piesele proprii, pentru că asta știe cel mai bine. Spun însă ce trebuie să atingă procedura ca rezultat, ca aplicarea legii să fie eficientă și să repare cât mai mult și cât mai repede.
- Primul rezultat ține de executări și eșalonări. Proiectul pare să lege oprirea lor de momentul la care ANAF va emite, din oficiu, deciziile de anulare. Legea produce însă efecte de la intrarea ei în vigoare, pe 27 august, nu de la data la care administrația ajunge să întocmească listele. Din acel moment, obligațiile anulate nu mai sunt creanțe certe, lichide și exigibile, iar o executare întemeiată pe ele rămâne o executare lipsită de titlu. Finalitatea care contează este așadar simplă - nicio executare pe datorii anulate nu trebuie să mai continue după 27 august și nimeni nu trebuie să mai fie ținut să plătească rate pentru sume pe care legea le-a anulat. Cum anume ridică popririle și cum ajustează graficele rămâne la latitudinea organului, însă avea obligația să o facă și ar fi trebuit să o fi făcut deja. Aici apare întrebarea practică pe care orice funcționar o va pune, și pe bună dreptate: cum oprești executarea înainte să știi, din liste, cine intră sub incidența legii? Tocmai de aceea rezultatul pe care îl urmărim nu este ca omul să aștepte listele, ci ca întocmirea lor, o operațiune internă, să nu devină condiția de care depinde oprirea. Contribuabilul afectat își cunoaște propria situație, iar organul fiscal deține deja datele care contează, codul de TVA anulat și decizia de impunere pe perioada respectivă. Finalitatea este ca, până la finalizarea listelor, oprirea să poată fi obținută imediat, la cerere, nu peste luni.
- Al doilea rezultat privește banii, care trebuie să se întoarcă, și să se întoarcă integral. Proiectul lasă loc interpretării că s-ar restitui doar suma nominală, sau că dobânda s-ar datora numai dacă statul întârzie restituirea. Or, o restituire corectă îl readuce pe om în situația dinaintea plății, iar legea prevede, pentru sumele plătite înainte de înlăturarea obligației, dobândă chiar de la data plății, nu doar de la o eventuală întârziere. Important de reținut e că dobânda se acordă la cerere, deci trebuie solicitată odată cu suma. La fel, sumele deja luate prin poprire trebuie să fie restituite, iar o compensare eventuală să nu blocheze restituirea prin reținerea unor datorii incerte la rândul lor.Și, pentru că accesoriul urmează soarta principalului, dobânzile și penalitățile legate de obligațiile anulate dispar în întregime, inclusiv cele calculate înainte de 27 august, nu doar de aici înainte. Totodată, fișa fiscală și certificatul de atestare fiscală trebuie să ajungă să arate realitatea, ca persoana în cauză să nu mai apară cu datorii pe care legea le-a anulat, blocat astfel la o licitație sau la o finanțare.
- Al treilea rezultat ține de a nu diminua, prin procedură, un drept pe care legea îl recunoaște. Un drept legal nu ar trebui să depindă de figurarea pe o listă întocmită intern, iar o eventuală respingere ar trebui să fie motivată. Totodată, o eventuală respingere/eroare ar trebui să poată fi contestată și soluționată rapid și eficient încă de la nivelul organelor fiscale, independent de eventuala modificare a listei în discuție. Anularea din oficiu ar trebui să aibă un orizont de timp cert, ca procesul să nu rămână deschis la nesfârșit, iar termenul de a cere restituirea nu ar trebui scurtat administrativ sub termenul de prescripție pe care îl prevede Codul de procedură fiscală. Cei cu decizii necomunicate ar trebui să poată obține, la cerere, confirmarea că obligația a fost scăzută din evidență. Cele mai grele situații sunt însă cele în care oamenii au ajuns să răspundă personal. Celor cărora li s-a atras răspunderea solidară pentru datoriile firmei ar trebui să li se recunoască faptul că această răspundere se sprijină pe o datorie care acum nu mai există, iar sumele deja recuperate de la ei să fie restituite. La fel, firmele intrate în insolvență, lichidare sau deja radiate nu ar trebui lăsate pe dinafară doar pentru că între timp forma lor juridică s-a schimbat. Nu spun prin ce mecanism intern se ajunge acolo; spun doar că rezultatul trebuie să îi cuprindă și pe ei, pentru că legea nu i-a exclus.
Toate aceste observații pornesc de la aceeași regulă potrivit căreia un ordin de aplicare nu poate adăuga la lege, nu o poate restrânge și nu o poate contrazice. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă o spune clar, la art. 78, care cere ca astfel de acte să se limiteze strict la cadrul stabilit prin legea pe care o pun în aplicare.
De aceea, ce noi cerem ANAF nu e să inventeze reguli noi, ci sa aplice toate reglementările incidente în aceste cazuri. Fiecare propunere este ancorată într-o normă care există deja, Codul de procedură fiscală sau dreptul european, iar procedura trebuie să le aibă în vedere, să le respecte și să le aplice în totalitate. Așadar, nimic din ceea ce cerem nu depășește ceea ce poate cuprinde, prin natura lui, un ordin de punere în aplicare.
Ce pot face contribuabilii acum
În primul rând, consultarea este deschisă pentru scurt timp, iar oricine este afectat poate trimite observații până în jurul datei de 9 octombrie; este momentul în care forma finală a procedurii încă poate fi modelată, și cu cât sunt mai multe voci, cu atât mai greu vor fi de ignorat.
Al doilea, și cel mai important, legea se aplică deja de la 27 august 2026, independent de ordin. Cine a plătit poate depune de pe acum cererea de restituire, întemeiată direct pe lege. Cine primește acte noi de executare pe creanțe care se anulează le poate contesta. Iar lipsa sau întârzierea procedurii nu poate fi opusă contribuabilului, pentru că o autoritate nu își poate invoca propria întârziere ca să amâne respectarea unui drept deja născut.
În concluzie, o procedură bună nu se judecă neapărat după ceea ce ea reglementează, ci după ceea ce evită să lase în ambiguitate. Proiectul de ordin este un pas necesar și, în linii mari, corect, dar executările, eșalonările, dobânda și situația celor ajunși să răspundă personal sunt exact locurile unde aplicarea poate să repare, sau să mai amâne, o dreptate deja recunoscută prin lege. Prin urmare, nu cerem ANAF să inventeze nimic, ci îi cerem să nu lase pe dinafară consecințele firești ale legii pe care o aplică. Până când forma finală va ieși, sfatul rămâne același - nu lăsați garda jos și folosiți fereastra de consultare cât mai este deschisă”.