Vânzarea unei firme cu datorii fiscale nu îl scapă automat pe fostul asociat sau administrator de responsabilitățile acumulate în timpul mandatului său, arată o specialistă într-un răspuns pentru StartupCafe.ro. Ea atrage atenția că reacția întârziată a ANAF din ultimii ani a încurajat conduite precum „vânzarea firmelor cu datorii și chiar dezvoltarea de firme specializate în astfel de «combinații»”.
„Deși vânzarea unei firme cu datorii fiscale este încă posibilă și poate fi efectuată de o manieră astfel încât să «păcălească»” Registrul Comerțului, în niciun caz nu este o soluție recomandabilă”, spune Luisiana Dobrinescu, partener Dobrinescu Dobrev SCA.
Întrebată de StartupCafe.ro unde se trasează limita dintre o operațiune legală și una efectuată în frauda creditorilor, specialista a explicat că diferența poate fi observată, în principal, din modul în care este ales cumpărătorul.
„Astfel, este o operațiune onestă cea a unei firme care merge în pierdere, acumulând și datorii la ANAF și din care asociații decid să se retragă, în speranța că alte persoane care preiau activitatea în calitate de asociați au idei mai inspirate de relansare economică. Un exemplu opus este cel al vânzării unei firme către oameni ai străzii, persoane care nu știu să scrie și să citească sau persoane foarte în vârstă, fără un istoric de antreprenor - într-un astfel de caz, este clar că intenția celor care înstrăinează firma nu este aceea de a o transfera pe mâini mai bune, ci doar aceea de a se sustrage de la plata datoriilor pe care le-au acumulat. Când, în paralel, aceiași asociați își deschid firme noi, cu același profil de activitate, intenția de a se sustrage executorilor este și mai evidentă”, a declarat Dobrinescu.
În plus, spune ea, în cazul unei operațiuni legale, trebuie reținut că fiecare asociat și administrator este răspunzător pentru debitele fiscale acumulate în timpul mandatului său.
„Faptul că își vinde părțile sociale către o terță persoană nu îl absolvă de răspundere. Ceea ce s-a întâmplat până acum în România, și sperăm să se diminueze semnificativ, este incapacitatea organelor fiscale de a depista astfel de transferuri, aplicându-se cu prisosință proverbul «hoțul neprins, negustor cinstit»”, a declarat Luisiana Dobrinescu pentru StartupCafe.ro.
Preluarea firmelor cu datorii: Limite, riscuri și recomandări
Legea 239/2025 (Pachetul 2 fiscal) a introdus modificări referitoare la cesiunea părților sociale.
„În prezent, ca urmare a modificărilor legislative care au intervenit la sfârșitul anului 2025, cesiunea deținerii majoritare dintr-o societate (50% plus unu) este condiționată de prezentarea la Registrul Comerțului a unui certificat emis de ANAF din care să rezulte că firma nu are datorii sau, în cazul în care are datorii, de aprobarea ANAF privind constituirea garanțiilor necesare acoperirii acestor debite”, explică specialista.
Ea subliniază că din păcate, „legislația este încă ineficientă, pentru că permite modalități de a «scăpa» de firmă, ocolind obligația de constituire a garanțiilor”.
„Din punctul meu de vedere, cu riscul de a complica procedurile de la Registrul Comerțului, vânzarea oricărei participații, minoritare sau majoritare, trebuie să fie condiționată de plata sau de garantarea obligațiilor fiscale scadente”, arată Luisiana Dobrinescu.
În ceea ce privește riscurile asociate vânzării sau preluării unei firme cu datorii, specialista atrage atenția că aceste operațiuni trebuie abordate cu prudență.
„Oricine vinde o firmă cu datorii trebuie să fie conștient de faptul că rămâne responsabil pentru acestea (desigur, în situația în care ANAF se sesizează) și mai mult, că odată identificată o astfel de înstrăinare, i se poate atrage răspunderea personală, cu bunurile proprii. Dacă fapta constituie infracțiune, vorbim și despre răspundere sa penală”, potrivit ei.
Preluarea unei firme care înregistrează datorii presupune o evaluare atentă a situației financiare și fiscale a acesteia.
„Asumarea în mod conștient a datoriilor unor societăți este cel mai important lucru pentru noii asociați. În ceea ce privește datoriile fiscale pe care societatea le înregistrează, acestea sunt ușor de verificat prin solicitarea unui certificat de atestare fiscală. Problema și mai mare este însă cu obligațiile fiscale latente, respectiv cu cele pe care societatea nu le-a declarat (în mod intenționat sau din eroare), precum și cu obligațiile către furnizori, bănci etc, pe care societatea nu le reflectă corect în propria contabilitate. Este esențial pentru cei care sunt interesați de preluarea unei firme să facă o minimă analiză fiscală și financiară a activității sale – în jargonul juridic, această analiză se numește Due diligence”, conform Luisianei Dobrinescu.
Specialista mai spune că pârghiile de care se poate folosi un antreprenor care nu mai poate susține afacerea depind de tipul de obligații pe care le înregistrează și de etapele procesuale în care se află societatea (litigii existente, proceduri de executare silită etc).
„Cel puțin în raport cu Fiscul, există procedura de eșalonare la plată, recomandabilă pentru persoanele care încă mai cred în businessul lor, dar care sunt copleșite de obligațiile fiscale deja acumulate. Dacă businessul este neviabil, iar societatea nu înregistrează datorii semnificative, se poate face lichidarea voluntară a societății, cu valorificarea activelor. Dacă nici această opțiune nu este fezabilă, se poate apela la insolvență sau direct la faliment”, arată Dobrinescu.
Ea punctează că, în orice situație dificilă s-ar afla firma, „atât timp cât se identifică oameni de afaceri care doresc să își asume istoricul firmei, în speranța relansării sale, aceasta ar fi cea mai bună opțiune, atât pentru mediul de afaceri în general, cât și pentru foștii asociați și creditorii societății”.
„Pasivitatea ANAF a încurajat conduite precum vânzarea firmelor cu datorii și chiar dezvoltarea de firme specializate în astfel de «combinații»”
În ultimii ani, discuția despre vânzarea firmelor cu datorii a fost influențată și de modul în care autoritățile au gestionat astfel de situații, arată specialista, făcând referire la rolul ANAF.
„Din păcate, pasivitatea ANAF din ultimii ani este cea care a încurajat conduite precum vânzarea firmelor cu datorii și chiar dezvoltarea de firme specializate în astfel de «combinații». Privind din această perspectivă, cea mai mare greșeală este cea a autorităților (Registrul Comerțului, ANAF, organe de cercetare penală), care prin toleranța lor au permis ca astfel de proceduri să se întâmple fără «nicio perdea» ba mai mult, cu reclamă ostentativă de tipul «cumpărăm firme cu datorii». Au fost atât de vizibile astfel de anunțuri, încât parchetele nu au nicio scuză dacă nu s-au auto-sesizat pentru investigarea unor potențiale fraude”, a punctat Luisiana Dobrinescu.
Pe final, specialista a oferit câteva recomandări generale pentru antreprenorii care se confruntă cu situația de a decide soarta unei firme cu datorii, subliniind că abordarea trebuie să țină cont de buna-credință și de consecințele pe termen lung.
„Aș vrea să fac trei recomandări, pentru trei destinatari diferiți.
- Pentru antreprenorii de bună-credință, recomandarea mea ar fi de a nu alege întotdeauna calea aparent cea mai simplă, pentru că aceasta poate determina o executare silită pe viață, imposibilitatea de a mai avea bunuri pe numele tău, imposibilitatea de a mai avea un salariu și orice sumă de bani ce poate fi cinstit câștigată și nu în cele din urmă, închisoare.
- Antreprenorilor de rea-credință, care înființează firme cu intenția clară de a nu plăti niciodată taxe și impozite și de a «dispărea în ceață»”, le doresc un ANAF ager, prompt, dar și corect.
- Pentru autoritățile statului, recomandarea este aceea de a abandona statutul de victimă a marii fraude și de a-și face în mod eficient și corect datoria și nu în ultimul rând, de a adapta legislația fiscală astfel încât să flexibilizeze procedura de executare silită, inclusiv prin adaptarea testului creditorului privat”, a încheiat Luisiana Dobrinescu, partener Dobrinescu Dobrev SCA.