Sistemul actual de impozitare a muncii prezintă vulnerabilități semnificative, iar transformările economice au un impact asupra pieței forței de muncă, potrivit unui studiu al Confederației Patronale Concordia.
Studiul arată că în contextul economic volatil și cu presiuni inflaționiste și bugetare, nivelul și structura taxării muncii devin factori-cheie în menținerea ocupării, încurajarea muncii în forme legale și atragerea forței de muncă calificate.
„Orice reforme fiscale cu impact asupra taxării muncii trebuie să vizeze stimularea pieței muncii pentru a deveni mai competitivă și să țintească eficiența economică precum și echitatea fiscală”, conform raportului „Impozitarea muncii în România, realizat de Deloitte România pentru Confederația Patronală Concordia.
Potrivit raportului:
- România a înregistrat în 2024 un deficit bugetar de 9,3% din PIB, unul dintre cele mai mari din UE.
- Rata de ocupare (20–54 ani) este 69,5%, semnificativ sub media UE de 75,8%.
- Aproximativ 20% din populația rezidentă a României se află în străinătate, ceea ce reduce baza de contribuabili.
- România are una dintre cele mai mari poveri fiscale efective pentru angajați din regiune – 41,5%, în ciuda cotei unice.
- Nivelul competențelor digitale rămâne foarte scăzut: doar 27,7% dintre români au competențe digitale de bază (media UE: 55%) – afectând și capacitatea de colectare fiscală.
„Aceste realități structurale, coroborate cu digitalizarea lentă a administrației fiscale și cu disparitățile mari între regimurile de taxare aplicate diferitelor tipuri de venit, creează un sistem puțin competitiv, greu de administrat și insuficient adaptat transformărilor economice (tranziția verde, îmbătrânirea populației, migrația masivă)”, conform Confederației Patronale Concordia.
Printre altele, raportul mai arată că povara fiscală ridicată pe muncă formală descurajează ocuparea legală.
„România aplică un sistem de impozitare a muncii care include un impozit pe venit de 10% și contribuții sociale obligatorii (ce se scad din baza taxabilă): CAS – 25% și CASS – 10%, plătite de angajat. În lipsa unor mecanisme de deduceri personale eficiente, sarcina fiscală afectează mai ales salariații cu venituri mici, contribuind la persistența muncii informale sau „la gri”.
În același timp, angajatorii din sectoare cu marje mici de profit sunt mai puțin motivați să creeze locuri de muncă formale, ceea ce afectează colectarea de taxe și contribuții.
Efecte ale fiscalității muncii asupra competitivității economice. Creșterea salariului minim între 2023 și 2025 (de la 3.000 la 4.050 lei), corelată cu menținerea cotelor (ridicate) de contribuții sociale, amplifică presiunea pe costurile de muncă. Această creștere a influențat și Costul Unitar al Muncii care a crescut cu 6,2% din PIB per cap de angajat în anul 2022 și semnalează o deteriorare a competitivității externe, în special în sectoarele manufacturiere și de export.
Taxarea muncii și atractivitatea pentru forța de muncă înalt calificată. Facilitățile fiscale țintite către angajații din sectoare precum IT, construcții, cercetare au contribuit la reținerea sau chiar revenirea unei părți a forței de muncă specializate în țară. Chiar dacă se consideră că disponibilitatea acestor facilități pe criterii sectoriale ar fi putut crea distorsiuni pe piața muncii, generând inechitate între angajați din domenii diferite și diluând efectele stimulative ale politicii fiscale, viabilitatea lor a fost demonstrată - domenii precum industria IT raportând și cea mai mare productivitate.
Stimularea creării și creșterii numărului de locuri de muncă pentru lucrători înalt calificați, pentru care există o concurență globală semnificativă, trebuie să rămână un obiectiv, în corelare cu obiectivele de competitivitate națională, iar urmărirea de politici fiscale care influențează taxarea muncii este o direcție esențială.
Presiunile fiscale reduc spațiul pentru politici active de ocupare. Deficitul bugetar estimat la 7,04% din PIB în 2025 limitează semnificativ resursele alocate măsurilor active de ocupare – cum ar fi subvenționarea angajărilor, formarea profesională și sprijinirea mobilității muncii.
În absența acestor intervenții, ratele de ocupare pot rămâne sub media UE, iar grupurile vulnerabile – tineri, șomeri de lungă durată, persoane cu dizabilități – pot fi excluse de pe piața muncii.
Necesitatea unei reforme structurale a fiscalității muncii. Pentru a susține o ocupare formală crescută, este necesară o recalibrare a modului de taxare a muncii:
- reducerea poverii fiscale pe veniturile mici;
- stimularea muncii prin deduceri sau reduceri de contribuții în funcție de situația familială sau zona geografică;
- încurajarea mobilității forței de muncă;
- digitalizarea ANAF și combaterea evaziunii fiscale.
Modul în care munca este taxată în România influențează nu doar veniturile bugetare, ci și dinamica pieței muncii, competitivitatea economică și coeziunea socială”.
„În concluzie, România are nevoie de o reformă pragmatică, nu de schimbări bruște de taxe și de o arhitectură fiscală coerentă, stabilă și echitabilă, fără creșteri de taxe pe muncă, care ar afecta ocuparea, competitivitatea și piața muncii, deja vulnerabile în fața șocurilor externe actuale”, conform Concordia.
Studiul evaluează provocările economice, demografice și administrative care influențează fiscalitatea muncii și identifică direcții de modernizare a sistemului.