Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS) remarcă finalizarea cadrului legal pentru utilizarea semnăturii electronice în România, după ce Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului a publicat în Monitorul Oficial procedurile privind prestatorii de servicii de încredere calificate și necalificate și normele de aprobare a mecanismelor de validare.
În Monitorul Oficial de luni, 2 februarie 2026, a apărut Ordinul ministrului economiei nr. 102/2026, privind aprobarea:
- Procedurii de acordare, suspendare și retragere a statutului de prestator de servicii de încredere calificate;
- Procedurii de înregistrare și radiere a prestatorilor de servicii de încredere necalificate în Registrul prestatorilor de servicii de încredere necalificate;
- Procedurii de înregistrare și radiere a prestatorilor de servicii de încredere necalificate din domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale în Registrul prestatorilor de servicii de încredere necalificate;
- Procedurii de supraveghere, control și sancționare a prestatorilor de servicii de încredere;
- precum și a Normelor de aprobare a mecanismelor de validare.
Ordinul va intra în vigoare în termen de 60 de zile.
Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului susține că astfel se deblochează normele pentru semnătura electronică și serviciile de încredere. În perioada imediat următoare, în regim de urgență, MEDAT spune că are „în vedere armonizarea legislației naționale pentru a fi în acord cu regulamentul european eIDAS 2”.
„Prin acest ordin, liberalizăm cu adevărat semnătura electronică, atât pentru furnizori, cât și pentru cetățeni. Cel mai important beneficiu este că românii vor putea semna mult mai multe tipuri de documente folosind semnătura avansată. Următorii pași sunt clar asumați: vom amenda legea pentru alinierea la eIDAS 2.0 și vom ajusta normele subsecvente, astfel încât regulile să fie simple, clare și ușor de aplicat în practică. Doar așa oferim oamenilor libertatea de a interacționa digital cu statul și cu mediul privat”, a declarat Irineu Darău, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului.
Ordinul are scopul declarat de a introduce „reguli clare” pentru toți operatorii economici care intenționează să furnizeze servicii de încredere calificate și necalificate.
Noile proceduri ar trebui să elimine „barierele tehnice și administrative prin simplificarea procesului de înregistrare în Registrul prestatorilor de servicii de încredere, stimulând astfel competiția și inovația tehnologică”.
Pentru utilizatori, noile norme ar trebui să simplifice interacțiunea cu instituțiile publice și mediul privat, prin recunoașterea extinsă a semnăturilor electronice. Ordinul reglementează mecanismele de validare a documentelor semnate electronic, oferind astfel o certitudine juridică sporită atât pentru utilizatorii individuali, cât și pentru partenerii lor contractuali.
Totodată, actul normativ integrează soluții de identificare la distanță, permițând obținerea semnăturilor electronice fără prezență fizică, procesul fiind guvernat de standarde tehnice menite să prevină frauda și să asigure integritatea datelor personale.
O componentă fundamentală a ordinului o reprezintă structurarea activității de supraveghere și control.
În acest context, patronatul firmelor IT, ANIS, își exprimă susținerea pentru ordinul MEDAT, criticând, totodată, faptul că Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturilor electronice nu a putut fi aplicată timp de un an și jumătate de la adoptare, în lipsa normelor.
Redăm integral analiza semnată de Corina Vasile, director executiv ANIS:
Ce ne spune epopeea semnăturii electronice despre digitalizarea României
„La început a fost un proiect de lege despre care s-a vorbit mult înainte de a produce efecte. Anunțată, inițiată de trei ori în trei forme diferite, negociată și, în cele din urmă, adoptată, Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturilor electronice a rămas, pentru o bună perioadă de timp, mai degrabă o promisiune decât un instrument funcțional. Practic, timp de un an și jumătate am avut o lege în vigoare, dar inoperabilă, pentru că nu avea norme de aplicare.
Publicarea recentă a normelor de aplicare a legii închide acest capitol al incertitudinii și marchează momentul în care semnătura electronică începe să funcționeze cu adevărat, cu reguli clare pentru mediul privat, cetățeni și administrația publică. Este de remarcat faptul că Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului a închis acum acest cerc, prin publicarea normelor, oferind claritate și predictibilitate unui ecosistem care a așteptat prea mult timp acest deznodământ.
În România, digitalizarea nu e frânată de lipsa soluțiilor tehnice, ci de întârzierile în decizie
După mai bine de zece ani de dezbateri, România a adoptat, în 2024, Legea nr. 214/2024 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale și prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea. A fost un moment important, dar incomplet. Din iulie 2024, aplicarea efectivă a legii a depins de publicarea normelor de aplicare – norme care au apărut abia acum, la început de 2026, după aproape un an și jumătate de discuții, negocieri și tergiversări mai mult sau mai puțin întemeiate. În această perioadă, semnătura electronică a continuat să existe într-un climat de incertitudine juridică, mai ales în relația cu autoritățile publice.
Pentru industria de IT și pentru mediul privat în general, semnătura electronică nu este nici nouă, nici spectaculoasă. Este un instrument folosit de ani de zile, o componentă de bază a proceselor digitale moderne. Tocmai de aceea, miza acestor demersuri de reglementare nu a fost niciodată despre tehnologie sau inovație în sine, ci despre normalizare: crearea unui cadru legal care să permită extinderea acestor beneficii către întreaga economie. Și un pas important pentru digitalizare (azi, în multe cazuri, aflată în stadiul „printează – semnează – urcă într-o platformă online documentul”) a serviciilor publice la interfața cu cetățeanul/compania și a mersului documentelor între instituțiile publice.
Pentru ANIS – Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii – acest subiect este poate cel mai vechi dintre cele care au trenat neuzual de mult. Industria de IT a susținut constant, timp de peste un deceniu, necesitatea unei legislații clare și aplicabile privind semnătura electronică. Am participat la consultări, am formulat propuneri, am adus clarificări de ordin tehnic și am explicat, de multe ori, de ce acest subiect este esențial nu doar pentru furnizorii de tehnologie, ci pentru funcționarea normală a economiei digitale.
Digitalizarea care chiar se vede
Normele de aplicare ale Legii nr. 214/2024 vin să transforme un instrument deja familiar într-un mecanism cu adevărat util pentru sectoare-cheie ale economiei. În banking, de exemplu, semnătura electronică permite deschiderea de conturi, semnarea contractelor sau a documentației aferente produselor financiare fără prezență fizică, într-un mod securizat și conform cerințelor legale. În asigurări, digitalizarea procesului de ofertare, emitere și gestionare a polițelor devine mult mai eficientă atunci când documentele pot fi semnate electronic, fără întârzieri și costuri administrative inutile.
În utilități, telecomunicații, servicii de sănătate sau alte platforme digitale, semnătura electronică face posibilă interacțiunea rapidă, clară și trasabilă între cetățeni și furnizorii publici sau privați, eliminând nevoia deplasărilor și a documentelor pe hârtie. Pentru oameni, acest lucru înseamnă timp câștigat și acces mai facil la servicii. Pentru companii, înseamnă procese mai eficiente și o experiență mai bună pentru clienții lor.
Un element esențial în acest ecosistem este Cartea Electronică de Identitate (CEI), care include o semnătură electronică avansată. Acest aspect aduce un plus de simplitate pentru cetățeni, care pot utiliza CEI nu doar ca document de identitate, ci și ca instrument de semnare electronică în relația cu furnizorii de servicii publice și private. Integrarea semnăturii electronice în CEI creează premisele unei utilizări largi și intuitive, reduce barierele de adopție și crește încrederea în soluțiile digitale.
În esență, cadrul legal privind semnăturile electronice creează contextul necesar pentru ca soluțiile digitale să fie adoptate la scară largă, în mod unitar, și oferă claritate asupra efectelor juridice pentru fiecare tip de semnătură electronică – simplă, avansată și calificată. Acest cadru încurajează investițiile în digitalizare atât în sectorul privat, cât și în administrația publică.
Privit în ansamblu, acest cadru juridic complet reprezintă o cărămidă importantă în procesul de transformare digitală a României. Următorul pas firesc este integrarea coerentă a inițiativelor europene, în special a portofelului digital european (EU Digital Identity Wallet), care va permite utilizarea identității digitale și a semnăturii electronice într-un cadru interoperabil la nivelul Uniunii Europene. Având în vedere termenele europene ambițioase pentru implementare – fiecare stat membru trebuie să aibă un wallet național funcțional până la finalul anului 2026 –, este esențial ca România să dispună, într-un interval scurt de timp, de un cadru legislativ național clar, funcțional și predictibil.
Totodată, adoptarea eficientă a acestui instrument presupune existența unei piețe deschise și competitive, care să permită inovarea și participarea unui spectru larg de furnizori. În acest context, este de salutat faptul că Guvernul pare să acorde, în sfârșit, o prioritate strategică digitalizării, creând premisele necesare pentru alinierea reală la agenda digitală europeană.
Tehnologia e aici. Economia nu mai are răbdare. Statul trebuie să țină pasul.
Pentru ANIS și pentru industria de IT, mesajul rămâne consecvent: tehnologia există, este matură și este deja utilizată. Diferența o face cadrul care permite extinderea ei către toate industriile și către cetățeni. După ani de așteptare, avem șansa de a trata semnătura electronică nu ca pe un proiect special, ci ca pe un element de bază al economiei digitale.
Finalizarea cadrului legal pentru utilizarea semnăturii electronice este abia începutul unei etape în care digitalizarea poate fi făcută coerent, predictibil și cu impact real. Privind spre viitor, ne dorim ca astfel de întârzieri să nu mai fie regula, ca reglementări altminteri normale să fie adoptate și aplicate fără a fi necesari ani de discuții și negocieri politice. Avem nevoie de o guvernanță digitală corectă, un cadru clar, decizii asumate și un ritm care să țină pasul cu realitatea economică și tehnologică. Numai așa transformarea digitală poate deveni motorul care schimbă fundamental modul în care economia, administrația și cetățenii interacționează în România”.