„Un job nu este altceva decât o colecție de sarcini enunțate în fișa postului”, apreciază un antreprenor IT din România, care consideră că, de exemplu, inteligența artificială „poate diagnostica deja multe afecțiuni mai bine decât unii medici generaliști”.
Într-o analiză transmisă comunității antreprenoriale StartupCafe.ro, Cristi Movilă, CEO și fondator al startup-ului OptiComm.AI, a identificat cel puțin 9 joburi care vor „rezista în epoca AI”.
Redăm integral analiza lui Cristi Movilă:
9 Joburi care vor rezista în epoca AI
„«Dacă platformele de AI automatizează atât de multe lucruri, de ce mai avem nevoie de oameni?»
Am fost întrebat acest lucru de zeci de ori în ultimii patru ani, în paneluri, în întâlniri cu investitori, la cafea cu oameni de business care nu știau exact dacă să fie entuziasmați sau îngrijorați. De fiecare dată, răspunsul meu a fost puțin diferit față de precedentul.
Nu pentru că nu știam ce să răspund, ci pentru că AI-ul devenea puțin mai bun de fiecare dată când eram întrebat. Și, cu fiecare salt, răspunsul corect se schimba și el. Ce era valabil acum trei-patru ani („nu, nu-ți va lua jobul, doar îl va eficientiza") începea să sune naiv doar un an mai târziu. Ceea ce părea science fiction în 2022 este infrastructură de bază azi.
Până la urmă, AI-ul a ajuns suficient de bun încât răspunsul la această întrebare a devenit cu adevărat complicat. Și tocmai de aceea merită, în sfârșit, o analiză mai serioasă. Mai mult, e clar că nu toate joburile sunt egale în fața automatizării. Unele vor dispărea, unele se vor transforma, iar câteva vor deveni mai valoroase ca oricând.
Iată nouă dintre joburile care se vor adapta epocii AI, de la joburi pentru gulere albastre (blue collar), la joburi pentru gulere albe (white collar), pentru că AI-ul nu face discriminări nici de domeniu nici de cod vestimentar.
Înainte de a începe
O primă întrebare pe care uităm deseori să o punem este: Ce este de fapt un job? Tindem să vorbim despre joburi ca despre niște roluri sociale fixe și clar definite: contabilul, programatorul, managerul de proiect etc.
În realitate însă, un job nu este altceva decât o colecție de sarcini enunțate în fișa postului, iar modul și eficiența cu care le executăm sunt ceea ce ne califică pentru el. Un programator bun nu apare pentru că a terminat o facultate sau un curs de profil, ci pentru că știe cum să execute multiple sarcini de dezvoltare software, în situații complexe.
Din acest motiv, este esențial să înțelegem că AI-ul nu urmărește să elimine joburi cu totul, ci sarcini concrete. Ceea ce rămâne după ce automatizezi tot ce poate fi automatizat reprezintă miezul real al profesiei respective.
Așa că întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem nu este ce job am de fapt și ce job voi avea, ci ce sarcini din jobul meu sunt greu de replicat de o mașină sau, cu alte cuvinte: unde aduc eu cea mai multă valoare? Răspunsul la întrebarea asta decide cât de bine te poziționezi în următorii 10 ani.
1. Electricienii (și mai toți “meșterii” buni)
Să începem cu o surpriză. Electricienii, instalatorii, tehnicienii HVAC (căldură și ventilație), mecanicii auto sunt printre cei mai protejați de automatizare. Nu pentru că munca lor este imposibil de înțeles de către o mașină, ci pentru că este profund fizică și contextuală.
Un robot nu poate încă urca pe acoperișul tău, identifica o instalație învechită într-un unghi imposibil, improviza o soluție cu ce are la îndemână și să explice ulterior clientului ce s-a întâmplat. Fiecare proiect este diferit. Fiecare avarie este unică. AI-ul poate ajuta la diagnosticare, la comanda de piese, la planificarea traseelor, dar mâinile care rezolvă problema rămân umane.
În plus, România are un deficit cronic de meșteri calificați. Automatizarea va crește, nu va scădea, valoarea celor care știu să lucreze cu mâinile.
Desigur, există deja roboți industriali care pot executa multe sarcini manuale, însă în acest moment, dată fiind profunda contextualitate a multor astfel de joburi, este mai ieftin și mai eficient să folosești oameni pricepuți.
2. Constructorul / Antreprenorul în construcții
Construcțiile sunt deja puternic tehnologizate, de la software de proiectare și drone pentru inspecții la utilaje semi-autonome. Am putea chiar spune că acest domeniu a fost deja automatizat până în punctul în care diferența o face experiența umană.
Un constructor bun nu este cel care mânuiește cel mai bine o macara. Este cel care înțelege un șantier, anticipează problemele înainte să apară, negociază cu furnizorii și ia decizii când planul nu mai coincide cu realitatea.
Cu cât automatizarea preia mai mult din execuția mecanică, cu atât judecata umană, cea care știe când să oprească turnarea betonului sau cum să improvizeze când materialele întârzie, devine mai valoroasă.
3. Fermierul
La fel ca în domeniul construcțiilor, agricultura modernă este deja profund automatizată: senzori de sol, irigații inteligente, drone care cartografiază câmpurile, algoritmi care prezic recoltele.
În marile ferme însă, rolul fermierului clasic, cel care execută totul cu mâna lui, s-a transformat deja în rolul unui manager de ecosistem. Știe când datele mint, când vremea contrazice algoritmul, când să riște și când să aștepte. Automatizarea a ridicat ștacheta pentru toată lumea, ceea ce înseamnă că cei care combină tehnologia cu experiența reală de pe teren vor domina o industrie care altfel ar fi rămas la mila norocului și a sezonului.
În plus, multe ferme mari au început să închirieze loturi nefolosite pentru centre de date sau să pună panouri solare pentru a le alimenta, cât timp nu le afectează recoltele.
4. Medicii specializați
AI-ul poate diagnostica deja multe afecțiuni mai bine decât unii medici generaliști. Citește radiografii, interpretează analize, identifică tipare rare. Asta e o realitate, nu o speculație.
Dar medicina nu este doar diagnostic. Este o decizie în condiții de ambiguitate, e comunicare cu un pacient speriat, e responsabilitate legală și morală pentru o viață umană. De multe ori, medicina este acțiune și deși roboții pot ajuta inclusiv în chirurgia modernă (a se vedea celebrul Da Vinci Xi), tot operatorul uman este cel care va lua deciziile importante.
Medicul care își va păstra relevanța nu este cel care știe mai multă biochimie decât ChatGPT, ci cel care știe să integreze informația AI cu judecata clinică, să construiască o relație de încredere cu pacientul și să ia decizii când datele sunt contradictorii.
Medicina de precizie și cazurile rare vor deveni și mai valoroase.
5. Agentul de vânzări consultativ
Acesta e un rol pe care îl văd direct la clienții noștri. Agentul de vânzări care își petrecea 60% din timp generând rapoarte, introducând date și urmărind comenzi restante va vedea acele sarcini automatizate. De ce să nu recunosc, printre companiile care le automatizează se numără și compania noastră, OptiComm.AI.
Ce rămâne însă în urma automatizării este aur curat: negocierea, înțelegerea profundă a nevoilor clientului, construirea unei relații pe termen lung, transformarea oportunităților pe care AI-ul le poate scoate din date în deal-uri încheiate. Un agent de vânzări bun nu vinde produse, vinde încredere și expertiză. Asta nu se automatizează.
Tranziția e reală și, recunosc, dureroasă pentru mulți. Dar cei care o fac bine devin foarte valoroși.
6. Psihologul și asistentul social
Aplicațiile de sănătate mentală bazate pe AI se înmulțesc rapid. Sunt utile, accesibile și pentru multe persoane constituie primul pas spre ajutor. Dar ele nu înlocuiesc un psiholog, în ciuda a ceea ce par să creadă unii utilizatori.
Terapia funcționează prin relație, prin prezență, prin faptul că o altă ființă umană te vede, te aude și îți reflectă experiența într-un mod care produce schimbare reală. AI-ul poate simula empatie, dar nu o poate trăi. La fel în cazul asistenților sociali, unde fiecare acțiune este de fapt rezultatul unei interacțiuni directe cu pacientul.
Într-o lume în care izolarea și anxietatea cresc odată cu digitalizarea, nevoia de conexiune umană autentică va crește, nu scădea.
7. Profesorii implicați și mentorii
Educația tradițională, axată pe transmiterea de informații, este deja depășită. AI-ul face asta mai bine, mai personalizat și mai ieftin.
Dar profesorul adevărat nu e un transmițător de informații, ci mai degrabă un antrenor de curiozitate. E cineva care vede potențialul unui elev înainte ca elevul să-l vadă singur. Este mentorul care schimbă o traiectorie de viață printr-o conversație la momentul potrivit. Asta e ireductibil uman.
Profesorii care vor supraviețui și prospera sunt cei care vor folosi AI ca asistent, eliberându-se de predarea mecanică pentru a investi în conexiunea reală cu elevii.
8. Arhitectul de sisteme AI și orchestratorul de date
Acesta e un job încă nou, fără un titlu unanim acceptat. Nu este programatorul clasic și nu este data scientist-ul tradițional. E persoana care știe să construiască, să conecteze și să supervizeze ecosisteme de AI într-o organizație.
Cineva trebuie să decidă ce sisteme AI se implementează, cum se integrează cu procesele umane, cum se evaluează calitatea output-ului și cum se corectează când modelul dă greș. Această persoană trebuie să înțeleagă atât tehnologia cât și businessul, să medieze între ingineri și manageri, să fie responsabilă pentru decizii bazate pe date.
Va fi unul dintre cele mai bine plătite roluri din următorul deceniu și, ironic, unul dintre cele mai umane: necesită judecată, experiență și capacitatea de a lucra în condiții de incertitudine.
9. Liderul și antreprenorul
Leadership-ul autentic a fost întotdeauna rezistent la automatizare, dar această rezistență va deveni și mai evidentă pe măsură ce AI-ul va prelua tot mai multe sarcini de management operațional.
Un lider adevărat nu e cel care ia cele mai multe decizii sau procesează cele mai multe informații. Este cel care creează contextul în care oamenii dau ce au mai bun, care menține o viziune coerentă într-un mediu haotic, care își asumă responsabilitatea publică pentru direcția organizației și care construiește o cultură care atrage oameni buni.
AI-ul poate genera strategii, poate analiza piețe, poate optimiza procese. Dar nu poate inspira. Nu poate motiva o echipă în momentele grele. Nu poate fi fața organizației în fața clienților, a investitorilor sau a comunității. Asta rămâne un aspect profund uman, prin definiție.
Ce am învățat construind AI pentru companii reale
Când am început să implementăm OptiComm.AI în companii de distribuție și retail, am anticipat că cea mai mare rezistență va veni din teamă de înlocuire. Nu a fost așa.
Cea mai mare rezistență a venit de la oamenii care, odată ce AI-ul prelua sarcinile de rutină, nu mai știau ce să facă cu restul timpului. Nu pentru că nu ar fi fost capabili, ci pentru că ani de zile fuseseră recompensați pentru eficiența în sarcini repetitive, nu pentru judecată, inițiativă sau relații.
Un agent de vânzări mi-a spus ceva ce m-a marcat: „Înainte aveam aceeași listă mare de sarcini în fiecare dimineață. Acum am sarcini mai puține și mai clar definite, dar trebuie să decid singur unde pot aduce cea mai multă valoare și ce pot automatiza. E mai greu." Și are dreptate: e mai greu, dar e și mult mai interesant.
Nu e vorba despre supraviețuire, ci despre relevanță
Sunt pilot de rally raid. Știu ce înseamnă să navighezi în condiții unde harta nu mai coincide cu terenul. AI-ul este exact asta: un peisaj care se schimbă sub noi, mai repede decât ne-am obișnuit.
Dar în rally, mașina nu câștigă singură. Câștigă pilotul care înțelege mașina, care știe când să o forțeze și când să o lase să lucreze, care poate lua decizii în fracțiuni de secundă când toate calculele teoretice nu mai ajung.
Asta suntem și noi, în relație cu AI-ul. Nu suntem niște victime ale automatizării, dar nici niște spectatori. Suntem piloții.
Cele nouă joburi de mai sus au un lucru în comun: toate implică judecată umană, responsabilitate și prezență în lumea fizică sau relațională. AI-ul e un instrument extraordinar de puternic. Dar orice instrument are nevoie de cineva care să-l mânuiască.
Joburile care vor supraviețui nu sunt cele care se ascund de AI. Sunt cele care îl folosesc cel mai bine”.