„Amnistia de TVA este în vigoare de aproape șapte săptămâni, iar procedura ei de aplicare a depășit termenul legal și tot nu a apărut. Lipsa ei nu suspendă însă drepturile născute din lege”, explică Alina Nica, avocata care a sprijint de la început soluționarea prin lege a cazurilor de firme cu codul de TVA anulat, cărora ANAF le cerea TVA din urmă, pe ultimii 5 ani.
Iată ce spune Alina Nica, fondatoarea biroului de avocatură Lawyeresse:
„Legea nr. 177/2026 a anulat, în anumite condiții, TVA-ul și accesoriile cerute retroactiv firmelor cărora li s-a anulat din oficiu codul de TVA, pentru perioadele de după 1 ianuarie 2019, și este în vigoare de la 27 august. Chiar legea a prevăzut, la articolul unic, că procedura de aplicare se aprobă prin ordin al președintelui ANAF în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare, așadar până în jurul datei de 26 septembrie. Proiectul de ordin a fost pus în dezbatere publică abia pe 29 septembrie, deci deja peste acest termen, consultarea s-a închis, iar acum, la jumătatea lunii octombrie, forma finală a ordinului tot nu a fost publicată. Întârzierea nu mai este de câteva zile, ci de peste două săptămâni peste termenul pe care l-a fixat legea, la aproape șapte săptămâni de la intrarea ei în vigoare.
Insist și acum și o voi face de fiecare data - lipsa procedurii nu suspendă legea.
O lege intrată în vigoare produce efecte prin ea însăși, iar un ordin de aplicare o pune în practică, fără a o putea condiționa. Termenul de 30 de zile este o obligație impusă ANAF, nu contribuabilului, iar depășirea lui nu poate fi întoarsă împotriva celor pe care legea îi protejează. O autoritate nu își poate invoca propria întârziere pentru a amâna un drept deja născut. Întârzierea are, bineînțeles, și consecințe - ea poate fi cenzurată în contencios administrativ și angajează răspunderea pentru prejudiciile produse.
Cu alte cuvinte, dreptul de a nu mai datora acele sume și dreptul de a cere înapoi ce s-a plătit există din 27 august 2026, indiferent dacă ordinul apare mâine, peste o lună sau mai târziu.
Îngrijorarea mea este ca această întârziere să nu fie în continuare tratată de către funcționari ca o pauză în care vechile creanțe mai pot fi încă urmărite. O datorie pe care legea a anulat-o la 27 august 2026 nu redevine exigibilă pentru că ANAF nu și-a emis încă propria procedură.
Executările pornite pe astfel de creanțe nu ar trebui să continue, popririle nu ar trebui menținute, iar ratele dintr-o eșalonare nu ar trebui cerute pentru sume care nu mai sunt datorate. Asta nu înseamnă oprirea unilaterală a plății ratelor – recomand să se ceară întâi, în scris, modificarea eșalonării. Fiecare zi în care se întâmplă altfel se vede direct în conturile și în activitatea unor firme ale căror datorii au fost deja anulate prin lege.
Iar întârzierea aceasta nu este, cel mai probabil, rezultatul unor dificultăți tehnice. Vorbim de aceeași administrație care a știut să stabilească rapid, retroactiv, TVA pe cinci ani în urmă. Când impunerea este promptă, iar repararea este lentă, mesajul care ajunge la mediul de afaceri este că riscul se mută mereu pe umărul contribuabilului. Întârzierea nu costă nimic instituția care a produs-o, însă costă, lună de lună, firmele care o suportă, cu atât mai mult cu cât restituirea rămâne, în proiect, legată de liste și confirmări interne ce pot transforma un drept într-o simplă așteptare.
Am citit proiectul în întregime și am depus, în consultarea publică, observații prin care am cerut ca forma finală să rezolve tocmai aceste puncte, de la oprirea executărilor și a eșalonărilor, la restituirea integrală a banilor, cu dobânda prevăzută de lege, și la curățarea fișei fiscale. Toate acestea sunt forme de aplicare a legii pentru că un ordin trebuie să asigure implementarea legii până la capăt. Rămâne de văzut cât din aceste observații se va regăsi în textul final.
Până atunci, cei afectați nu trebuie să stea cu mâinile în sân în așteptarea ordinului. Cine a achitat sumele poate depune de pe acum cererea de restituire (pot folosi chiar formularul transmis spre consultare ca anexă a ordinului), întemeiată direct pe lege. Dacă ordinul final va impune un formular, cererea se va reface și utilizând acest formular. Cine primește acte noi de executare pentru creanțe care intră sub incidența anulării le poate contesta în termenele legale, inclusiv prin contestație la executare, al cărei termen este de 15 zile, sub sancțiunea decăderii. Un prim pas util este verificarea în Spațiul Privat Virtual a obligațiilor, popririlor și ratelor active, urmată de o cerere clară, baza pe documente. Iar cine răspunde personal sau are firma în insolvență are nevoie de o abordare aparte, pe care e bine să o discute cu un avocat fiscalist și un practician în insolvență.
Statul ar trebui să fie primul interesat ca această lege să fie aplicată repede și corect, pentru că fiecare lună de întârziere adâncește un prejudiciu pe care, altfel, ar urma tot el să îl acopere.
Până când ordinul va fi publicat, legea este suficientă pentru a vă apăra drepturile, iar omisiunea administrației de a emite ordinul nu este un motiv de așteptare, ci de acțiune”.