Trendyol a câștigat definitiv procesul cu Rapid București, după ce clubul de fotbal reclamase comercializarea pe platformă a unor produse care îi foloseau sigla fără autorizație. Rapid obținuse inițial o hotărâre favorabilă la Tribunalul București, însă Curtea de Apel a schimbat integral soluția, stabilind că un marketplace nu poate fi considerat automat responsabil pentru produsele vândute de comercianți independenți. Cazul aduce în discuție o piață în care numele, culorile și însemnele cluburilor de fotbal au devenit active comerciale. Pe Trendyol sunt oferite inclusiv tricouri, hanorace și huse de telefon cu simboluri asociate unor echipe precum Dinamo, Steaua, FCSB și Universitatea Craiova, unele comercializate de mici firme românești.
Conflictul dintre Rapid București și Trendyol B.V., societatea olandeză care operează platforma internațională de comerț electronic, a început în aprilie 2025.
Cine deține Trendyol: de la fondatorii turci la gigantul chinez Alibaba.
Trendyol este una dintre cele mai mari platforme de comerț electronic din Turcia, fondată în 2010 de antreprenoarea Demet Mutlu, alături de Evren Üçok și Begüm Tekin. Afacerea, lansată inițial în domeniul modei, s-a transformat într-un marketplace internațional, controlat în prezent de gigantul chinez Alibaba, care a devenit acționar majoritar în 2018. În 2021, Trendyol a atras investiții de 1,5 miliarde USD, la o evaluare de 16,5 miliarde USD. Compania implicată în procesul cu Rapid este însă Trendyol B.V., înregistrată în Țările de Jos, prin care platforma operează pe piețele europene. Societatea olandeză este distinctă de compania turcească DSM Grup, aflată în spatele platformei Trendyol.
Clubul bucureștean a identificat pe marketplace articole de îmbrăcăminte care purtau emblema Rapidului, fără ca vânzătorii să aibă, potrivit susținerilor sale, acordul titularului mărcii.
Rapid deține din 2018 drepturile asupra unei mărci figurative care include emblema clubului, înregistrată și pentru articole de îmbrăcăminte. Înregistrarea fusese reînnoită în martie 2025.
Rapid București este controlat de omul de afaceri Dan Șucu, fondatorul grupului Mobexpert, unul dintre cei mai mari producători și retaileri de mobilă din România. Antreprenorul a intrat în acționariatul clubului în 2022, iar în august 2026 și-a majorat participația la 92%, în urma unei operațiuni de capitalizare de aproximativ 5 milioane EUR. Restul de 8% este deținut de Victor Angelescu. Șucu este și acționarul majoritar al clubului italian Genoa CFC, din Serie A, unde a intrat în decembrie 2024, printr-o investiție de 40 de milioane EUR.
La 7 aprilie 2025, clubul a notificat Trendyol, solicitând eliminarea produselor respective. Platforma a răspuns a doua zi, confirmând că articolele reclamate fuseseră eliminate.
Cu toate acestea, la 10 aprilie, Rapid s-a adresat Tribunalului București, cerând obligarea Trendyol să elimine toate produsele care conțineau marca sa, până la soluționarea unei eventuale acțiuni de fond privind încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Clubul a ales procedura ordonanței președințiale, prin care instanțele pot dispune măsuri urgente și provizorii pentru protejarea unor drepturi.
Rapid a câștigat în primă instanță. Tribunalul a considerat că Trendyol trebuie să supravegheze respectarea mărcilor
La 24 noiembrie 2025, Tribunalul București a admis cererea Rapidului și a obligat Trendyol să elimine de pe platformă toate produsele care conțineau marca echipei.
Judecătorul a considerat că existența unor articole comercializate fără acordul titularului poate produce prejudicii prin pierderea clientelei, reducerea vânzărilor și diminuarea valorii comerciale a mărcii.
În motivarea hotărârii, tribunalul a explicat că rolul unei mărci este de a permite consumatorului să identifice originea unui produs și să îl diferențieze de produsele altor comercianți.
În timpul procesului, Rapid prezentase și fotografii cu alte articole care ar fi purtat însemnele clubului, diferite de cele semnalate inițial.
Tribunalul a apreciat că eliminarea primelor produse nu era suficientă dacă alte oferte care utilizau aceeași marcă continuau să apară pe platformă.
Mai mult, instanța a considerat că operatorii marketplace-urilor trebuie să urmărească permanent respectarea drepturilor titularilor de mărci, fără să transfere integral această responsabilitate asupra acestora din urmă.
Argumentul judecătorului era că obligația de a identifica și reclama individual fiecare nou produs ar reprezenta o sarcină disproporționată pentru companiile sau organizațiile care dețin mărcile.
Trendyol a atacat hotărârea.
Curtea de Apel a dat dreptate Trendyol: platforma nu este același lucru cu vânzătorul
La 29 aprilie 2026, Curtea de Apel București a admis apelul Trendyol, a schimbat integral hotărârea Tribunalului și a respins cererea Rapidului ca neîntemeiată.
Decizia este definitivă.
Judecătorii au făcut o distincție esențială între operatorul unei platforme marketplace și comercianții independenți care își publică ofertele pe aceasta.
Trendyol a susținut că produsele reclamate aparțineau unui comerciant terț, identificat în documentele procesului sub denumirea 442sportswear, și că societatea olandeză nu era vânzătorul acelor articole.
Curtea de Apel a reținut că, pentru ofertele respective, Trendyol avea calitatea de furnizor de servicii intermediare, conform Regulamentului european 2022/2065 privind serviciile digitale, cunoscut drept Digital Services Act (DSA).
Articolul 6 al regulamentului stabilește condițiile în care furnizorii serviciilor de găzduire nu răspund pentru informațiile stocate la solicitarea utilizatorilor.
În esență, operatorul beneficiază de acest regim dacă nu are cunoștință efectivă despre conținutul ilegal, în condițiile prevăzute de regulament, sau dacă, după ce află despre existența lui, acționează prompt pentru eliminarea acestuia ori blocarea accesului.
Curtea de Apel a constatat că Trendyol eliminase produsele reclamate la 8 aprilie 2025, înainte ca Rapid să deschidă procesul.
În privința altor articole semnalate ulterior de club, instanța a observat că probele prezentate nu permiteau stabilirea identității comerciantului și nici dacă platforma fusese notificată anterior despre caracterul pretins ilegal al ofertelor respective.
Prin urmare, judecătorii au apreciat că nu putea fi reținută o încălcare aparentă a drepturilor Rapidului imputabilă Trendyol și nici urgența necesară dispunerii măsurii solicitate.
Un alt argument decisiv a fost articolul 8 din DSA, care interzice impunerea unei obligații generale de monitorizare a informațiilor transmise sau stocate de furnizorii de servicii intermediare.
Cu alte cuvinte, o platformă nu poate fi obligată să verifice permanent și nediferențiat toate produsele încărcate de toți comercianții, pentru a descoperi eventuale încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală.
Acest lucru nu exclude însă obligația de a interveni în situații concrete și nici posibilitatea impunerii unor măsuri specifice, în condițiile legii.
Hotărârea definitivă nu stabilește că produsele reclamate de Rapid erau autentice sau comercializate legal. Instanța a analizat responsabilitatea Trendyol și condițiile pentru dispunerea unei măsuri provizorii, nu a judecat pe fond o acțiune în contrafacere împotriva comerciantului.
Cine răspunde pentru un produs comercializat pe marketplace: platforma, vânzătorul sau cumpărătorul?
Hotărârea oferă un exemplu concret despre modul în care sunt împărțite responsabilitățile în comerțul electronic.
Operatorul marketplace-ului pune la dispoziția comercianților infrastructura prin care aceștia își prezintă și vând produsele. Pentru ofertele găzduite în calitate de intermediar, platforma poate beneficia de regimul de răspundere limitată prevăzut de DSA.
Această protecție nu este însă automată și necondiționată.
Marketplace-urile trebuie să dispună de mecanisme prin care utilizatorii pot semnala conținutul ilegal și să acționeze prompt atunci când dobândesc cunoștință despre acesta. De asemenea, au obligații privind identificarea și trasabilitatea comercianților, precum și alte cerințe de transparență și protecție a consumatorilor.
Dacă operatorul vinde produse în nume propriu, responsabilitățile sale pot fi diferite de cele pe care le are atunci când găzduiește ofertele unui comerciant independent.
Vânzătorul răspunde pentru respectarea legislației aplicabile produselor pe care le comercializează, inclusiv a drepturilor asupra mărcilor.
Un comerciant care produce sau oferă spre vânzare tricouri, hanorace ori accesorii cu sigla unui club de fotbal trebuie să aibă un temei legal pentru utilizarea însemnelor respective.
Acesta poate fi un contract de licențiere sau un alt drept de utilizare. În cazul revânzării unor produse originale, pot interveni și regulile privind epuizarea dreptului asupra mărcii.
Cumpărătorul nu dobândește, prin simpla achiziție a unui produs, dreptul de a reproduce sau comercializa marca imprimată pe acesta.
În schimb, beneficiază de drepturile prevăzute de legislația privind protecția consumatorilor, inclusiv cele referitoare la conformitatea produsului, informarea corectă și remediile disponibile atunci când bunul cumpărat nu corespunde descrierii.
Pentru client, diferența dintre un produs oficial, unul licențiat și unul neoficial este importantă. Un articol neoficial nu este automat contrafăcut, însă prezentarea sa drept produs oficial fără a avea această calitate poate ridica probleme juridice.
De ce valorează bani sigla unui club de fotbal
În legislația proprietății intelectuale, o marcă reprezintă un semn care permite diferențierea produselor sau serviciilor unei întreprinderi de cele ale altor operatori economici.
Marca poate cuprinde cuvinte, denumiri, desene, culori sau combinații ale acestora.
Înregistrarea conferă titularului drepturi exclusive în condițiile și limitele stabilite de lege, pentru produsele și serviciile protejate.
În cazul cluburilor de fotbal, mărcile au însă și o componentă economică aparte.
Un tricou cu însemnele Rapid, Dinamo, Steaua sau Universitatea Craiova nu este cumpărat doar pentru materialul din care este confecționat. Produsul exprimă apartenența la o comunitate de suporteri, atașamentul față de o istorie sportivă și identificarea cu valorile unei echipe.
Această legătură emoțională transformă identitatea clubului într-un activ comercial.
Dincolo de veniturile din bilete, sponsorizări și drepturi de televizare, cluburile pot câștiga bani prin vânzarea produselor oficiale și prin licențierea mărcilor către companii care produc și distribuie articole destinate suporterilor.
În acest model, clubul nu trebuie să fabrice singur toate tricourile, eșarfele, cănile, ceasurile sau accesoriile care îi poartă însemnele.
Poate permite altor companii să le producă și să le comercializeze în schimbul unei remunerații, păstrând controlul contractual asupra modului de utilizare a mărcii.
Tocmai de aceea, comercializarea unor produse neautorizate poate afecta nu doar vânzările magazinului oficial, ci și veniturile din licențe, precum și controlul titularului asupra imaginii și reputației comerciale a clubului.
Dinamo, Steaua și Craiova: când mai multe entități revendică aceeași istorie
Dacă în cazul Rapidului drepturile asupra mărcii invocate în proces nu au fost contestate, situația altor cluburi de tradiție din România este considerabil mai complicată.
Transformările juridice prin care au trecut echipele de fotbal, reorganizările și apariția unor noi societăți sau asociații sportive au generat conflicte privind identitatea, denumirile, mărcile și palmaresul istoric.
În unele cazuri, două sau mai multe entități revendică legătura cu aceeași echipă istorică, folosesc culori similare sau pretind drepturi asupra unor însemne asociate cu aceasta.
Steaua București și FCSB reprezintă unul dintre cele mai cunoscute exemple.
Disputele dintre cele două entități au vizat atât utilizarea denumirii și a mărcilor, cât și drepturile asupra palmaresului istoric.
În ianuarie 2026, CSA Steaua a anunțat că motivarea unei decizii definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție confirmă apartenența la clubul Armatei a palmaresului realizat în perioada 1947–1998. Separat, CSA publică pe site-ul oficial șase înregistrări de marcă la OSIM, corespunzătoare unor elemente ale identității sale vizuale.
FCSB funcționează ca o entitate sportivă distinctă, utilizează propriile însemne și comercializează produse oficiale.
La Dinamo București, situația drepturilor asupra unor embleme istorice este, de asemenea, complicată.
În 2026, clubul a anunțat demersuri privind redefinirea identității sale vizuale, într-un context în care drepturile asupra unor elemente istorice ale acesteia aparțineau unor terți.
Această situație are consecințe și pentru comercianții care doresc să producă articole destinate suporterilor: înainte de a utiliza o anumită emblemă, trebuie identificat titularul drepturilor asupra versiunii respective.
La Craiova, disputa privind continuitatea fostei Universitatea Craiova a implicat clubul care evoluează în prima ligă și structurile asociate FCU Craiova.
În februarie 2026, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul Clubului Sportiv Universitatea Craiova într-un litigiu referitor la palmaresul istoric din perioada 1948–1991. Hotărârea nu spune însă că palmaresul aparține automat celeilalte entități, FCU Craiova. Stema cu „leul” este înscrisă la OSIM de clubul sportiv, însă o derivație a ei este folosită și de FCU, care evoluează în ligile inferioare.
În toate aceste situații, trebuie făcută o distincție între istoria sportivă, palmaresul unei echipe, denumirea utilizată în competiții și drepturile de proprietate intelectuală asupra unei sigle.
Ele nu sunt neapărat deținute de aceeași persoană juridică.
Pentru un comerciant care dorește să producă sau să vândă articole cu însemnele unei echipe, identificarea titularului drepturilor poate reprezenta astfel o etapă esențială înainte de lansarea produsului.
Tricouri Dinamo, hanorace Craiova și huse Steaua, comercializate pe Trendyol de mici firme românești
Piața produselor cu tematică fotbalistică nu se limitează la magazinele oficiale ale cluburilor.
Pe Trendyol pot fi identificate articole comercializate de vânzători independenți, care folosesc denumiri sau elemente grafice asociate unor echipe românești.
Un exemplu este un tricou prezentat sub denumirea „Tricou Sigla Dinamo”, comercializat prin intermediul unui magazin de pe platformă. Descrierea menționează imprimarea siglei clubului prin tehnologia DTF, utilizată pentru transferul imaginilor pe materialul textil.
În cazul Universității Craiova, au fost identificate tricouri cu tematică retro, articole dedicate suporterilor și hanorace pentru copii.
Pentru Steaua București și FCSB, printre ofertele identificate se numără huse de telefon personalizate.
De exemplu, pe Trendyol apare o husă compatibilă cu Samsung Galaxy S22, comercializată sub marca Atlas/HQCover și prezentată explicit ca produs cu tematică Steaua București. Prețul afișat în pagina consultată este de aproximativ 30 de lei, iar originea produsului este indicată ca fiind România.
O parte dintre comercianții care oferă asemenea produse sunt firme românești de mici dimensiuni, înregistrate în București, Popești-Leordeni, județul Ilfov, sau în județul Iași.
Potrivit datelor financiare analizate de StartupCafe, societățile identificate desfășoară activități de comerț online, tipărire, personalizare a produselor, comercializare a articolelor vestimentare sau a accesoriilor GSM.
Unele funcționează cu sediul social la adrese rezidențiale și nu raportează salariați.
Afacerile lor variază de la câteva mii la zeci de mii de euro anual.
Astfel, o firmă de tipărire din județul Iași a raportat în 2025 o cifră de afaceri de aproximativ 17.500 EUR și un profit net de 4.700 EUR, în creștere puternică față de anul precedent.
O societate din Popești-Leordeni, care desfășoară activități de comerț cu îmbrăcăminte, a înregistrat afaceri de circa 19.500 EUR și o pierdere netă de aproximativ 600 EUR.
Tot în Ilfov, o altă firmă identificată în legătură cu produse cu tematică Universitatea Craiova a raportat afaceri de aproape 8.900 EUR și pierderi de aproximativ 530 EUR.
În București, un comerciant online de accesorii GSM, asociat unor oferte de huse cu tematică Steaua, a realizat în 2025 o cifră de afaceri de aproximativ 83.600 EUR, dar a încheiat anul cu pierderi de peste 6.100 EUR.
Valorile sunt exprimate în euro prin conversia orientativă a rezultatelor raportate în lei, la un curs de 5 lei/euro.
Aceste rezultate reprezintă activitatea totală a societăților, nu exclusiv veniturile din produse cu însemnele cluburilor de fotbal.
Cum se monetizează sigla unui club: Rapid cere 10% din vânzările nete ale produselor licențiate
Cel mai explicit exemplu de monetizare a unei mărci de club de fotbal din România este oferit chiar de Rapid București.
Pe site-ul oficial, clubul are o secțiune dedicată companiilor care doresc să devină parteneri licențiați și să producă articole cu însemnele Rapidului.
Sistemul permite firmelor să propună produse, pe care clubul le evaluează înainte de încheierea unui contract.
După aprobare, partenerul primește dreptul de a utiliza elementele oficiale de identitate vizuală, inclusiv logo-uri, culori, fonturi și sloganuri.
Compania se ocupă de producție și comercializare, iar clubul poate oferi suport creativ și promovare prin propriile canale, inclusiv în stadion.
Remunerația anunțată public de Rapid este de 10% din vânzările nete realizate de partenerul licențiat.
Astfel, pentru produse care generează vânzări nete de 100.000 EUR, clubul ar încasa 10.000 EUR, potrivit procentului publicat, înainte de eventualele particularități contractuale.
Programul include categorii diverse de produse, de la tricouri și eșarfe până la ceasuri, brățări și bijuterii.
Și celelalte cluburi încearcă să valorifice economic interesul suporterilor pentru produsele asociate identității lor.
Pe site-ul magazinului oficial al Universității Craiova, termenii și condițiile precizează că elementele grafice, logo-urile și celelalte materiale publicate sunt protejate de legislația proprietății intelectuale.
Clubul arată că acestea pot fi copiate sau utilizate doar în scop personal, necomercial, iar simpla accesare a site-ului nu acordă utilizatorilor drepturi de licență asupra mărcilor și celorlalte elemente protejate.
Dinamo și FCSB comercializează, la rândul lor, produse oficiale prin magazinele proprii, în timp ce CSA Steaua publică informații despre mărcile pe care le deține.
Spre deosebire de Rapid, pentru aceste cluburi nu au fost identificate în documentarea de față condiții financiare publice de licențiere comparabile cu procentul de 10% anunțat de clubul giuleștean.
Dincolo de comercializarea directă a tricourilor și accesoriilor, asemenea programe permit transformarea reputației, istoriei și comunității de suporteri într-o sursă suplimentară de venituri.
Iar cazul Rapid–Trendyol arată de ce drepturile asupra acestor simboluri au devenit o miză comercială și juridică.
O siglă poate genera bani pentru club, pentru producătorul autorizat și pentru comerciant. Însă dreptul de a o utiliza comercial nu rezultă din simplul fapt că un produs este destinat suporterilor sau că este listat pe un marketplace.
Hotărârea definitivă a Curții de Apel București stabilește limitele răspunderii platformei în cazul analizat, dar nu elimină obligațiile comercianților de a respecta drepturile asupra mărcilor și nici dreptul titularilor de a interveni atunci când acestea sunt încălcate.
Pentru cluburi, miza nu este doar protejarea unei imagini. Este și protejarea unei surse de venit.