O specialistă în fiscalitate explică vineri, într-o analiză transmisă StartupCafe.ro, că există situații în care firmele din România se confruntă cu dificultăți în aplicarea corectă a legislației muncii și a celei fiscale în privința mobilității și delegării angajaților.
Potrivit acesteia, numeroși angajați își desfășoară activitatea în diverse locații care nu aparțin angajatorului lor sau se deplasează constant, oferind servicii pentru diferiți clienți.
În astfel de cazuri, angajatorii trebuie să țină cont de clauza de mobilitate atunci când stabilesc veniturile prevăzute în contractul de muncă, conform reglementărilor din legislația muncii și fiscală, explică Luminița Obaciu, membră a Comitetului Fiscal din cadrul Camerei Consultanților Fiscali (CCF).
Acest lucru înseamnă că salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Totuși, legislația este interpretabilă, astfel că unele firme înțeleg diferit plafonul neimpozabil în funcție de care plătesc acele sume angajaților, motiv pentru care riscă diferențe de taxe și penalizări.
În acest sens, Camera Consultanților Fiscali a transmis Ministerului Finanțelor o solicitare de clarificare a modalității de determinare a plafonului neimpozabil aferent prestațiilor suplimentare acordate salariaților în baza clauzei de mobilitate, așa cum este aceasta reglementată de Codul Muncii și Codul Fiscal.
În prezent, legislația prevede că aceste prestații sunt neimpozabile în limita unui plafon ce se determină în funcție de nivelul indemnizației zilnice de delegare, însă aplicarea concretă a acestui plafon, mai ales în cazurile mixte de activitate mobilă și fixă, a generat interpretări neunitare în practică.
„Plafonul neimpozabil reglementat de Codul Fiscal în cazul prestației suplimentare primite în baza clauzei de mobilitate este stabilit în funcție de nivelul indemnizației zilnice de delegare/detașare. Totuși, trebuie avut în vedere că delegarea presupune exercitarea temporară a activității într-un alt loc de muncă decât cel prevăzut în contractul individual, în timp ce mobilitatea se caracterizează prin lipsa unui loc fix de muncă, activitatea preponderentă implicând deplasări frecvente. Astfel, dacă în cazul delegării se poate stabili o indemnizație zilnică, acordată strict pe perioada deplasării, în cazul salariaților mobili se negociază, de regulă, prestații suplimentare lunare, acordate indiferent dacă deplasările au loc zilnic sau doar o parte din lună”, a declarat Luminița Obaciu, membră a Comitetului fiscal din cadrul CCF.
Ca regim fiscal, Camera Consultanților Fiscali înțelege că atât indemnizația de delegare (pentru angajatul care se deplasează temporar de la un loc fix de activitate sau în afara ariei de mobilitate), cât și indemnizația de mobilitate (pentru angajatul mobil), sunt neimpozabile în anumite limite:
- Indemnizația de delegare: neimpozabilă de până la 2,5 ori nivelul legal și nu mai mult de 3 salarii de bază. În acest caz, nu se aplică plafon lunar.
- Indemnizația de mobilitate pentru persoanele care efectuează activități mobile de transport rutier este neimpozabilă de până la 2,5 ori nivelul legal al diurnei și nu mai mult de 3 salarii de bază, fără să fie luată în calculul plafonului de 33%.
- Indemnizația de mobilitate pentru orice alte categorii de persoane decât cele care efectuează activități mobile de transport rutier este neimpozabilă de până la 2,5 ori nivelul legal al diurnei. Asta dacă se încadrează în plafonul salarial general lunar de 33% din salariul de bază brut, împreună cu restul beneficiilor.
Camera Consultanților Fiscali solicită clarificări privind determinarea plafonului neimpozabil aferent prestațiilor de mobilitate pentru că, printre altele, un salariat mobil poate fi în situația în care desfășoară activitatea un număr de zile pe lună la sediul angajatorului sau în regim de telemuncă, restul zilelor lucrătoare desfășurându-și activitatea în aria de mobilitate.
În plus, neimpozitarea indemnizației de mobilitate este limitată și ea tot în funcție de nivelul legal al diurnei, acesta fiind un plafon pe zi și nu unul lunar.
De asemenea, există și o problemă privind determinarea numărului de zile efective luate în calculul plafonului, de exemplu în cazul în care salariatul mobil își desfășoară activitatea întreaga lună în aria de mobilitate, deplasările zilnice fiind făcute ca punct de plecare de la sediul angajatorului, dar unele deplasări sunt în interiorul localității în care se află sediul angajatorului, iar altele în alte localități. Același lucru și în cazul celui care își face deplasările zilnice direct de la domiciliu.
În acest sens, CCF vrea să clarifice dacă suma zilnică care se compară cu nivelul de 2,5 ori nivelul legal pentru indemnizația de delegare pentru instituții publice este luată în considerare și pentru zilele în care salariatul își desfășoară activitatea pe teren, dar în localitatea în care se află domiciliul/respectiv sediul angajatorului (în funcție de locul de plecare).