Ordonanța trenuleț (OUG 156/2024) a reintrodus impozitul pe construcții speciale, așa-numita „taxă pe stâlp”, începând cu 1 ianuarie 2025. Față de varianta aplicată în perioada 2014 – 2016, în forma actuală, impozitul pe construcții va cuprinde însă o sferă mai mare de contribuabili. Un expert în fiscalitate a analizat problemele specifice care apar în anumite industrii odată cu revenirea acestei taxe.
„În forma actuală, impozitul pe construcții va cuprinde însa o sferă mai mare de contribuabili decât în trecut pentru ca în noua formulă sunt incluse și construcțiile din domeniul agricol, cele aflate în concesiune de la autoritățile publice, sau cele deținute de societăți care urmează să fie transferate în proprietatea publică a statului. De asemenea, și diverse îmbunătățiri și reamenajări la construcțiile închiriate par a intra în baza de calcul, în contrast cu vechea formă a legislației, unde acestea erau expres excluse”, atrage atenția Dan Bărăscu, head of tax, partener BDO, într-un material informativ.
Deși impozitul a fost introdus de la 1 ianuarie 2025, el este imposibil de calculat întrucât nu există norme de aplicare.
„Prevederile OUG 156/2024 nu permit nici măcar determinarea elementelor esențiale pe baza cărora companiile ar putea să estimeze resursele financiare pe care trebuie să aloce pentru plata acestui impozit (ca de exemplu baza de impozitare). Practic, singurul element clar de până acum este unde trebuie declarat impozitul prin includerea impozitului pe construcții în declarația 100 prin Ordinul ANAF 193/2015 ce a intrat în vigoare pe 7 februarie 2025”, spune Bărăscu.
Recent, ministrul Finanțelor, Tánczos Barna, a spus în cadrul unei conferințe că reglementările privind impozitul pe construcții speciale vor fi publicate în ultima săptămână a lunii martie.
Taxa pe stâlp: Probleme specifice anumitor industrii
În ceea ce privește taxa pe stâlp, există două tipuri de probleme practice, susține Dan Bărăscu: comune tuturor contribuaililor (baza de impozitare, termene de plată, amenajări spații și terenuri) și specifice anumitor intdustrii.
Astfel, specialistul a analizat în materialul informativ câteva dintre problemele specifice sectorului energetic (investiții în parcuri eoliene, fotovoltaice).
„Prima versiune a impozitului pe construcții, corelat cu impozitul pe clădire, a fost un răspuns la investițiile (străine) semnificative în parcuri eoliene astfel cum reiese din jurisprudența fiscală bogată și modificarea subsecventă a Codului fiscal în perioada 2014-2016”, spune specialistul.
Redăm opinia sa privind investițiile în parcuri eoliene:
„O turbină eoliană este alcătuită din trei părți cheie: palele rotorului (care colectează energia vântului și o directionează catre rotor), arborele/axa rotorului (care leagă generatorul de rotor) și generatorul în sine (un dispozitiv care utilizează principiile inducției electromagnetice pentru a crea curent electric). În plus, nacela turbinei protejează multiplele componente ale turbinei, enumerate mai sus: găzduiește arborele principal, multiplicatorul de viteză, dispozitivul de frânare, arborele de turații mari, generatorul electric, sistemul de răcire al generatorului electric și sistemul de pivotare.
Cu toate acestea, majoritatea turbinelor sunt mai complexe și contin în plus: un turn metalic sau stâlpul proiectat pentru a susține turbina eoliană și pentru a permite accesul specialiștilor pentru operare, întreținere și reparații, fundația structurii formată dintr-un set de piloni de beton, pentru a crea un sistem de ancorare, care să o mențină stabilă.
Datorită tuturor acestor detalii și caracteristici tehnice absolut necorelate cu izvoarele legislației fiscale, dar de o valoare investițională mare, ansamblul de fixare și instalare a turbinelor eoliene s-a transformat într-un subiect de dispută fiscală. Acesta a fost tranșat fie în instanță, adesea în favoarea contribuabilului, fie prin modificarea progresivă a Codului fiscal pentru supunerea în final cu impozit pe clădire.
Începând cu 6 decembrie 2018, definiția clădirii în scopul supunerii impozitului pe clădire (din cadrul art. 453 lit. d) Cod fiscal) a fost extinsă de legea 285/2018 pentru a include și ”construcţiile reprezentând turnurile de susţinere a turbinelor eoliene”. În completare, din 24 decembrie 2020, legea 296/2020 a modificat din nou definiția de mai sus pentru a acomoda și impunerea ”fundațiilor acestora”.
Așadar, în prezent nu există niciun dubiu legislativ că fundația și turnul de susținere al unei turbine eoliene generează imopozit pe clădire și, implicit, valoarea lor nu este luată în calculul impozitului pe construcții; alte componente eventuale precum instalații, conectori, dupa caz, vor trebui analizate sistematic din perspectiva încadrării sau nu în grupa 1 de construcții pentru a determina obligația fiscală totală aferentă deținerii unei turbine eoliene”, spune Dan Bărăscu.
El atrage atenția că în privinta parcurilor fotovoltaice, noua versiune a impozitului pe construcții va genera o serie de controverse fiscale.
Specialistul spune că spre exemplu, „structura metalică de susținere a panourilor fotovoltaice va fi tratată ca o construcție în sensul impozitului pe construcții, în timp ca panourile fotovoltaice în sine, precum și celelalte echipamente tehnologice, nu numai că nu se regăsesc în partea rezervată construcţiilor (grupa 1), dar nici nu ar trebui să se impoziteze, deoarece acestea sunt prevăzute în categoria grupei a doua, echipamente tehnologice (fie la modul explicit, fie implicit, prin raportare la descrierile aferente). Instanțele naționale au urmat raționamente similare dând drept de căștig contribuabilului în situații nenumarate”, conform lui Dan Bărăscu.
El a analizat trei scenarii posibile în cazul parcurilor fotovoltaice. Vezi AICI materialul informativ în format PDF privind impozitul pe construcții speciale (taxa pe stâlp) și problemele care apar în practică.