Firmele care au salariați cu datorii și care trebuie să rețină o parte din veniturile salariale ale acestora, ca urmare a instituirii unei popriri, trebuie să țină cont de mai multe aspecte legale. Două firme de avocatură clarifică, la solicitarea StartupCafe.ro, ce procente din salariu pot fi reținute, ce riscă angajatorii care nu se conformează, care sunt cele mai comune probleme întâlnite în practică în cazul popririlor puse de ANAF pe salarii și alte situații.
„Atunci când există o datorie neachitată, creditorul poate recupera suma respectivă de la debitor prin intermediul executorului judecătoresc în procedura executării silite. Executorul judecătoresc va identifica conturile bancare ale debitorului, precum și angajatorul acestuia, și va institui poprirea pe suma datorată”, a explicat Dr. Av. Radu Pavel, avocat coordonator al societății românești de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.
Mai pe scurt, conform lui, poprirea pe salariu reprezintă un mijloc prin care creditorii își pot recupera datoriile de la debitori prin executare silită, acestea fiind reținute din veniturile debitorului.
Așadar, în procesul de poprire sunt implicate trei părți esențiale. Creditorul popritor, cel care solicită poprirea și deține un titlu executoriu; debitorul poprit, persoana obligată la plată printr-un titlu executoriu, dar care nu și-a îndeplinit voluntar obligația; terțul poprit, adică entitatea (cum ar fi angajatorul) care îi datorează sume de bani debitorului poprit și care are obligația legală de a reține și vira suma urmărită către creditor, explică specialiștii de la societatea de avocatură de afaceri Biriș Goran.
Cât la sută din salariu se poate reține lunar, în cazul popririlor
Dacă un angajat are datorii neachitate, reținerile din salariu prin poprire devin o măsură legală aplicată pentru recuperarea sumelor datorate. Totuși, legislația prevede anumite limite și reguli pentru aceste rețineri, astfel încât salariatul datornic să își poată asigura un nivel minim de trai, explică firma de avocatură Biriș Goran.
Sumele ce pot fi reținute lunar din salariu și ordinea de prioritate a reținerilor din salariu sunt reglementate de Codul de procedură civilă, respectiv de Codul muncii.
Potrivit firmei de avocatură Biriș Goran:
„Reținerile din salariu şi alte venituri periodice, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, precum şi alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă se pot face în următoarele limite:
- Până la o treime (1/3) din venitul lunar net pentru orice fel de datorii, altele decât cele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copil (datorii generale), cum ar fi credite bancare, datorii comerciale sau alte creanțe;
- Până la jumătate (1/2) din venitul lunar net pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere sau alocație pentru copii.
Sunt și situații care derogă de la regula de mai sus:
- Dacă există mai multe popriri simultane, suma totală reținută nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de tipul datoriilor;
- Dacă veniturile din muncă și orice alte sume ce se plătesc periodic sunt mai mici decât salariul minim net (2.575 lei), poprirea se poate face doar asupra părții care depășește jumătate din acest cuantum”.
De cealaltă parte, Dr. Av. Radu Pavel, de la firma de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații afirmă că „dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, în afară de cazul în care legea prevede altfel”.
În cazul datornicilor cu mai multe popriri înființate asupra aceluiași salariu , reținerile nu pot depăși jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor pentru care s-au instituit popririle, explică specialiștii de la Biriș Goran.
Conform legii, firma are obligația de a:
- Reține și consemna suma urmăribilă (adică cel mult 50% din salariul net);
- Înștiința executorii judecătorești care au dispus popririle despre suma disponibilă pentru fiecare creditor.
Listă. Categoriile de venituri care pot și nu pot fi poprite
Pe scurt, există câteva categorii de venituri ce nu pot fi poprite. Este vorba despre:
- alocațiile de stat pentru copii;
- ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav;
- ajutoarele de maternitate;
- ajutoarele acordate în caz de deces;
- bursele de studii acordate de stat;
- diurnele:
- orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială stabilite de lege.
Potrivit avocaților, printre altele nu sunt supuse executării silite prin poprire:
- Sumele destinate unei afectări speciale prevăzute de lege, asupra cărora debitorul nu are drept de dispoziție;
- Creditele nerambursabile și finanțările primite de la instituții naționale sau internaționale pentru derularea unor programe/proiecte;
- Sumele aferente plății drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de 3 luni de la înființarea popririi (Atunci când asupra aceluiaşi cont sunt înfiinţate mai multe popriri, termenul de 3 luni în care se pot efectua plăţi aferente drepturilor salariale viitoare se calculează o singură dată de la momentul înfiinţării primei popriri).
De cealaltă parte, în cazul veniturilor ce pot fi poprite, sunt urmărite sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului ori deținute în numele acestuia de către o terță persoană. De asemenea, se pot popri și bunurile mobile corporale ale debitorului deținute de un terț, în condițiile prevăzute de lege.
„Astfel, salariile și alte venituri periodice, inclusiv bonusurile, primele și alte beneficii salariale, pot face obiectul popririi. De asemenea, pensiile acordate în cadrul asigurărilor sociale, ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă, indemnizațiile de șomaj pot fi urmărite silit, cu respectarea limitărilor impuse de lege. Veniturile obținute din chirii, drepturi de autor, dividende și activități independente sunt, de asemenea, supuse urmăririi silite prin poprire. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare pot fi urmărite, în limita prevăzută de art. 729 din Codul de procedură civilă. De asemenea, poprirea poate viza și creanțele cu termen sau sub condiție, însă executarea acestora se va putea realiza doar după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiției”, explică specialiștii de la Biriș Goran.
Poprirea salariului poate fi dispusă doar de instituțiile care au competența legală de a recupera datoriile restante.
În primul rând, autoritățile fiscale, cum ar fi Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) și direcțiile regionale ale finanțelor publice, au dreptul să dispună poprirea salariului pentru recuperarea datoriilor fiscale, precum impozitele, taxele, contribuțiile sociale, amenzile sau alte venituri bugetare.
Pe lângă autoritățile fiscale, și executorii judecătorești pot solicita poprirea salariului în baza unui titlu executoriu. Acesta poate include hotărâri judecătorești definitive, hotărârile arbitrarele rămase definitive, încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care, potrivit legii, constituie titluri executorii, înscrisurile autentice, titlurile executorii notariale emise în condiţiile prevăzute de lege, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere executorie.
Totodată, „instituțiile de credit pot solicita poprirea asupra salariului unui debitor atunci când există o creanță certă, lichidă și exigibilă stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau un contract de credit care constituie titlu executoriu. Aceste entități au dreptul de a recupera sumele restante prin intermediul executorilor judecătorești, care inițiază procedura de executare silită prin poprire”, explică specialiștii Biriș Goran.
Ce se întâmplă dacă angajatul datornic, cu poprire pe salariu, își schimbă locul de muncă sau intră în șomaj
Potrivit avocaților, poprirea instituită nu va fi afectată dacă angajatul datornic își schimbă locul de muncă. Astfel, obligațiile privind reținerea și virarea sumelor datorate se transferă de la fostul angajator la cel nou.
„În această situație, executorul silit va emite o nouă adresă de înființare a popririi către noul angajator, care, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia, trebuie să consemneze suma de bani (dacă creanţa poprită este exigibilă), sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada executorului judecătoresc”, spun specialiștii de la Biriș Goran.
Conform lui Dr. Av. Radu Pavel, de la firma de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații, la data la care angajatorul nou primește actele prin care a fost înființată poprirea, acesta devine terț poprit.
În situația în care angajatul intră în șomaj, obligațiile financiare nu dispar, astfel că indemnizația de șomaj poate fi, la rândul ei, supusă executării silite prin poprire.
Indemnizația de șomaj nu poate fi urmărită decât pentru sume datorate cu titlu de obligaţie de întreţinere şi despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vătămări corporale.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), este instituția responsabilă cu plata indemnizației de șomaj, și acesteia îi revine obligația legală de a pune în aplicare poprirea și de a vira sumele reținute către creditor.
Dacă datoria nu este acoperită integral prin poprire în perioada șomajului, aceasta rămâne activă și va continua să fie recuperată din veniturile viitoare ale debitorului, inclusiv după reangajare.
Ce riscă angajatorii care nu cooperează pentru efectuarea popririi pe salariu
În cazul în care angajatorul nu cooperează în vederea efectuării popririi, inclusiv prin faptul că nu consemnează suma urmăribilă și o liberează către debitor, în termen de cel mult o lună poate fi sesizată instanța de executare pentru a solicita validarea popririi, conform lui Dr. Av. Radu Pavel, de la firma de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații.
Validarea popririi constă in verificarea şi confirmarea popririi printr-o hotărare judecătorească care dobândește valoare de titlu executoriu împotriva terțului poprit. Prin această hotărâre, terțul poprit devine debitor direct al creditorului popritor până la concurenţa sumelor pentru care s-a făcut validarea.
Astfel, dacă instanța constată că angajatorul datorează sume de bani debitorului și că acesta nu a respectat obligațiile privind poprirea, poate emite o hotărâre de validare a popririi, prin care angajatorul este obligat să plătească direct creditorului suma datorată, din fondurile proprii, dacă nu a reținut-o și virat-o la timp, explică specialiștii de la Biriș Goran.
Angajatorul care refuză să își îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi poate fi sancționat cu amendă judiciară (cuprinsă între 2.000 și 10.000 de lei) pentru neîndeplinirea obligațiilor sale.
Popriri puse de ANAF. Care sunt cele mai întâlnite probleme
Dr. Av. Radu Pavel, de la firma de avocatură Pavel, Mărgărit și Asociații susține că din experiența sa, pot interveni adesea dificultăți în privința popririlor salariilor.
„Un prim exemplu în materie constă în calculul incorect al sumelor poprite, fiind reținute sume mai mari decât cele stabilite de lege. Calculul incorect al sumelor reținute poate cauze prejudicii semnificative pentru debitori. Un alt exemplu care este în directă legătură cu cel menționat anterior se referă la urmărirea unor venituri care, conform legii, nu pot fi poprite (cum ar fi alocațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate etc.). O altă dificultate întâlnită se referă la constatarea de întârzieri în ridicarea popririlor după ce datoriile au fost stinse și achitate complet”, a explicat el.
Alte probleme identificate în practică, în cazul popririlor puse de ANAF, conform societății de avocatură Biriș Goran:
- Există situații în care este pusă poprire atât la angajator/plătitorul de venit, cât și la instituția de credit a terțului poprit. În esență, se poate ajunge să se ia din venitul debitorului într-un cuantum mai mare decât limita legală;
- Există situații în care sunt emise în mod eronat adrese de poprire. Adesea, acestea apar ca urmare a unor probleme la nivelul sistemelor informatice ANAF, care nu procesează informațiile obținute de la contribuabili și de la alte instituții publice;
- În cazul în care apar erori în documentele emise de către ANAF în legătură cu popririle sau sunt emise în mod eronat însăși adresele de poprire, autoritățile remediază foarte greu problemele apărute;
- Popririle stabilite de către autorități se ridică foarte greu, chiar și după ce s-au stins obligațiile, iar solicitările exprese nu garantează o rezolvare imediată.