România pregătește sau a contractat prin programul european SAFE proiecte de sute de milioane de euro pentru drone, muniții loitering și sisteme antidronă, însă nicio companie românească nu a fost selectată în noua cohortă a acceleratorului european EUDIS pentru startup-uri de apărare și tehnologii cu dublă utilizare.
EUDIS - Schema UE pentru inovare în domeniul apărării - este inițiativa Comisiei Europene prin care startup-urile și firmele în creștere sunt sprijinite să-și testeze și valideze tehnologiile, să înțeleagă cerințele utilizatorilor militari și să intre pe piața europeană de apărare. Acceleratorul oferă mentorat, acces la investitori și beneficiari militari, oportunități de testare și un voucher de finanțare de 120.000 EUR pentru fiecare companie selectată.
În cea de-a treia cohortă au fost selectate 20 de companii din 12 țări: Germania, Franța, Italia, Danemarca, Olanda, Lituania, Cehia, Belgia, Estonia, Cipru, Irlanda și Suedia. România nu are nicio firmă selectată.
În acest context, Mihai Filip, fondator și CEO al companiei românești OVES Enterprise, propune identificarea a aproximativ 30 de firme tehnologice din România și finanțarea celor mai promițătoare zece cu circa 500.000 de dolari fiecare.
Calculul ar indica un buget inițial de aproximativ 5 milioane de dolari pentru o primă cohortă națională de companii de apărare.
„Nu poți recolta o livadă pe care nu ai plantat-o niciodată”, afirmă antreprenorul român, într-o postare publicată pe LinkedIn.
Filip susține că statele trebuie să continue să cumpere sisteme militare deja testate, deoarece apărarea imediată nu poate fi asigurată cu prototipuri. În paralel, însă, guvernele și investitorii ar trebui să construiască un portofoliu propriu de firme capabile să dezvolte tehnologiile care vor fi utilizate peste câțiva ani.
Helsing a atras 1,8 miliarde de dolari și a ajuns la o evaluare de 18 miliarde de dolari
Declarația antreprenorului român vine într-o perioadă în care companiile europene de defence tech atrag finanțări foarte mari.
Compania germană Helsing a anunțat, pe 13 iulie 2026, o rundă de investiții Series E de 1,8 miliarde de dolari, la o evaluare de 18 miliarde de dolari. Firma, fondată în anul 2021, dezvoltă software bazat pe inteligență artificială, sisteme autonome și echipamente militare.
Mihai Filip consideră că discuția despre posibilitatea apariției unei bule investiționale în industria de apărare este mai puțin importantă decât întrebarea privind capacitatea statelor europene de a-și construi propriile ecosisteme tehnologice.
„Dacă aș fi un guvern sau chiar un fond de capital de risc, aș începe prin a aduna o echipă tehnică de clasă mondială pentru a identifica și evalua fiecare startup promițător din domeniul apărării din țară”, spune fondatorul OVES Enterprise.
Modelul propus de acesta ar porni de la aproximativ 30 de companii evaluate. Dintre ele, zece ar putea fi considerate nepregătite, alte zece s-ar putea afla într-o etapă prea timpurie, iar zece ar putea avea potențial real.
Cele zece firme selectate ar primi câte aproximativ 500.000 de dolari și sprijinul tehnic și instituțional necesar dezvoltării produselor.
„Cinci ani mai târziu, nu vei mai avea doar startup-uri, ci fundația unui ecosistem intern de apărare”, afirmă Mihai Filip.
Niciun startup românesc între cele 20 de companii selectate de EUDIS
Cea de-a treia cohortă a EUDIS Business Accelerator cuprinde 20 de startup-uri și scaleup-uri, selectate dintr-un număr-record de 499 de aplicații depuse de companii din statele Uniunii Europene și Norvegia.
Rata finală de admitere a fost astfel de aproximativ 4%, respectiv o companie selectată la aproape 25 de candidați.
Programul durează opt luni și oferă celor 20 de firme cinci bootcamp-uri organizate în diferite ecosisteme europene de apărare, mentorat, acces la investitori și utilizatori militari și câte un voucher nerambursabil de 120.000 EUR.
Nicio companie românească nu apare pe lista celor 20 de firme selectate.
Printre statele reprezentate se numără însă Lituania, Estonia și Cipru, alături de Germania, Franța, Italia, Danemarca, Cehia, Belgia, Olanda, Irlanda și Suedia. Lista arată că accesul în accelerator nu este limitat la companiile provenite din marile economii și industrii europene de apărare.
StartupCafe.ro a solicitat organizatorilor EUDIS să comunice numărul aplicațiilor depuse din România, dacă firme românești au fost invitate la etapa finală de evaluare și ce ar trebui să îmbunătățească acestea pentru a avea șanse mai mari în edițiile viitoare.
Până la momentul publicării articolului, nu am primit un răspuns.
În lipsa acestor informații, rezultatul nu permite stabilirea cauzelor absenței României. Nu se știe dacă au aplicat prea puține firme, dacă acestea nu au trecut de evaluarea inițială sau dacă unele companii au ajuns între cele 40 invitate la pitching, dar nu au fost selectate în cohorta finală.
Ceea ce poate fi confirmat este că România nu are nicio firmă între cele 20 de companii care vor primi finanțare și acces direct la utilizatori militari, investitori și canale europene de achiziție.
Ce finanțează România prin SAFE în domeniul dronelor
În paralel cu absența companiilor românești din EUDIS, România a inclus în planul SAFE mai multe proiecte de achiziție și producție din domeniul dronelor și al apărării antidronă.
Unul dintre acestea este proiectul „Sistem de drone produs în colaborare și pentru Ucraina”, în valoare de 200 de milioane EUR.
Ministerul Apărării Naționale precizează că proiectul urmărește dezvoltarea în România, împreună cu Ucraina, a unei capacități regionale de producție de drone militare, bazată pe transfer de tehnologie, instruire și cooperare industrială.
Documentul semnat de România și Ucraina pe 12 martie 2026 este însă o declarație comună de intenție, care stabilește baza politică și strategică pentru producția de armament în România.
Administrația Prezidențială a Ucrainei precizează că România va finanța înființarea și funcționarea unei facilități care va produce armament ucrainean, în principal drone, inclusiv prin utilizarea instrumentului SAFE.
MApN a mai contractat, prin SAFE, sisteme mini-UAS furnizate de compania germană Quantum Systems, în valoare de 30,7 milioane EUR, fără TVA.
Planul mai cuprinde proiecte de sute de milioane de euro pentru sisteme de apărare antidronă și radare.
Șapte sisteme SKYNEX, două sisteme mobile Skyranger 35 și două sisteme navale Millennium vor fi furnizate de Rheinmetall Italia, în baza unui contract de 981,95 milioane EUR, fără TVA.
Separat, România a semnat un contract de 449,75 milioane EUR cu Rheinmetall Waffe Munition pentru peste 401.000 de proiectile AHEAD de 35 de milimetri, destinate inclusiv combaterii dronelor.
Alte 258 de milioane EUR sunt prevăzute pentru 12 radare Gap Filler, capabile să detecteze platforme fără pilot și alte ținte care zboară la altitudini mici și foarte mici. Achiziția comună este coordonată de Franța.
MApN arată că opt dintre cele 15 proiecte SAFE care au primit aprobarea prealabilă a Parlamentului sunt soluții antidronă sau radare. Ministerul menționează și organizarea exercițiului Eastern Phoenix 2026, în cadrul căruia companii românești și străine au fost invitate să prezinte și să testeze tehnologii.
Din informațiile publicate de minister nu rezultă însă existența unei linii de finanțare dedicate dezvoltării prototipurilor aparținând startup-urilor private românești.
SAFE este un instrument pentru achiziții comune și creșterea capacității industriale europene, nu un accelerator clasic de startup-uri. Banii din program nu pot fi asimilați automat unor granturi de câte 500.000 de dolari pentru companii aflate într-o etapă timpurie.
Totuși, lista proiectelor arată că România mobilizează resurse foarte mari pentru cumpărarea, producerea și integrarea unor tehnologii provenite în principal din ecosisteme externe, fără ca un mecanism național comparabil de selecție, prototipare și validare a startup-urilor locale să fie prezentat public.
Alte state au semnat acorduri directe cu Ucraina la summitul NATO de la Ankara
România și Ucraina au semnat în martie declarația de intenție privind producția comună de armament.
La summitul NATO desfășurat la Ankara, în perioada 7–8 iulie 2026, Ucraina a semnat însă acorduri de tip „Drone Deal” cu Estonia, Olanda și Danemarca.
Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, acordurile deschid oportunități pentru producție comună, schimb de experiență și expertiză dobândită în luptă, dezvoltarea tehnologiilor pentru drone și o mai mare transparență în domeniul exporturilor de armament.
România s-a numărat, la același summit, printre statele care și-au anunțat intenția de a participa la crearea unei noi bănci pentru finanțarea proiectelor de apărare, securitate și reziliență. Nu a fost anunțat însă un acord „Drone Deal” româno-ucrainean similar celor semnate de Estonia, Olanda și Danemarca.
Platforma ucraineană BRAVE1 reunește în prezent aproximativ 2.500 de companii și peste 5.000 de produse. Ecosistemul cuprinde peste 500 de producători de drone, peste 300 de producători de tehnologii de război electronic și informații din semnale și aproximativ 200 de dezvoltatori de produse bazate pe inteligență artificială.
StartupCafe.ro nu a identificat până la momentul publicării un program bilateral anunțat public prin care startup-urile private românești să primească acces structurat la finanțare, dezvoltare și testare prin BRAVE1.
Absența unui anunț public nu demonstrează că nu au existat discuții instituționale sau tehnice. Ea arată însă că un asemenea mecanism nu este, în prezent, vizibil și accesibil companiilor românești.
În schimb, BRAVE1 are deja programe bilaterale dedicate în Franța și Germania - BRAVE France și BRAVE Germany - prin care companiile din aceste state sunt conectate direct cu ecosistemul ucrainean de dezvoltare și testare a tehnologiilor de apărare.
Mihai Filip propune o selecție națională, nu finanțarea tuturor companiilor
Propunerea fondatorului OVES Enterprise nu presupune ca startup-urile românești să fie protejate de concurență sau finanțate indiferent de rezultate.
Modelul său pornește de la o selecție tehnică a aproximativ 30 de companii, dintre care numai zece ar urma să primească sprijin financiar.
„Dacă găsești 30 de companii, zece nu ajung. Zece sunt prea devreme. Dar zece au potențial real”, spune Mihai Filip.
Un program de 5 milioane de dolari ar reprezenta aproximativ 2,5% din suma de 200 de milioane EUR prevăzută pentru viitoarea capacitate româno-ucraineană de producție a dronelor.
Raportul nu reprezintă o comparație directă între două proiecte echivalente. O fabrică, o linie de producție și un sistem militar matur presupun costuri diferite față de dezvoltarea unor prototipuri.
Comparația arată însă diferența de scară dintre resursele mobilizate pentru producția unor tehnologii deja dezvoltate și suma care ar fi necesară pentru testarea unei prime cohorte de companii românești.
Un mecanism național ar putea fi construit ca o competiție eliminatorie: firmele ar primi probleme operaționale formulate de utilizatori militari, ar dezvolta prototipuri într-un termen limitat, iar numai produsele care trec testele ar putea avansa către contracte-pilot și competiții precum EUDIS, NATO DIANA sau Fondul European de Apărare.
În acest model, statul nu ar garanta succesul companiilor și nu le-ar proteja de concurență. Rolul său ar fi să le ofere acces la condițiile minime în care performanța poate fi măsurată: utilizatori militari, infrastructură de testare, evaluare tehnică și finanțare pentru prototip.
Paradoxul: România finanțează capacitatea de producție, dar nu și-a construit încă un pipeline vizibil de startup-uri
România are nevoie imediată de sisteme militare testate, iar achizițiile de produse mature și producția în țară a unor drone ucrainene pot contribui la creșterea capacității de apărare și a industriei locale.
Datele publice indică însă un dezechilibru.
Statul mobilizează sute de milioane de euro pentru achiziția sau producția unor sisteme dezvoltate de companii externe, dar nu are un program național public, comparabil cu EUDIS, prin care firmele românești să fie selectate, finanțate, testate și pregătite pentru concurența europeană.
Mihai Filip avertizează că această diferență poate deveni mai greu de recuperat în următorii ani.
Companiile europene dezvoltate în actualul context de urgență acumulează finanțare, date operaționale, certificări, relații cu armatele și contracte de producție. Pe măsură ce produsele și arhitecturile militare se vor standardiza, accesul noilor furnizori pe această piață ar putea deveni mai dificil.
„Țările vor avea întotdeauna nevoie să cumpere sisteme de apărare dovedite. Dar dacă vrem o reziliență mai mare, suveranitate tehnologică și securitate pe termen lung, trebuie să plantăm și semințele propriului nostru ecosistem de inovație”, spune fondatorul OVES Enterprise.
Problema nu este dacă startup-urile românești trebuie declarate competitive printr-o decizie administrativă. Datele arată că ele trebuie mai întâi să ajungă într-un cadru în care competitivitatea lor poate fi testată.
Altfel, România poate dobândi capacitate de producție și poate fabrica drone în țară, dar proiectarea, software-ul, proprietatea intelectuală și furnizorii care stabilesc standardele pieței vor continua să provină din ecosistemele construite de alte state.