LISTA completă a noilor măsuri fiscale. Majorarea capitalului social la 8.000 lei pentru SRL, obligația firmelor de a deține un cont bancar și altele – proiect de lege

Ministerul Finanțelor a pus joi în transparență proiectul de Lege privind noile măsuri fiscal-bugetare: de la majorarea capitalului social pentru SRL-uri la 8.000 lei, la obligația firmelor de a deține un cont bancar și eliminarea pragul de 50.000 lei încasări în numerar realizate în cursul unui an de la care intervenea obligația de a accepta ca mijloc de plată cardurile de debit, de credit sau preplătite pentru comercianți.

Iată principalele modificări fiscal-bugetare incluse în proiectul de Lege pus joi în transparență de Ministerul Finanțelor.

Majorarea capitalului social la 8.000 lei pentru SRL

Se propune creșterea responsabilității juridice a societăților cu răspundere limitata (SRL) față de creditori, inclusiv cel bugetar în sensul stabilirii capitalul social al societăților cu răspundere limitată la minimum 8.000 lei.

Suma de 8.000 lei a rezultat ca urmare a actualizării nivelului de capital social de 200 de lei cu indicele prețului de consum ianuarie 1990 - decembrie 2024. De asemenea se propune o normă tranzitorie pentru societățile deja înființate în sensul că își vor majora capitalul social fie cu ocazia realizării de mențiuni fie cu ocazia modificării actului constitutiv, dar nu mai târziu de 2 ani.

După expirarea acestui termen, societățile care nu se vor conforma vor fi dizolvate.

Obligația firmelor de a deține un cont bancar

Având în vedere necesitatea realizării unei tranziții accelerate către efectuarea de plăți prin mijloace de plată fără numerar în România, prin proiectul de act normativ se reglementează următoarele aspecte:

• se instituie în sarcina persoanelor juridice obligația deținerii unui cont la o instituție de credit din România pe toată durata desfășurării activității;
• persoanele juridice nou înființate sunt obligate să deschidă un cont la o instituție de credit în termen de 30 de zile lucrătoare de la data înființării;
• se instituie în sarcina instituțiilor de credit din România obligația de a deschide cont persoanelor juridice, la cerere, cu excepția cazurilor în care deschiderea unui astfel de cont ar avea drept rezultat o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului;
• este incriminată drept contravenție fapta constând în nerespectarea de către persoanele juridice a obligațiilor referitoare la deschiderea și deținerea unui cont la o instituție de credit;
• este stabilită data de la care urmează să intre în vigoare noile prevederi, respectiv 1 ianuarie 2026.

Se elimină pragul de 50.000 lei încasări în numerar realizate în cursul unui an de la care intervenea obligația de a accepta plata cu cardul

Având în vederea necesitatea asigurării unei mai mari trasabilități a fluxurilor bănești prin operațiuni bancare și implicit a unei mai bune fiscalizări a veniturilor realizate de către operatorii economici, se propune:

• Comasarea prevederilor alineatului (1^2) și alineatului (3) prin reformularea alineatului (1^2) în sensul instituirii în sarcina persoanelor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din Legea nr. 265/2022 a obligației de a accepta ca mijloc de plată cardurile de debit, de credit sau preplătite, prin intermediul unui terminal POS şi/sau al altor soluţii moderne de acceptare, inclusiv aplicaţii ce facilitează acceptarea plăţilor electronice, indiferent de valoarea încasărilor în numerar realizate în cursul unui an.

• Modalitatea de implementare a acestei obligații este lăsată la aprecierea persoanelor vizate, astfel ca acceptarea de către acestea a cardurilor de debit, de credit sau preplătite ca mijloc de plată să se poată realiza prin intermediul oricărei variante dintre cele menționate.

Ca urmare a acestei măsuri se elimină pragul de 50.000 lei încasări în numerar realizate în cursul unui an de la care intervenea obligația de a accepta ca mijloc de plată cardurile de debit, de credit sau preplătite pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi de comerţ cu amănuntul şi cu ridicata, precum şi cele care desfăşoară activităţi de prestări de servicii, oferind posibilitatea posesorilor de carduri, în contextul actual, dominat de digitalizare, de a utiliza acest mijloc de plată la un număr mai mare de operatori economici.

Este stabilită data de la care urmează să intre în vigoare noile prevederi, respectiv 1 ianuarie 2026.

Cesiunea părților sociale

Se propune ca cesiunea părților sociale ale asociatului unei societăți cu răspundere limitată care deține controlul societății este opozabilă organului fiscal central în anumite condiții.

Propunerea are în vedere modelul reglementat în legislația belgiană și franceză care impune anumite formalități de notificare a organului fiscal/de publicitate specială a cesiunii în absența îndeplinirii cărora cesiunea îi este inopozabilă.

Impozitul pe profit

Se propune abrogarea impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) pentru stabilirea impozitului pe profit datorat, începând cu anul fiscal 2026/anul fiscal modificat care începe în anul 2026. Impozitul suplimentar pentru persoanele juridice care desfăşoară activităţi în sectoarele petrol şi gaze natural - ICAS, se aplică până la 31 decembrie 2025/ultima zi a anului fiscal modificat care se încheie în anul 2026.

Se propune calificarea cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielilor de management, consultanță, cheltuielilor cu dobânzile, efectuate cu entități afiliate ca fiind nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, dacă ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor de această natură este mai mare de 3%.

Aceste cheltuieli se identifică prin referință la cele care sunt prezentate în situațiile financiare anuale, de exemplu în formularul 20 „Contul de profit și pierdere”, pentru agenții economici, sau în alte formulare, în funcție de specificul raportărilor contabile aplicabile.

De exemplu, pentru anul 2024, care este al doilea an de raportare contabilă a cheltuielilor în relația cu entități afiliate, pentru agenții economici, contribuabilii au raportat informații despre cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management, cheltuielile de consultanță și cheltuieli privind dobânzile.

Prin urmare, pentru determinarea acestei ponderi, contribuabilii vor însuma aceste tipuri de 17 cheltuieli în relația cu entitățile afiliate, pentru anul 2024, respectiv cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management, cheltuielile de consultanță și cele privind dobânzile și vor împărți la totalul acelorași cheltuieli.

În situația în care, tipurile de cheltuielile vizate nu sunt prezentate detaliat potrivit formatului contului de profit și pierdere/situaţiei veniturilor si cheltuielilor/datelor informative, din raportările contabile oficiale, ponderea se determină luând în considerare cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management, consultanță, cheltuielile cu dobânzile, înregistrate cu entități afiliate/neafiliate, astfel cum sunt înregistrate în evidența contabilă a anului 2024.

Pentru cheltuielile aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielile de management, cheltuielile de consultanță și cheltuieli privind dobânzile care sunt nedeductibile ca urmare a noilor criterii nu se aplică regulile generale de deducere prevăzute de art. 25.

Entitatea afiliată are semnificația stabilită de reglementările contabile aplicabile.

Începând cu anul fiscal 2027/anul fiscal modificat care începe în anul 2027, ponderea de 3% se determină pe baza cheltuielilor prezentate în raportările contabile întocmite pentru penultimul exercițiu financiar, respectiv pentru anul N-2, prin raportare la anul fiscal de calcul, anul N.

Sunt stabilite reguli de calcul și pentru contribuabilii înființați în cursul unui an fiscal, pentru anul fiscal al înființării și anul fiscal următor celui în care s-au înființat.

Întrucât instituțiile de credit datorează impozit suplimentar pe cifra de afaceri adițional impozitului pe profit se propune excluderea cheltuielilor cu dobânzile înregistrate cu entitățile afiliate de la aplicarea acestui regimului fiscal.

Impozitul pe venit

1. Se propune, ca salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, luat în calcul la stabilirea nivelului normelor anuale de venit în cazul contribuabililor care realizează venituri din activități independente pentru care venitul net anual se determină pe baza normelor de venit, să fie cel în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului.

În corelare cu reglementarea privind nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată avut în vedere la stabilirea bazei anuale de calcul pentru contribuția de asigurări sociale și a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din activităţi independente, pentru care venitul net anual se determină pe baza normelor de venit, se propune ca la stabilirea nivelului normei anuale de venit să fie avut în vedere același indicator, respectiv nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului.

Astfel, având în vedere posibilitatea ca nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului să fie diferit de cel de la data stabilirii normelor anuale de venit, Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, respectiv a municipiului Bucureşti vor stabili și publica nivelul 18 normei anuale de venit prin înmulțirea acestui indicator cu un număr care nu poate fi mai mic decât 12 (spre exemplu: 12xSMB, 12,5XSMB ș.a.m.d. unde SMB reprezintă salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului), nu ca valoare absolută cum se stabilește în prezent.

Măsura are în vedere includerea în sfera contribuabililor care datorează contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate a persoanelor fizice pentru care venitul net anual stabilit pe baza normelor anuale de venit, după aplicarea criteriilor de corecție, depășește nivelul a 12 salarii de bază minime brute pe țară garantate în plată, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului.

2. Din analiza informațiilor disponibile pe baza Declarației unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice referitoare la veniturile obținute de persoane fizice, în anul 2024, din închiriere în scop turistic, s-au constatat următoarele:

I. în cazul veniturilor din activități independente - aproximativ 4.200 de persoane fizice au declarat venituri din activități independente de închiriere în scop turistic, pentru care venitul net anual a fost determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;

• media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia, în funcție de codul CAEN utilizat, este de 21.812 lei în cazul codului CAEN 5520, 29.433 lei în cazul codului CAEN 5590 și 57.630 lei în cazul codului CAEN 5510;
• valoarea medianei ponderii cheltuielilor deduse din venitul brut, în funcție de codul CAEN utilizat, este de 75,75% în cazul codului CAEN 5510, 75,69% în cazul codului CAEN 5520 și 74,51% în cazul codului CAEN 5590;
• aproximativ 900 de persoane fizice au declarat venituri din activități independente de închiriere în scop turistic, pentru care venitul net anual a fost determinat pe baza normelor anuale de venit, stabilite de către Direcţiile generale regionale ale finanţelor publice;
• media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia, în funcție de codul CAEN utilizat, este de 14.838 lei în cazul codului CAEN 5510, 18.688 lei în cazul codului CAEN 5520 și 23.640 lei în cazul codului CAEN 5590;

II. În cazul veniturilor din cedarea folosinței bunurilor din patrimoniul personal

• aproximativ 1.300 de persoane fizice au declarat venituri din închirierea în scop turistic a unui număr de peste 5 camere, situate în locuinţe proprietate personală, indiferent de numărul de locuinţe în care sunt situate acestea, pentru care venitul net anual este determinat în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;
• media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia este de 23.968 lei, iar valoarea medianei ponderii cheltuielilor deduse raportat la venitul brut este de 38,95%; - aproximativ 8.300 de persoane fizice au declarat venituri din închirierea în scop turistic a unui număr de 1- 5 camere, situate în locuinţe proprietate personală, indiferent de numărul de locuinţe în care sunt situate acestea, pentru care venitul net anual este determinat pe baza normelor de venit stabilite de către Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului;
• media anuală a veniturilor nete anuale declarate de aceștia este de 16.928 lei.

În acest context este necesară modificarea reglementărilor în sensul uniformizării și simplificării regulilor de impunere în vederea facilitării conformării voluntare a contribuabililor, simultan cu reducerea sarcinii administrative pentru contribuabil și organul fiscal.

Astfel, se propune modificarea regimului fiscal aplicabil veniturilor din activități independente obținute ca urmare a prestării de servicii de cazare, în sensul eliminării modalității de stabilire a venitului net anual pe bază de normă de venit, inclusiv renunțarea la posibilitatea de a opta pentru determinarea venitului net anual în sistem real și introducerea unei noi modalități de determinare a venitului net prin deducerea din venitul 19 brut a cheltuielilor stabilite prin aplicarea unei cote forfetare de cheltuieli de 30% asupra venitului brut anual.

Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natură, încasate în cursul anului fiscal.

Pentru determinarea venitului net contribuabilii completează numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală și nu au obligația de a conduce evidență contabilă. Impozitul anual datorat se calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net anual, fiind impozit final.

Impozitul anual datorat se calculează de către contribuabil, pe baza datelor din Declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice. Plata impozitului anual datorat se efectuează la bugetul de stat, până la termenul legal de depunere a Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice.

Pentru aceste venituri contribuabilii datorează contribuții sociale obligatorii potrivit prevederilor Titlului V din Codul fiscal, aplicabile veniturilor din activități independente.

Totodată, se reglementează faptul că, în cazul în care, în cursul aceluiași an fiscal, contribuabilul desfăşoară activități independente de prestare de servicii de cazare, precum și activități independente pentru care venitul net anual se determină pe baza normelor anuale de venit sau în sistem real, pe baza datelor din contabilitate în partidă simplă, pentru aceste venituri rămân aplicabile prevederile art. 68 și 69 din Codul fiscal, după caz.

De asemenea, se propune revizuirea regimului fiscal aplicabil veniturilor din cedarea folosinţei bunurilor obţinute de către proprietar din închirierea pe termen scurt a unui număr cuprins între 1 și 7 camere inclusiv, situate în locuinţe proprietate personală, indiferent de numărul de locuinţe în care sunt situate acestea, în cursul unui an fiscal.

Se propune aplicarea aceluiași regim fiscal veniturilor realizate de uzufructuari sau alți deţinători legali, din închirierea pe termen scurt a unui număr cuprins între 1 și 7 camere inclusiv, situate în locuinţe proprietate personală, indiferent de numărul de locuinţe în care sunt situate acestea.

Închirierea pe termen scurt de către proprietari, uzufructuari sau alți deţinători legali, a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, reprezintă închirierea neîntreruptă a unei camere, aceleiași persoane, pentru perioade de maximum 30 de zile, într-un an calendaristic.

Venitul net anual din închirierea pe termen scurt a camerelor se determină prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor determinate prin aplicarea cotei forfetare de 30% asupra venitului brut.

Veniturile din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, se consideră venit anual indiferent dacă sunt realizate într-o fracţiune de an sau în perioade diferite ce reprezintă fracţiuni ale aceluiaşi an fiscal. Pentru determinarea venitului net din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală, contribuabilii completează numai partea referitoare la venituri din Registrul de evidenţă fiscală și nu au obligația de a conduce evidență contabilă.

Totodată, persoanele fizice care obțin venituri din închirierea pe termen scurt a camerelor situate în locuinţe proprietate personală au obligația utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale și de a emite bonuri fiscale cu aceste aparate, pe care să le înmâneze clienților, în condițiile legislației specifice.

Impozitul anual datorat se stabileşte de contribuabil prin depunerea Declaraţiei unice privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, până la termenul legal de depunere. Pentru aceste venituri contribuabilii datorează contribuții sociale obligatorii potrivit prevederilor Titlului V din Codul fiscal aplicabile veniturilor din cedarea folosinței bunurilor.

Începând cu anul fiscal în care numărul camerelor închiriate pe termen scurt, situate în locuinţe proprietate personală, este de peste 7 camere, veniturile realizate reprezintă venit din activități independente și se supun 20 impunerii potrivit prevederilor Titlului IV cap. II - Venituri din activităţi independente și ale Titlului V din Codul fiscal, aplicabile veniturilor din activităţi independente.

În cazul persoanelor fizice care realizează venituri din închirierea în scop turistic a unui număr de camere cuprins între unu și 5 camere inclusiv, situate în locuințe proprietate personală urmează a se utiliza sintagma “închiriere pe termen scurt” pentru un număr de camere cuprins între unu și 7 camere inclusiv, situate în locuințe proprietate personală, cu scopul de a se realiza distincția între aceste venituri din cedarea folosinței bunurilor și cele realizate din prestarea de servicii de cazare.

Se propune implementarea măsurilor începând cu veniturile aferente anului 2026.

Se propune majorarea cotelor de impozit aplicabile veniturilor sub forma câştigurilor din transferul titlurilor de valoare şi din operaţiuni cu instrumente financiare derivate, efectuate prin entităţile prevăzute de lege, astfel:

• cota de 1% aplicabilă fiecărui câştig din transferul titlurilor de valoare/fiecărui câştig din efectuarea de operaţiuni cu instrumente financiare derivate care au fost dobândite şi înstrăinate într-o perioadă mai mare de 365 de zile, inclusiv, de la data dobândirii se majorează la 2%;
• cota de 3% aplicabilă fiecărui câştig din transferul titlurilor de valoare/fiecărui câştig din efectuarea de operaţiuni cu instrumente financiare derivate care au fost dobândite şi înstrăinate într-o perioadă mai mică de 365 de zile, de la data dobândirii se majorează la 4%.

Taxă fixă pentru coletele provenite din spațiul extracomunitar

Se propune implementarea unei taxe fixe pentru fiecare colet provenit din spațiul extracomunitar, livrat direct consumatorilor din România prin intermediul furnizorilor de servicii poștale autorizați pe teritoriul României.

Această măsură este aliniată cu inițiativele la nivelul Uniunii Europene, unde se discută impunerea unei taxe similare pentru coletele de valoare redusă provenite din spațiul extracomunitar.

Astfel, proiectul vizează introducrea unei taxe în cuantum de 25 lei/colet pentru livrările directe către consumatori, scopul urmărit fiind acela de acoperire a costurilor de gestionare a fluxurilor extracomunitare de mărfuri generate de procesarea acestor colete.

Măsura are în vedere coletele provenite din afara UE, indiferent de valoarea declarată, livrate direct către consumatori. Implementarea unei taxe de gestionare a fluxurilor extracomunitare de bunuri este o măsură necesară pentru protejarea intereselor economice ale României, asigurarea echității fiscale și îmbunătățirea controlului asupra produselor importate.

Contribuții sociale obligatorii

Ca urmare a angajamentelor asumate prin PNRR și prin Planul Bugetar - Structural Național pe Termen Mediu - 2025-2031 se propune majorarea plafonului maxim al bazei anuale de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care obțin venituri din activități independente, de la 60 de salarii minime brute pe țară garantate în plată la 90 de salarii minime brute pe țară, pentru veniturile realizate începând cu data de 1 ianuarie 2026.

La stabilirea bazei anuale de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate, în limita plafonului anual de 90 de salarii minime brute pe țară garantate în plată, se ia în calcul valoarea salariului minim brut pe ţară stabilit prin hotărâre a Guvernului, în vigoare la data de 1 ianuarie a anului de realizare a venitului, indiferent dacă în cursul aceluiaşi an se utilizează mai multe valori ale salariului minim brut pe ţară.

Majorarea plafonului maxim al bazei anuale de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care obțin venituri din activități independente a avut în vedere faptul că asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanţare a ocrotirii sănătăţii populaţiei care asigură accesul la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi, sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar.

De asemenea, obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate se realizează pe baza unor principii precum solidaritatea şi subsidiaritatea în constituirea şi utilizarea fondurilor.

Totodată, în acord cu principiul fiscalității referitor la justeţea impunerii sau echitatea fiscală, sarcina fiscală a fiecărui contribuabil este stabilită pe baza puterii contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor acestuia.

Măsura are ca scop și reducerea decalajului de taxare a muncii între veniturile din activități independente și veniturile din salarii și asimilate salariilor.

Pentru veniturile realizate în anul fiscal 2025, obligațiile fiscale privind contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din activități independente sunt cele stabilite potrivit legislației în vigoare la data realizării veniturilor.

Totodată, se propun corelări de natură tehnică ca urmare a majorării plafonului maxim al bazei anuale de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care obțin venituri din activități independente.

Se propune implementarea măsurilor începând cu veniturile aferente anului 2026.

Completarea criteriilor generale în funcţie de care se stabileşte clasa/subclasa de risc fiscal

Se propune completarea criteriilor generale în funcţie de care se stabileşte clasa/subclasa de risc fiscal cu noi criterii generale care să aibă în vedere:

• utilizarea instrumentelor de plată fără numerar;
• avertizarea timpurie cu privire la capacitatea financiară de a achita obligațiile fiscale;
• informațiile privind faptele înscrise în cazierul fiscal.

Această măsură are ca scop dezvoltarea criteriilor în funcție de care se stabilește clasa/subclasa de risc a contribuabililor/plătitorilor în scopul identificări riscurilor de neconformare în ceea ce priveşte îndeplinirea de către contribuabil/plătitor a obligațiilor ce îi revin și utilizarea eficientă a resurselor în scopul efectuării activităţilor de administrare fiscală.

Astfel, de exemplu, un criteriu ce poate fi avut în vedere cu privire la utilizarea instrumentelor de plată fără numerar poate viza utilizarea/neutilizarea contului bancar. Raportat la capacitatea financiară de a achita 13 obligațiile fiscale se pot detalia elementele care au legătură cu starea de inactivitate, insolvență ori insolvabilitate a debitorului.

În ceea ce privește cazierul fiscal acesta poate genera elemente din perspectiva comportamentului fiscal viitor al contribuabilului și care ar putea fi anticipat prin prisma analizării conduitei din trecut.

Noi situații în care contribuabilul poate fi declarat inactiv

Se propune completarea art. 92 din Codul de procedură fiscală cu noi situații în care contribuabilul/plătitorul să fie declarat inactiv, respectiv dacă acesta:

• a) nu are cont bancar în România;
• b) nu a depus situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal pentru depunerea acestora.

Astfel, lipsa contului bancar deschis la o instituție de credit din România, în cazul persoanelor juridice, constituie motiv de inactivare fiscală aceasta fiind o informație financiară la fel de importantă ca lipsa sediului social, lipsa organelor statutare sau a duratei de funcționare a societății, care la randul lor constituie motive de inactivitate fiscală.

De asemenea se propune ca nedepunerea în termen de 5 luni de zile de la împlinirea termenului legal, a situațiilor financiare anuale, să constituie condiție de declarare ca inactiv a persoanei juridice întrucât, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aceste situații trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a altor informaţii, în condiţiile legii, referitoare la activitatea desfăşurată.

În plus, se limitează perioada de inactivitate la maxim 1 an pentru persoanele/entitățile care vor intra în inactivitate după intrarea în vigoare a legii, respectiv 3 ani pentru inactivare voluntara (la Oficiului Național al Registrului Comerțului).

În cazul în care inactivii care depășesc perioada maximă reglementă nu se reactivează, li se va solicita de către ANAF insolvența, lichidarea sau radierea, după caz, potrivit legii. De asemenea se instituie unele măsuri tranzitorii care stabilesc regimul contribuabililor/plătitorilor declarați inactivi cu o vechime în inactivitate mai mare de 3 ani.

Astfel, în situația în care aceștoa nu se reactivează în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, organul fiscal solicită deschiderea procedurii insolvenţei, sau dizolvarea/lichidarea/radierea acestora, după caz.

Pentru contribuabilii/plătitorii declarați inactivi cu o vechime în inactivitate mai mica de 3 ani , dacă nu se reactivează în termen de 1 ani de la data intrării în vigoare a legii, organul fiscal solicită deschiderea procedurii insolvenţei, sau dizolvarea/lichidarea/radierea acestora. În plus se propune ca organul fiscal să recupereze cheltuielile efectuate de acesta în vederea lichidării/radierii/dizolvării persoanelor juridice declarate inactive de la asociații persoanei juridice, care răspund solidar, pentru aceste cheltuieli.

Măsuri care vizează eșalonarea la plată

Se propune ca în procedura de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale restante, debitorii să prezinte o garanție suplimentară (contract de fidejusiune) în anumite situații.

Astfel, debitorul trebuie să prezinte contract de fideiusiune în situația în care, la solicitarea eșalonării la plată, figurează cu obligații pentru care nu se acordă eșalonarea la plată, respectiv figurează cu:

• obligaţii fiscale care au făcut obiectul unei eşalonări care şi-a pierdut valabilitatea;
• obligaţii fiscale care au scadenţa şi/sau termenul de plată după data eliberării certificatului de atestare fiscală;
• obligaţii fiscale/bugetare care reprezintă ajutor de stat sau de minimis de recuperat acordat din surse sau resurse de stat ori gestionate de stat;
• obligaţii fiscale care reprezintă accize.

Nu este necesar să se prezinte contractul de fideiusiune dacă debitorul figurează cu obligaţii fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, intră sub incidenţa art. 167, în limita sumei de rambursat/de restituit/de plată de la buget ori cu obligaţii fiscale stabilite prin acte administrative fiscale care, la data eliberării certificatului de atestare fiscală, sunt suspendate în condiţiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, debitorul trebuie să prezinte contract de fideiusiune dacă, pe parcursul eșalonării la plată, acesta constată că nu poate să achite sumele ce reprezintă condiție de menținere a eșalonării la plată până la scadență ori până la împlinirea termenului de plată, după caz și dorește să beneficieze de termenul suplimentar acordat în procedură, respectiv dorește să plătească până la data de 25 a lunii următoare scadenţei prevăzute de lege ori în 30 de zile de la termenul de plată prevăzut de lege sau până la următorul termen de plată din graficul de eşalonare, după caz.

Contractul de fideiusiune se prezintă și în situația în care debitorul pierde eșalonarea la plată și acesta trebuie să achite obligațiile fiscale exigibile de la data comunicării deciziei de pierdere a valabilității eșalonării întru anumit termen.

Prin contractul de fideiusiune, fideiusorul constituie garanții prin consemnarea de sume pe numele debitorului la dispoziţia organului fiscal la o unitate a Trezoreriei Statului ori o scrisoare de garanţie/poliţă de asigurare de garanţie potrivit art. 211 din Codul de procedură fiscală și trebuie să acopere valoarea obligațiilor care nu sunt garantate în condițiile art. 193 din același act normativ.

Contractul de fideiusiune încetează la data stingerii obligației pe care o garantează. În situația în care debitorul nu a îndeplinit obligația pentru care a fost constituit contracul de fideiusiune organul fiscal competent execută garanția stabilită prin acesta în ziua următoare împlinirii termenului, context în care, având în vedere executarea garanției, eșalonarea nu se consideră pierdută.

În plus, se propune diminuarea de la 180 zile la 60 zile a perioadei în care contribuabilul trebuie să achite obligaţiile fiscale administrate de organul fiscal, nestinse la data comunicării deciziei de eşalonare la plată şi care nu fac obiectul eşalonării la plată, precum și creanţele bugetare stabilite de alte organe decât organele fiscale şi transmise spre recuperare organelor fiscale, precum şi amenzile de orice fel, pentru care au fost comunicate somaţii după data comunicării deciziei de eşalonare la plată.

În practică s-a constatat că obligațiile fiscale ce se pot datora în afara celor eșalonate la plată sunt aferente unei perioade relativ scurte, ținând cont de faptul că cererea de eșalonare ar trebui să se soluționeze în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii.

Se propune, modificarea art. 195 și art. 200 din Codul de procedură fiscală, în sensul verificării condițiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) din acest act nomativ și la includerea altor obligații fiscale în eșalonarea la plată ori atunci când solicită modificarea/menținerea eșalonării la plată.

Astfel, debitorul trebuie să demonstreze și faptul că se află și în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilități bănești și nu poate plăti sumele pentru care a fost solicitată includerea în eșalonare la plată, însă trebuie să demonstreze că are capacitate financiară de plată pentru noile rate care sunt în cuantum mai mare decât cele eșalonate inițial ori să se țină cont de evoluția financiară a debitorului până la data depunerii cererii de menținere.

Eliminarea eșalonării la plată în formă simplificată

Se propune eliminarea eșalonării la plată, în formă simplificată, întrucât se acorda de drept la simpla solicitare a debitorului, fără garanții si fără alte condiții de comportament fiscal, ceea ce a condus la utilizarea ei excesivă, în scopul rostogolirii obligațiilor restante si pregătirii insolventei, în multe cazuri.

Debitorii care au o eșalonare la plată, în formă simplificată, aflată în curs, beneficiază în continuare de aceasta, până la finalizare, cu precizarea că organul fiscal nu mai aprobă cererile de modificare/menținere a eșalonării la plată, în formă simplificată, depuse de debitori după data intrării în vigoare a actului normativ.

Inspectorii ANAF din cadrul DGAF vor trebui să folosească bodycam

Implementarea de înregistratoare audio-video portabile de tip body camera (bodycam - camere purtate pe corp) pentru inspectorii ANAF din cadrul DGAF este necesară la nivel operațional și etic în contextul actual, în care instituția își modernizează activitatea, crește numărul de controale și caută transparență sporită, conform documentului pus în dezbatere de Finanțe.

Reducerea fenomenului de decapitalizare a firmelor din România

Se propune reducerea fenomenului de decapitalizare a societăților din România, prin amendarea legii societăților, cu prevederi care vizează următoarele aspecte:

• interdicția pentru societățile care distribuie trimestrial dividende, de a acorda acționarilor/asociaților/altor persoane afiliate definite de Codul fiscal, avansuri sau împrumuturi, până la regularizarea diferențelor rezultate din distribuirea dividendelor în cursul anului;
• introducerea răspunderii solidare a administratorului și a acționarului/asociatului care a beneficiat de plata de dividende interimare, dar nu le-a regularizat, în cazul societăților care au distribuit trimestrial dividende și au acordat avansuri sau împrumuturi acționarilor/asociaților/altor persoane afiliate definite de Codul fiscal, fără să le regularizeze;
• introducerea de contravenții pentru societățile care au distribuit trimestrial dividende și au acordat avansuri sau împrumuturi acționarilor/asociaților/altor persoane afiliate definite de Codul fiscal, fără să le regularizeze. Sancțiunea, constând în amendă în cuantum de cel puțin 5.000 lei, urmează să fie aplicată de MF și ANAF;
• condiționarea posibilității distribuirii de dividende de constituirea rezervelor legale, acoperirea pierderii contabile reportate, precum și de constituirea de rezerve în conformitate cu cerințele statutare.

De asemenea, se propune ca distribuirea de dividende din profitul exercițiului financiar curent pentru societățile care, pe baza situațiilor financiare anuale, aprobate potrivit legii, au o valoare a activului net sub jumătate din valoarea capitalului social subscris, să poată fi efectuată numai după reîntregirea activului net la valoarea minimă prevăzută de lege.

Conversia creanțelor acționarilor/asociaților în acțiuni/părți sociale, în cazul societăților care au o valoare a activului net sub jumătate din valoarea capitalului social subscris, înregistrează datorii față de acționari/asociați rezultate din împrumuturi sau alte finanțări acordate de aceștia și nu își reconstituie în termenul prevăzut de legea societăților, activul net până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social subscris.

Vezi proiectul de Lege: