Proiectul „Blue Recharge”, derulat între Italia și Croația, se concentrează pe o tehnică de stocare a apei eficientă și mai puțin invazivă decât barajele. Iar pentru a încuraja această abordare, dezvoltă „credite albastre” inspirate de creditele de carbon (Articol de Marco Ranocchiari, jurnalist Osservatorio Balcani Caucaso Transeuropa)
Între marile izvoare carstice de pe coasta balcanică și acviferele bogate din nord-estul Italiei, apa a fost dintotdeauna abundentă în zona centrală și nordică a Mării Adriatice. Acum, însă, această bogăție nu mai poate fi considerată de la sine înțeleasă. O problemă veche, precum supraexploatarea, este agravată în special pe coastele invadate de mii de turiști, mai ales în sezonul estival, când căldura și seceta sunt mai frecvente. Acviferele epuizate se luptă din ce în ce mai mult să contracareze infiltrarea apei sărate, ceea ce prezintă riscuri grave pentru agricultură. Toate acestea sunt agravate de infrastructura adesea învechită, risipa generalizată și gestionarea ineficientă.
Pentru a face față acestor provocări, politicile europene de coeziune sprijină diverse proiecte. Unele se concentrează pe guvernanță și modernizarea rețelelor; altele, precum Blue Recharge, se concentrează pe cercetare și inovare, începând cu cel mai important loc pentru conservarea apei: pământul de sub picioarele noastre.
Reîncărcarea acviferelor: soluția subestimată
Barajele și rezervoarele reprezintă cea mai comună metodă de stocare a apei, dar nu și singura. Pe lângă aceste tehnici vechi și invazive, există una mult mai economică și cu un impact mai redus: reîncărcarea controlată a acviferelor (MAR). Principiul este simplu: stocarea surplusului de apă în subteran în anumite perioade ale anului (în climatele mediteraneene, toamna și iarna), creând o rezervă din care să se poată extrage atunci când apa este deficitară, și anume primăvara și vara.
Acviferele pot fi reîncărcate în mai multe moduri. Bazinele de infiltrare sunt suprafețe permeabile, adesea amenajate în zone agricole sau naturale și străbătute de canale care permit apei să se infiltreze lent în subsol sau să fie dirijată către rezervoare special amenajate. În alte cazuri, se utilizează sisteme de puțuri, care pot facilita infiltrarea apei din râuri sau permit deversarea directă în acvifer. În funcție de caracteristicile terenului, se pot utiliza apele de suprafață, apa de ploaie sau chiar apele uzate tratate.
MAR este cunoscută încă din anii 1950 și este practicată pe scară largă în mai multe țări în care disponibilitatea apei este crucială, din Australia până în Israel. Până în prezent, însă, a fost aproape ignorată în această parte a Europei (în Italia, există excepții notabile în Veneto, Emilia-Romagna și Toscana). În spatele acestei „neglijențe”, a avertizat FAO încă din anii 1990, se ascunde un paradox: costurile reduse și invizibilitatea aproape totală a acestei tehnici – tocmai punctele ei forte – o fac neatractivă pentru politicieni și mediul de afaceri.
Proiectul „Blue Recharge”, implementat în cadrul programului Interreg Italia-Croația și derulat din 2024 până în vara anului 2026, își propune nu numai să sporească eficiența MAR, ci și să o facă sustenabilă din punct de vedere economic. Cu un buget de 1,9 milioane de euro și coordonat de orașul Dignano, din Istria, proiectul implică parteneri publici și privați din ambele țări. „Dorim să creăm un ciclu virtuos de gestionare a apei prin promovarea MAR prin procese voluntare, dar stimulate”, rezumă Sergio Calò, directorul partenerului de proiect Venetian Cluster, care reunește companii și instituții de cercetare din domeniile patrimoniului cultural și de mediu.
Potențial și soluții
Pe partea italiană, situl pilot al proiectului este Valea Mezzano, o fostă zonă umedă deservită de Canale Emiliano Romagnolo (CER), o infrastructură cheie pentru agricultura italiană și un teren de testare pentru practici de irigare de înaltă tehnologie.
Contextul din Istria este diferit, cu terenul său carstic bogat în apă, dar aproape lipsit de râuri, și unde populația crește considerabil în timpul verii datorită turiștilor.
Întrucât apa curge prin roci fracturate, și nu prin soluri afânate capabile să o filtreze, riscul de poluare este mereu prezent, motiv pentru care au fost necesare studii aprofundate. „După numeroase teste cu trasori pentru a verifica rata de infiltrare și contactul cu roca”, explică cercetătoarea Bojana Hajduk Černeha, „putem afirma că reîncărcarea este sigură dacă este susținută de analize riguroase.”
Acest lucru deschide posibilitatea unei utilizări strategice în această zonă: combaterea problemei infiltrației apei de mare, care este din ce în ce mai frecventă pe fondul epuizării acviferelor cauzate de captarea excesivă a apei și de creșterea nivelului mării. „Am demonstrat că solul purifică apa, chiar și apele uzate tratate, suficient pentru a crește presiunea apelor subterane și a preveni acest fenomen”, asigură Hajduk Černeha.
„Una dintre principalele provocări este faptul că conceptul de MAR nu este recunoscut în mod direct în legislația croată, dar am inițiat deja această discuție cu autoritățile competente pentru a clarifica procesul de reglementare”, explică managerul de proiect Saša Moharić din partea municipalității Vodnjan.
Printre soluțiile implementate se numără un sistem de canale cu substrat filtrant, care sporește infiltrarea în timpul furtunilor și ploilor abundente. Pentru acest proiect, continuă Moharić, gestionarea apei trebuie să completeze alte soluții bazate pe natură. Prin urmare, vor fi restaurate aproximativ 30 de „lovke”, bazine tradiționale cu fund de argilă care serveau la crearea unor mici bazine într-o zonă carstică.
Credite albastre
Pentru a stimula MAR, Blue Recharge lucrează la un sistem de credite bazat pe piață, similar cu creditele de carbon: în termeni simpli, un „credit albastru” ar putea corespunde unui metru cub de apă reintrodus în acvifer. În practică, însă, lucrurile nu sunt atât de simple: „CO₂ este un factor unic și relativ ușor de calculat, dar apa implică mai multe sectoare: agricol, industrial, civil, cu numeroși administratori și date dezagregate”, comentează Calò.
Din acest motiv, Blue Recharge, continuând un parcurs de mai mulți ani dezvoltat în cadrul altor proiecte, precum LIFE „Svolta blu” (Blue Turn), lucrează la sisteme avansate de certificare pentru a cuantifica beneficiile reale ale proiectelor individuale de reîncărcare.
Efectele pozitive ale MAR nu se limitează la stocarea apei: transformarea unui teren agricol într-o zonă umedă de infiltrare sau într-o pădure creează habitate bogate în biodiversitate și plăcute pentru oameni, iar încurajarea infiltrării lente poate reduce poluarea. Aceste beneficii colaterale, explică Calò, pot face creditele mai atractive pe piață decât o simplă operațiune tehnică de pompare într-un puț.
Pentru a le cuantifica, partenerii își propun să dezvolte un întreg lanț tehnologic, de la analize hidrogeologice și de mediu până la inteligență artificială și tehnologii blockchain. Acestea din urmă vizează ca fiecare credit, căruia i se atribuie un cod unic, să fie pe deplin trasabil, îngreunând astfel practicile de „greenwashing” prin prevenirea vânzării duble sau a supracontabilizării.
Platforma de tranzacționare a creditelor albastre a fost deja testată în Italia. „Acum încercăm să transferăm aceste cunoștințe atât la nivel național, cât și internațional”, adaugă Cosima Trevisanello de la Venetian Cluster. Proiectul italo-croat a elaborat linii directoare pentru replicare la nivel european, cu scopul de a crea standarde comune pentru viitoarele politici ale UE în domeniul apei.
Există însă și provocări. „Într-o perioadă de urgență energetică, nu ne putem aștepta ca astfel de mecanisme să devină obligatorii: acestea ar implica noi sarcini greu de acceptat, așa că trebuie să ne concentrăm pe stimulente”, comentează Calò, adăugând că, și după încheierea proiectului, aceasta este principala temă la care echipa va continua să lucreze.
Traducere: Claudiu Pop | Voxeurop
