Firmele care cumpără servicii de la alte companii din același grup se pot confrunta cu interpretări diferite în timpul controalelor fiscale, deși legislația și regulile OECD aplicate sunt aceleași. Consultanții Crowe România cer ANAF să publice o metodologie unică, prin care inspectorii să verifice aceste tranzacții după aceleași criterii în toate regiunile țării.
Solicitarea vine după ce ANAF a instruit 35 de inspectori pentru analiza serviciilor intragrup, cu ajutorul unor experți ai Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică - OECD - și ai administrației fiscale britanice.
Programul s-a desfășurat în perioada 7-9 iulie 2026 și a vizat inspectori din structurile de inspecție fiscală și antifraudă, precum și specialiști care se ocupă de acordurile de preț în avans și procedurile amiabile.
Consultanții fiscali avertizează însă că simpla instruire a inspectorilor nu va conduce automat la controale mai predictibile.
„Pentru ca acest demers să producă efecte reale, ar fi util ca ANAF să facă pasul următor: elaborarea și publicarea unei metodologii sau a unui ghid privind analiza serviciilor intragrup, construit pe baza principiilor OECD și aplicabil unitar la nivel național”, a declarat Alexandru Nanu, Senior Tax Manager, Transfer Pricing Services, Crowe România.
Ghidul ar trebui să fie disponibil și firmelor verificate, astfel încât acestea să știe ce documente trebuie să pregătească și după ce criterii vor fi analizate cheltuielile.
„O astfel de abordare ar reduce diferențele de interpretare dintre structurile teritoriale și ar oferi contribuabililor predictibilitatea pe care administrația fiscală o invocă în propriul comunicat”, a mai spus consultantul.
Cum poate fi acceptată o cheltuială într-o regiune și respinsă în alta
Serviciile intragrup sunt serviciile cumpărate de o companie de la o altă firmă din același grup. Acestea pot include servicii IT, juridice, financiare, administrative, de marketing, management sau resurse umane. În timpul unui control, firma trebuie să demonstreze, printre altele, că serviciile au fost prestate efectiv, că i-au adus un beneficiu economic și că prețul plătit este justificat.
Problema semnalată de consultanți este că, în lipsa unei metodologii publice și detaliate, documentele considerate suficiente de o echipă ANAF pot fi respinse de alta.
Astfel, aceeași categorie de cheltuială sau același mod de demonstrare a beneficiului poate fi acceptat într-o regiune și contestat în alta, deși cadrul fiscal este același.
„În lipsa unui ghid public al ANAF privind metodologia de analiză a acestor tranzacții, abordarea a depins, de multe ori, de dreptul de apreciere al echipelor de inspecție și chiar de regiunea în care se desfășura controlul”, arată Crowe România.
Pentru firme, respingerea cheltuielilor poate conduce la obligații fiscale suplimentare, dobânzi și penalități, precum și la eventuale contestații sau litigii cu administrația fiscală.
Ce vor verifica mai atent inspectorii ANAF
Potrivit ANAF, programul de instruire a vizat principalele elemente analizate în cazul serviciilor intragrup:
- delimitarea exactă a tranzacțiilor;
- analiza bazei de cost;
- verificarea cheilor prin care costurile sunt împărțite între firmele grupului;
- evaluarea beneficiului obținut de compania care cumpără serviciile;
- aplicarea orientărilor OECD în controalele fiscale.
Acestea sunt și domeniile care au generat numeroase dispute între firme și inspectorii fiscali, potrivit consultanților.
ANAF susține că instruirea urmărește promovarea unei abordări unitare în domeniul prețurilor de transfer, în acord cu standardele și bunele practici internaționale.
Crowe România consideră însă că uniformizarea nu poate fi obținută numai prin cursuri interne, dacă regulile concrete după care lucrează inspectorii nu sunt publicate și nu pot fi cunoscute dinainte de contribuabili.
Instruirea inspectorilor, testată în controalele următorilor ani
Efectul programului nu va putea fi măsurat imediat, ci va deveni vizibil în rapoartele de inspecție fiscală din următorii ani, spune Alexandru Nanu.
„Succesul acestui program nu va fi evaluat după numărul inspectorilor instruiți și nici după prestigiul experților OECD implicați. El va fi măsurat în urma interacțiunilor viitoare cu inspectorii fiscali, concretizate în constatările din cuprinsul rapoartelor de inspecție fiscală din următorii ani.”
Instruirea își va fi atins scopul în cazul în care controalele vor reflecta o analiză mai riguroasă, mai echilibrată și mai apropiată de standardele OECD și de activitatea economică reală a firmelor.
Dacă interpretările vor continua să difere de la o regiune la alta, iar practica de control va rămâne subiectivă și neconsecventă, comunicatul ANAF riscă să rămână doar „o declarație de intenție, respectiv o acțiune frumoasă de PR”, avertizează consultantul.
„Vestea bună este că sesizăm dorință și, în același timp, o inițiativă salutară în ceea ce privește efortul de pregătire al inspectorilor fiscali. Vestea și mai bună ar fi să vedem și o schimbare în practică în urma acestui efort”, a mai afirmat Alexandru Nanu.
OECD pregătește reguli actualizate pentru serviciile intragrup
Pregătirea inspectorilor are loc în timp ce OECD revizuiește Capitolul VII al Liniilor directoare privind prețurile de transfer, care tratează serviciile furnizate între companii afiliate.
OECD a lansat proiectul de revizuire la 1 iunie 2026, iar perioada de consultare publică s-a încheiat la 22 iulie 2026. Organizația urmărește să clarifice regulile existente, să le alinieze cu principiile generale privind prețurile de transfer și să introducă mai multe exemple practice.
Principiile generale nu ar urma să fie schimbate, dar noile explicații și exemple ar putea influența modul în care administrațiile fiscale și companiile documentează și analizează serviciile intragrup.
În acest context, consultanții consideră că ANAF ar trebui să transforme pregătirea inspectorilor într-o metodologie publică, aplicabilă după aceleași reguli atât la București, cât și în structurile teritoriale.
Pentru firme, miza nu este doar existența unor inspectori mai bine pregătiți, ci posibilitatea de a ști, înaintea controlului, ce documente trebuie să prezinte și după ce criterii vor fi evaluate.