Investitoarea româncă Raluca Ragab (46 de ani) a lucrat 14 ani la banca americană Goldman Sachs, iar acum este partener în cadrul fondului de investiții european Eurazeo Growth, cu o valoare-țintă de 1 miliard de euro. Anul trecut ea a coordonat o finanțare de 100 de milioane de dolari obținută de startup-ul de roboți Dexory, fondat de 3 români, în Anglia. Într-un interviu pentru comunitatea antreprenorială StartupCafe, Raluca Ragab a explicat dacă și cât a putut conta originea românească a antreprenorilor și a reprezentantului fondului de capital.
Raluca Ragab trăiește la Londra și are cetățenie română și britanică. Recent a venit la București, la evenimentul de startup-uri și tehnologie How to Web 2026.
Pentru comunitatea noastră de antreprenori, ea a povestit cum a contribuit originea românească a fondatorilor startup-ului de roboți Dexory în bunul mers al tranzacției de 100 de milioane de dolari conduse de fondul de investiții Eurazeo.
Startup-ul britanic de roboți Dexory a fost lansat la Londra, în 2015, de 3 antreprenori de origine română: Andrei Dănescu, Adrian Negoiță și Oana Jinga. Zece ani mai târziu, startup-ul a obținut o rundă de investiții de serie C, în valoare de 100 de milioane de dolari, condusă de fondul pan-european Eurazeo, cu participarea LTS Growth și Endeavor Catalyst, DTCP, Atomico, Lakestar și a altor investitori.
Sub coordonarea Ralucăi Ragab, Eurazeo a pus la bătaie 55 de milioane de dolari, iar restul de 45 de milioane de dolari, ceilalți investitori. La astfel de sume, în tranzacții de nivel internațional, contează oare dacă antreprenorii și reprezentantul investitorului sunt din România?
„Eu cred că a contat prin faptul că am putut să rezonăm foarte repede. Deci am trecut de la a fi oameni în business la a ne putea să ne și împrietenim, pentru că vorbești aceeași limbă, dar în sensul că avem același simț al umorului, aceleași referințe, am crescut împreună”, a explicat Raluca Ragab, în interviul pentru StartupCafe.
Fun-fact: Fondatorii Dexory și reprezentanta investitorului principal au comunicat, pe parcursul discuțiilor pentru investiție, pe un grup de WhatsApp pe care l-au denumit Sectorul 3, pentru că au descoperit că toți patru au copilărit în Sectorul 3 al Bucureștiului.
„Ceva distractiv a fost că, atunci când ne-am cunoscut ne-am dat seama că ne-am născut toți în sectorul 3, așa că chat-ul nostru de WhatsApp se numește Sectorul 3. Deci sunt mai mult aceste lucruri pe care le ai în comun și pe care le descoperi foarte repede și astea te fac să te apropii mai mult decât atunci când ești cu cineva cu care nu ai nimic în comun”, a mai spus Raluca Ragab.
În interviul pentru StartupCafe, Raluca Ragab a vorbit și despre parcursul său în finanțe, începând cu banca americană Goldman Sachs și a explicat cum decurge procesul de investiție în cadrul fondului Eurazeo, la care activează ea acum.
„Investim între 20 și 75 de milioane de dolari în fiecare companie”
StartupCafe: Eurazeo este firmă de investiții importantă în Europa. Acum din ce fonduri investiți?
Raluca Ragab: Fondul de care mă ocup eu se numește Eurazeo Growth. Asta înseamnă că investim în companii care deja au găsit product-market fit, care sunt deja la 10 milioane de dolari annual recurring revenue (venit anual recurent), care se dublează de la un an la altul și care acum sunt în faza de growth, adică au risc mai scăzut, ele sunt deja un succes. Ceea ce va determina ajungerea acestor firme la un succes foarte mare este să-și pună la punct procesele, operațiunile, să angajeze oameni pentru operațiuni și pentru vânzări, oameni de profil, din industrie, fără ca fondatorii să aibă aici un rol exclusiv, așa cum este la nivel de startup. Aceste firme pot să urmărească o traiectorie de la 10 milioane la 50 de milioane la 100 de milioane *and keep going*. Deci sunt companii care nu urmăresc să se vândă foarte repede, așa cum multe dintre startup-uri se vând în mod strategic foarte repede, ci sunt companii care vor să stea independente și să devină *multi-billion companies*.
Noi ne uităm la fiecare companie și spunem: „Are șansa să devină o companie de 1 miliard sau peste 1 miliard de dolari?”.
StartupCafe: Și însoțiți aceste companii până la listarea lor pe bursă?
Raluca Ragab: În general, da. Orizontul nostru de investiție este de 5-7 ani, iar fondurile sunt pe 10 ani. În general, când intri într-o companie, te aștepți să tot evolueze. Companiile au 2 potențiale drumuri: ori IPO (oferta publică inițială pentru listarea pe bursă n.r.) - în realitate cred că doar 20% vor face IPO, iar celelalte poate că sunt vândute la un fond de investiții de private equity sau la un fond de investiții strategice, de miliarde de dolari. Dar în momentul acela, sunt companii deja mari, scalate și globale, they won globally (au reușit la nivel global- n.r.).
StartupCafe: Apropo de private equity, voi sunteți tot un fond de capital de risc, chiar dacă investiți în companii aflate în stadiu de growth?
Raluca Ragab: Da. Diferența dintre noi și private equity este că fondurile de private equity iau un pachet majoritar de acțiuni în firmele în care investesc, pe când noi suntem minoritari. Chiar dacă intrăm într-o firmă într-un stadiu în care aceasta este evaluată la o valoare mai mare, noi preluăm tot un pachet minoritar de acțiuni, pe când private equity vrea să ia pachetul majoritar al companiei și în acel moment controlează destul companiei mult mai mult. Noi susținem fondatorii companiei cu niște bani, dar nu vom controla destinul lor.
StartupCafe: Ce procent luați din firmele în care investiți?
Raluca Ragab: Depinde de momentul în care intri într-o companie. Dacă intri foarte devreme, la un series B sau C, când compania are 7-20 milioane de dolari *annual recurring revenue*, evident că intru la un valuation mai mic și atunci am în jur de 15-20% din companie. Dar cu cât intru mai târziu - sunt companii care au 50 de milioane de dolari ARR pentru că vedem că au o perspectivă care de a deveni multi-billion companies, iar atunci procentajul poate să scadă și la 4% sau 3%. Deci chiar dacă procentajul devine mai mic, noi suntem oamenii care le aduc mult mai mult ajutor operativ. Diferența pe care o facem noi la *cap table* nu e neapărat capitalul pe care noi îl aducem, ci și oamenii pe care noi îi prezentăm. Avem *operating partners*, care sunt specializați ori pe tehnologie, ori pe vânzări, marketing, people strategies și care sunt parte din fondul nostru de investiții și ei lucrează cu fondatorii companiei să o scaleze. Deci e un pachet mai mare și care este mai puțin despre procentaj și mai mult despre întreaga valoare adăugată pe care o aducem.
StartupCafe: Dar tot capital de risc este…
Raluca Ragab: Corect, 100%.
StartupCafe: Ce sume investiți într-o companie?
Raluca Ragab: Investim între 20 și 75 de milioane de dolari în fiecare companie. În general, suntem lead investor într-o rundă de investiții. Dacă o companie face o rundă de finanțare de 40 de milioane, noi punem 25 de milioane, restul pun, pro-rata, fondurile de investiții existente în cap table și așa mai departe.
Cele 3 calități ale startup-ului Dexory care au atras atenția fondului Eurazeo
StartupCafe: Anul trecut, ați investit în Dexory, companie britanică lansată de 3 antreprenori români. Runda a fost de 100 de milioane de dolari. Voi cât ați investit atunci?
Raluca Ragab: Noi am pus 55 de milioane de dolari din 100 de milioane. Alături de noi au investit alți investitori noi și au fost și investitorii existenți în companie, Atomico, DTCP, care au pus și ei o parte din capital.
StartupCafe: Ce v-a atras la Dexory?
Raluca Ragab: În general - și nu e valabil doar pentru Dexory - în framework-ul nostru de investiții, ne uităm la piață. Piața trebuie să fie destul de mare. Noi avem ca obiectiv: big outcome. Dacă vrei o companie de mai multe miliarde de dolari, atunci trebuie să opereze într-o multi-billion *TAM - total addressable market.* Deci în primul rând este piața.
Ceea ce este interesant la Dexory este că ei nu creează o piață noi, ci ei operează într-o piață deja creată, într-o industrie veche, care este stabilită, există foarte mulți bani în ea și se pot face multe optimizări. Și atunci, dacă tu vii cu un produs inovativ în acea piață, există o piață foarte mare în care poți opera. Dexory a început pe o piață foarte mare.
După piață, trebuie să ai un produs care dă clientului un return on investment foarte vizibil. Există multe softuri pe care un client le introduce în compania sa și nu-i este clar care a fost ROI-ul. Vorbim despre o piață în care deja există un buget, e o piață pe care tu ca antreprenor trebuie doar să o transformi.
O altă diferență față de venture capital este că noi avem clienți cu care putem să vorbim. Noi putem face reference calls cu mulți clienți, clienți care sunt deja de mulți ani cu acea companie, clienți care au churned și nu mai sunt și atunci înțelegem care sunt problemele produsului sau clienți care se uită la concurenți și să putem înțelege care sunt avantajele și dezavantajele produsului companiei în care noi vom investi. Deci avem mult mai mult track record și research pe care noi putem să-l facem.
La Dexory a fost foarte clar că return on investment este foarte clar pentru clienți, foarte repede și, atunci când return on investment este foarte vizibil pentru clienți, clienții stau. Este un sticky product, pentru că îl vezi cu ochii tăi cum îți impactează business-ul. Și dacă un client vede cum un produs îi impactează business-ul, nu mai pleacă.
StartupCafe: Așadar, ei au revoluționat piața de depozite…
Raluca Ragab: Da. Într-un depozit ai un anumit flux de marfă, de cutii care se mișcă. Acest flux este înregistrat în sistemul financiar al companiei tale. Dar intervine elementul uman: au fost plasate greșit, nu au fost introduse în sistem acele elemente. Iar Dexory face această căsătorie între lumea fizică și lumea digitală. În lumea digitală, în sistemul de contabilitate, se spune ceva, dar, de fapt, când te duci în lumea fizică, nu este exact același lucru. Ei rezolvă asta, ei iau datele din lumea fizică, le unesc cu lumea digitală și pot să devină sursa unică de adevăr din depozit. Și de acolo vin o serie de optimizări. Pentru că ei pot să-ți arate unde ai plasat greșit, ce trebuie să fie în depozit și nu este în depozit. Un depozit este un centru de costuri enorm al unei companii de logistică sau al unei companii industriale. Și orice optimizare cât de mică este foarte valoroasă pentru ei, pentru că este un cost foarte mare. Și, dacă acel cost poți să-l reduci în depozit, deja este foarte valoros pentru companiile respective.
Există zeci de mii de depozite care mișcă mărfuri în lume. Deci poți să aplici acest produs în serie, doar faci mai mult din ceea ce faci, la scară foarte mare, mondial.
Să revin la cele 3 lucruri pe care le-am văzut la Dexory, deci piața, return on investment pentru client, vizibil și clar iar clientul să fie super-bucuros cu el, iar al treilea lucru este echipa.
Echipa fondatoare, în momentul acesta, este despre execuție. Evident că este despre ambiție și viziune, dar este și despre getting things right every day (să faci lucrurile bine în fiecare zi - n.r.). Adică este mult mai mult. Una este să faci lucrurile bine într-o companie când operezi la 30 de milioane venit și să dublezi de la 30 la 60 de milioane și alta este să crești de la 1 la 2. A aduce în fiecare an net new revenue de 30 și în următorul an să aduci net new revenue de 50 este foarte, foarte greu. Atunci realmente se vede cine se poate înconjura și poate angaja oameni cu sute de oameni și pot să aibă o really functioning skilled company. Și ei o au.
„A fost o coincidență frumoasă că fondatorii Dexory sunt români”
StartupCafe: Cum ai ajuns să te întâlnești cu fondatorii Dexory?
Raluca Ragab: Ne-am întâlnit datorită unei prietene. Ea este chief product officer într-una dintre companiile în care noi am investit. Ea a fost adviser al Dexory, pentru că ea lucrează în domeniul optimizării depozitelor, a lucrat la business-ul de livrări online al Tesco, un mare jucător pe piața din UK, și ea înțelegea care sunt cei mai buni jucători. Ea era de pe partea clientului și înțelegea care sunt jucătorii care livrează cel mai bun produs. Ea lucra pentru ei ca adviser și mi-a spus că trebuie să-i cunosc pe cei de la Dexory. Ea este israeliană. A fost o referință tehnică. A fost o coincidență frumoasă că fondatorii Dexory sunt români, dar nu asta a fost...
StartupCafe: Nu a contat niciun pic că erați români și tu și ei?
Raluca Ragab: Eu cred că a contat prin faptul că am putut să rezonăm foarte repede. Deci am trecut de la a fi oameni în business la a ne putea să ne și împrietenim, pentru că vorbești aceeași limbă, dar în sensul că avem același simț al umorului, aceleași referințe, am crescut împreună. Ceva distractiv a fost că, atunci când ne-am cunoscut ne-am dat seama că ne-am născut toți în sectorul 3, așa că chat-ul nostru de WhatsApp se numește Sectorul 3.
Deci sunt mai mult aceste lucruri pe care le ai în comun și pe care le descoperi foarte repede și astea te fac să te apropii mai mult decât atunci când ești cu cineva cu care nu ai nimic în comun.
De la orele de limba spaniolă din școala bucureșteană, la Goldman Sachs
StartupCafe: Mai avem români în cadrul câtorva fonduri de investiții mari, care finanțează startup-uri la nivel internațional, începând cu Sequoia, Accel, am avut și la Atomico, avem la Earlybird Venture, Speedinvest.
Raluca Ragab: Da. Îi cunosc pe toți.
StartupCafe: Care este povestea ta, ca femeie din România care a ajuns să lucreze în mari fonduri de investiții, la nivel global?
Raluca Ragab: Povestea începe prin a pleca din România, la facultate. În momentul în care pleci din România, iar ăsta este beneficiul pe care îl oferă SUA, vezi că posibilitățile sunt mult mai mari. În general, cel puțin când eram eu în liceu în România, la sfârșitul anilor 90, posibilitățile erau mult mai simple. Erai doctor, mergeai la Medicină sau la Drept sau la ASE. Și când te duceai în străinătate, îți dădeai seama că oamenii au interese mult mai largi. În SUA nu intri la o facultate specială, tu intri la toată universitatea și pe urmă tu decizi ce vrei să studiezi în timpul universității. Deci tu nu dai la ASE și stai în ASE, nu dai la Drept și stai la Drept, tu intri la University of Chicago și acolo, în primul an, faci cursuri generale și abia din anul II te specializezi. Asta îți dă un an, pentru că până la urmă, ești foarte tânăr în acel moment și nu știi ce vrei să faci. Și asta îți dă un an să îți dai seama de toate posibilitățile care există acolo.
Eu am studiat Relațiile internaționale, am făcut double major, care este echivalentul lui a face două facultăți în România, dar în România nu e atât de fezabil, pe când în State asta e fezabil în același timp. Dar asta mi-a dat mie foarte mult timp să-mi dau seama că se pot face mult mai multe lucruri decât credeam eu, că o plajă de joburi pe care le poți avea într-o viață este mult mai mare, pentru că aveam colegi, eram toți împreună, dar fiecare s-a specializat pe lucruri diferite, Deci ai mai mult timp să te gândești decât în România. În România, trebuie să te specializezi mult mai devreme și toți fac același lucru pe urmă. Și asta este important, pentru că îți menține o flexibilitate de a lua în considerare ocazii, opțiuni mult mai mare și pentru mai mult timp. Și asta este important pentru că: 1. Mi-a dat timpul să-mi dau seama că există un astfel de lucru, ca investițiile, să devii un investitor, care eu nu știam că există. Și 2., după ce am devenit investitor, am păstrat această mentalitate că pot să schimb în orice moment, că opțiunile sunt deschise în orice moment. Și eu am devenit investitor în public equities, adică acțiuni listate la bursă. Asta am făcut vreo 14 ani și abia pe urmă m-am mutat să fac private tech growth stage. Așadar, la facultate, chiar și cu o licență de Relații internaționale, poți să iei pe urmă orice job, pentru că mai mult contează cum gândești decât cunoștințele în sine.
StartupCafe: Double major în ce ai făcut?
Raluca Ragab: În Relații internaționale și în Economie. Dar nu Finanțe, ci Economie, vorbim despre macroeconomie, inflație și lucruri de genul ăsta. Deci economie teoretică. Dar în SUA angajatorul, când ne angajează din facultate, nu se uită la ce știi deja, ci mai mult se uită la cum poți să înveți, pentru că, la serviciu, majoritatea lucrurilor pe care le vei face sunt lucruri pe care le înveți on the job. Iar ei sunt mai interesați de un fast learner și de un ambitious person decât cu ce fel de cunoștințe vii deja.
Am avut noroc să intru la o bancă de investiții, care se numește Goldman Sachs, am lucrat 14 ani, de la summer intern, în vacanța dintre anul III și IV, pe urmă m-am angajat full-time în 2003, până în 2016, când am ajuns managing director al grupului. Și făceam investiții în acțiuni la bursă, în SUA și în America Latină, pentru că vorbesc spaniolă. Am fost la una dintre puținele școli din București unde se făcea spaniolă, la Școala 196 din Sectorul 3. Liceul l-am făcut la Mihai Viteazul. Am schimbat Sectorul 3 cu Sectorul 2 atunci, dar n-am ajuns niciodată la Sectorul 1.
Când eram la banca de investiții și investeam în acțiuni la bursă, mi-am dat seama că tehnologia devine din ce în ce mai interesantă și un sector din ce în ce mai mare, pentru că atunci când am început eu să lucrez în investiții, în 2003, tehnologia nu era un sector atât de mare cum este acum. Și, dându-mi seama de asta, am spus „OK, o să schimb”, ceea ce cineva la 37 de ani, de obicei, nu face neapărat, în alte țări. Și este greu să schimbi, pentru că vii de la a fi expert la ceva la a deveni persoana cel mai puțin valoroasă de la o masă la care se face ceva complet diferit. Chiar dacă este în zona generală de investiții, nu este ușor să concurezi cu cineva care doar asta a făcut până atunci. Dar am decis că este strategic și îmi place.
Două chestii: 1) că îmi place tehnologia și 2) că îmi place să lucrez cu fondatorii. Atunci când investești în acțiuni pe bursă, tu ești un actor pasiv, faci analiza ta și dai click pe „cumpără” sau „vinde” într-un sistem de software. În schimb, când faci o investiție private în tech, tu trebuie să convingi fondatorul că vrea să facă runda de investiții cu tine. OK, noi toți venim cu bani. Dacă ești o companie bună, poate ai 5 oferte de la fonduri care vor toate să-ți dea banii. Până la urmă, un fondator bun el e cel care te alege sau nu pe tine ca investitor.
Revenind la relația noastră cu Dexory, trebuie să ai o relație, trebuie să capete o încredere în tine, că tu ești un om cu care ei pot vorbi și pe care se pot baza încă 5-7 ani. Și nu numai că se pot baza, dar ai o aliniere de viziune, vezi același lucru. Pentru că sunt multe decizii în companie pe care trebuie să le faci cu board-ul. Și, dacă fondatorii nu cred că tu vei fi persoana cu care să ai un dialog și care să-i susțină și care să vadă același lucru, nu te aleg pe tine. Și atunci, e mult mai relațional. Deci e una să-ți faci analiza, e una să pui un term sheet în fața companiei și pe urmă fondatorul să te aleagă pe tine. Și îmi place foarte mult partea asta relațională, de a câștiga încrederea unui fondator, să te aleagă pe tine și nu un alt fond de investiții, competitor.
StartupCafe: Și acum, la Dexory, Andrei Dănescu și echipa sa te-au ales mai întâi ei pe tine?
Raluca Ragab: Da, pentru că, până la urmă, ei sunt o companie care este de foarte mare succes și care are opțiuni, cine să fie lead investor. Ceea ce am făcut noi a fost să nu deschidem o rundă mare, noi am construit relația de când ne-am cunoscut, în decembrie 2024, și pe urmă am ajuns de comun acord la faptul că OK, facem parteneriatul. Deci acesta a fost un proces exclusiv pe care piața nici nu l-a văzut și asta este the best that you can do ca investitor: să-ți creezi o oportunitate de a investi într-o companie care îți place, fără ca fondatorul să deschidă opțiunea și altora să investească, pentru că atunci tu intri în concurență. Dar pentru că noi am construit relația și el a câștigat încredere în mine, încet-încet, atunci a fost reciprocă alegerea: OK, facem asta împreună.
StartupCafe: Revenind la cariera ta, după Goldman Sachs…
Raluca Ragab: Atunci am făcut schimbarea, la fondul de investiții Vitruvian, când am mers pe private și growth, acolo am reînvățat totul aproape de la zero. Ei deja investiseră în Bitdefender, sunt un fond foarte mare, aveau atunci aproximativ 5 miliarde de euro assets under management, acum au peste 20 de miliarde. Și acolo am învățat în primul rând rigoarea de a investi, pentru că în private tech e foarte ușor să subestimezi anumite riscuri, dar este și foarte ușor să supraestimezi anumite riscuri și să nu investești și să pierzi oportunități. OK, la Growth Capital profilul de risc este mai mic decât la Venture Capital - la venture, 90% din companii se pot duce la zero, iar una își va aduce profit de 100 de ori investiția - profilul este diferit în growth, dar un rezultat mediocru la growth este 1-1,5 x, adică îți iei banii înapoi sau un pic mai mult. Dar nici nu ai opțiunea ca ceva să fie 10x în general, pentru că intri la un valuation mult mai mare. Riscul e mai mic și atunci tu faci return mai mic, dar nici nu pierzi toți banii. În teorie, fiecare companie ar trebui să-ți dea un return. Dar asta înseamnă că trebuie să judeci foarte bine situația, dar cu foarte multă nuanță. E fun pentru că ai mult mai multe data points. Ai clienți cu care poți să vorbești, ai multe recomandări, poți să vorbești cu oameni care au plecat deja din companie. Noi facem references cu foști angajați, să înțelegem cum merg lucrurile cu adevărat în interiorul companiei. Deci ai mult mai multe data points, pentru că firma activează de 2-3-4-5 ani deja și a ajuns la o anumită scală. Dar aceste date înseamnă că și toți ceilalți le au, dar totul este despre judecata pe care o faci tu, ca investitor.
StartupCafe: Câți ani ai?
Raluca Ragab: Eu am terminat liceul în 1999, am 46 de ani acum.
StartupCafe: Tu ai cetățenia română?
Raluca Ragab: Da. Am cetățenia română. Am fost plecată în State, am fost 8 ani acolo, din care 4 ani am făcut facultatea și 4 ani am lucrat acolo. Și m-am mutat la Londra la finalul anului 2007, iar în 2016, după Referendumul Brexit m-am trezit la 5 dimineața, am văzut că a ieșit pentru Brexit, ceea ce nu ne așteptam, nimeni care stătea în Londra. Și în momentul ăla am decis să depun actele pentru cetățenia britanică. Dar mai fun fact este că fetița mea are 4 pașapoarte, pentru că soțul meu are alte două pașapoarte: german și egiptean.
„Israel este un ecosistem mult mai dezvoltat decât Europa”
StartupCafe: Ai investit și în mari startup-uri israeliene de tech, cu Israelul ai o legătură?
Raluca Ragab: Nu o legătură neapărat prestabilită. Însă am început să investesc în Israel foarte devreme, în 2007. Israel este un ecosistem mult mai dezvoltat decât Europa. Mult, mult mai dezvoltat. Ei au fost dintotdeauna foarte orientați către SUA. Startup-urile care se lansează în Israel vând direct în SUA, pentru că ele nu au o piață locală. Cel puțin în România sau în Europa ai o piață locală.
StartupCafe: În UE avem o piață de 450 de milioane de locuitori, în Israel au 10 milioane.
Raluca Ragab: Exact! Și atunci, ei vând direct în SUA. Asta face ca ei să aibă instant, dacă sunt un succes, o piață omogenă mult mai mare, dar asta înseamnă și faptul că, dacă nu sunt de succes, ei află foarte repede. Pentru că nu au o piață locală, ei merg direct la competiția globală. De aceea, au creat în Israel companii care sunt mult mai global winners, pentru că trec prin foc mult mai repede, foarte devreme. Deci triajul se face devreme. Dacă reușești să câștigi în SUA de foarte devreme, atunci ai perspective mari.
StartupCafe: Am văzut că ai investit și în Mobileye, o companie israeliană de tehnologii pentru mașini autonome.
Raluca Ragab: Da, am investit când eram la Goldman Sachs. Este o companie israeliană care, la vremea ei a fost cumpărată de Intel pentru 15 miliarde de dolari, după care s-a re-listat pe bursă, iar acum este undeva la 6 miliarde de dolari, pentru că acum au mult mai multă concurență. Și am investit în multe alte companii israeliene care s-au listat pe bursă. Ai concurență mare, dar ai și mult mai multe fonduri de investiții care se uită toate la Israel. Deci, cumva intri întotdeauna la evaluări mari și trebuie să găsești adevărații câștigători, în Israel.
Am avut și situații de return de 10x, pe care de obicei la fondurile de investiții de Growth nu le ai. De exemplu, Global-E, care este o companie care face cross-border e-commerce enablement, am investit când era la 400 de milioane de dolari și acum valorează peste 6 miliarde de dolari, deci este 15x, de unde am investit doar acum 6 ani.
Israelul este o piață bună în care poți să înveți foarte multe de la ei și atunci am fost implicată în ea.
StartupCafe: Când a obținut Dexory investiția de la voi, eu în articol am scris că Eurazeo este un fond de investiții francez, am vrut să-l cartografiez, să arăt care este centrul vostru, proveniența. Asta pentru că vorbim mai ales de fonduri americane, britanice și Eurazeo l-am văzut ca fiind francez, iar tu mi-ai atras atunci atenția că sunteți un fond european, nu francez…
Raluca Ragab: Într-adevăr, originile sunt franceze. Unde suntem acum, de 3 ani, Eurazeo este un fond originar francez, acolo avem sediul, însă noi vrem să avem o identitate mult mai europeană. Avem echipe în Berlin, Munchen, la Londra, unde sunt eu, și vrem să avem mult mai mult o identitate europeană. Într-adevăr, am început ca francezi, dar vrem ca toată Europa să fie reprezentată în echipă. Și încercăm să ne uităm la toată Europa ca oportunitate de afaceri, nu doar la Franța.
Implicarea la startup-ul românesc FlowX.AI
StartupCafe: Am observat că ai fost și adviser la FlowX.AI, un startup românesc de tehnologie. Care este povestea aici?
Raluca Ragab: Este o poveste frumoasă. Eu am fost la liceu cu Ioan (Ioan Iacob, CEO FlowX.AI - n.r.). El era cu o clasă mai mare decât mine, erau faimoasa 11H din liceul Mihai Viteazul, din 97-98, toți olimpicii erau acolo. Era clasa cool din liceu. Și ne-am cunoscut atunci. Nu am mai ținut legătura, iar când eu m-am dus din State la Londra, după câțiva ani am reluat legătura. A fost o mică cină. Ioan era la Londra și a spus Hai să facem o cină cu câțiva români. Exact cum ai spus și tu acum, că există români care sunt și în alte fonduri și atunci am spus hai să mai adunăm 3 români care au ceva de a face cu tehnologia.
Asta era în martie 2019, am avut o cină de 6 persoane. După acea cină am decis că uite, sunt atâția oameni deștepți și interesanți, pe care mulți nu-i cunoșteam, că vin din aceeași zonă micuță de câțiva olimpici care au plecat devreme în State sau au studiat afară. Dar pe urmă ne-am dat seama că există mulți alți oameni foarte interesanți pe care nici măcar nu-i cunoșteam. Și acum am făcut un chat și am zis să ne vedem de 2-3 ori pe an și dacă îți spun cât de mulți oameni are acest chat - se numește „Antreprenori PE și tech de români” - și suntem 93 de oameni. Suntem 93 de oameni care suntem în general în Londra, nu toți, unii doar vin prin Londra destul de mult, dar ăia sunt în minoritate. Așa l-am cunoscut și pe Bogdan de la Underline. Dar sunt foarte mulți români foarte interesanți în zona Londrei care sunt în companii de tehnologie, fonduri de investiții, bănci care servesc companii de tehnologie sau care pur și simplu lucrează în product, în software.
Și cu Ioan, în momentul ăla am reluat relația și când el ridica runda de series A, i-am spus: Uite, eu asta fac for a living, dar eu nu investesc la series A, eu investesc de la B și C. Dar eu pot să spun cum s-ar uita un investitor la ceea ce tu prezinți. Și am început de la asta, de a-i pune întrebările grele. Am spus: dacă poți să-mi răspunzi mie la întrebările grele, pe urmă, când te întâlnești cu orice investitor, vei putea să răspunzi bine la ele. Pentru că totul este despre a fi bine pregătit. Nu poți să ai întotdeauna răspunsuri perfecte la întrebările unui investitor, dar poți să spui: Hey, I thought about that (hei, m-am gândit la asta) și uite cam la asta ne gândim. Este important să te gândești cam care ar fi riscurile și oportunitățile din business. Eu am fost un fel de acest sounding board pentru Ioan, i-am făcut și primul model de business - uite așa arată un model cum ar trebui să vedem noi, investitorii mai later stage. Dacă faci ceva care este bun pentru un later-stage investor, sigur va fi și super și pentru early-stage. Și pe urmă a obținut super series A de la Dawn Capital, l-am ajutat și la negocieri și a fost o poveste foarte frumoasă și suntem încă prieteni.