Productivitatea muncii din România urcă, dar nu suficient cât să închidă decalajul față de Europa. Cu doar 20 de euro/oră față de 46 de euro/oră în UE și circa 6.000 de euro generați lunar de un angajat, problema nu mai ține doar de tehnologie sau investiții. Potrivit unei analize TPC Concept, transmisă comunității antreprenoriale StartupCafe, diferența reală se face în mentalitatea managementului.
Productivitatea angajaților din România a crescut cu 17,5% în ultimii patru ani, conform analizei TPC Concept bazate pe date ale Ministerului Finanțelor și INS. În prezent, un angajat român generează aproximativ 6.000 de euro pe lună, iar productivitatea reală este de circa 20 de euro/oră, mult sub media Uniunii Europene, de 46 de euro/oră.
Datele Eurostat arată că România se situează la aproximativ 72–73% din media UE (unde media este 100), peste Bulgaria (70), dar sub Polonia (79) sau Cehia (85). În termeni practici, economia locală produce cu 25–30% mai puțină valoare pe oră lucrată decât media europeană.
Chiar și în aceste condiții, România rămâne competitivă prin costuri salariale mai reduse, dar acest avantaj începe să se erodeze în lipsa unui salt de productivitate.
„Angajatul = cost” vs. „angajatul = valoare”
Una dintre principalele cauze ale productivității scăzute ține de modul în care companiile își privesc oamenii, spune Sorin Spiridon, fondator TPC Concept:
„În organizațiile în care angajații sunt percepuți în primul rând ca un cost, preocuparea principală a managementului este reducerea cheltuielilor cu personalul. Investițiile sunt orientate mai ales spre utilaje, automatizare sau sisteme care să permită menținerea numărului de angajați la un nivel cât mai redus. Această abordare poate aduce eficiență pe termen scurt, dar limitează dezvoltarea capabilităților interne ale organizației”.
În contrast, companiile performante tratează angajații ca generatori de valoare și investesc în dezvoltarea lor
„În schimb, companiile care privesc angajații ca pe creatori de valoare au o abordare diferită. Ele investesc nu doar în tehnologie și procese, ci și în dezvoltarea competențelor oamenilor, în retenția talentelor și în construirea unei culturi organizaționale orientate spre performanță. În aceste organizații, productivitatea nu este rezultatul presiunii asupra costurilor, ci al creșterii valorii economice generate de fiecare angajat”, punctează Sorin Spiridon.
Companiile cresc, dar se blochează în propriile procese
Analiza arată că productivitatea scăzută apare frecvent în companii care s-au extins mai rapid decât s-au organizat. Lipsa proceselor clare și a unei structuri eficiente duce la angajări suplimentare care nu generează valoare reală.
Pe măsură ce firmele cresc, complexitatea internă explodează: mai multe produse, piețe și niveluri de decizie. Fără simplificare, organizațiile ajung să funcționeze cu mai mulți oameni decât ar fi necesar.
Un alt blocaj major apare atunci când deciziile sunt concentrate la vârf. Dependența de fondator sau de un număr mic de lideri încetinește activitatea și limitează scalarea.
Productivitatea, indicator ignorat de management
Deși este esențială pentru sănătatea unei companii, productivitatea rămâne adesea în plan secund.
„În experiența mea de consultanță, productivitatea este rar o preocupare explicită a managementului. Majoritatea companiilor urmăresc indicatori precum cifra de afaceri, creșterea vânzărilor sau profitul, dar mult mai puțin eficiența cu care sunt utilizate resursele pentru a genera aceste rezultate”, conchide Sorin Spiridon.
Un indicator cheie este randamentul forței de muncă – raportul dintre valoarea generată și costul salarial. Potrivit lui Călin Spiridon, managing partner TPC Concept, „în multe industrii, un nivel sănătos al acestui raport se situează, orientativ, între 7 și 12”, adică fiecare euro plătit în salarii ar trebui să genereze 7–12 euro valoare economică.
În următorii ani, competitivitatea companiilor din România nu va mai depinde decisiv de costuri, ci de capacitatea de a produce mai multă valoare cu aceleași resurse. Iar acest lucru începe, în multe cazuri, cu o schimbare de mentalitate la nivel de management.