Aplicarea TVA ridică numeroase întrebări în practică, mai ales în cazul operațiunilor transfrontaliere care vizează livrări de bunuri și prestări de servicii între România, state membre UE și state terțe. O specialistă în domeniu a răspuns la câteva dintre aceste întrebări în revista Consultant fiscal.
StartupCafe.ro a selectat câteva dintre spețele prezentate în revista Consultant Fiscal nr. 91 (aprilie-iunie 2026), precum și răspunsurile oferite de Mariana Vizoli, consultant fiscal, lector al Camerei Consultanților Fiscali și cadru didactic asociat la Facultatea de Drept a Academiei de Studii Economice din București.
Iată explicațiile Marianei Vizoli:
Întrebare: Un SRL din România, plătitor de TVA, are un contract de servicii instalații termice și sanitare pentru o clădire de la Milano, Italia, beneficiarul fiind persoana juridică italiană. Cum se facturează aceste servicii, cu sau fără TVA? Este necesar vreun cod special de TVA?
Răspuns: Serviciile de instalații termice și sanitare pentru o clădire sunt considerate servicii legate de un bun imobil, pentru care locul prestării este considerat a fi locul unde este situat bunul imobil, conform art. 278 alin. (4) lit. a) C. fisc.
În cazul prezentat, clădirea fiind situată în Italia, locul prestării este în Italia, operațiunea nefiind impozabilă în România, astfel cum rezultă din prevederile art. 268 alin. (1) lit. b) C. fisc.
Nu sunt servicii intracomunitare, nu se declară în 390. Nu este necesar niciun cod special de TVA.
În decontul de TVA, operațiunile se declară pe rd. 3 din decontul de TVA.
Întrucât locul prestării este în Italia, prestatorul român trebuie să solicite informații cu privire la obligațiile care îi revin în Italia, dacă este sau nu necesară înregistrarea în scopuri de TVA în acest stat.
Întrebare: O fabrică de confecții din România are o comandă de produse finite de la o firmă din Marea Britanie. Societatea din Marea Britanie cumpără materiile prime din India și vrea să le trimită din India în Romania pentru procesul de producție, fără a trece prin Marea Britanie. După prelucrare, produsele finite sunt transportate în UK. Ce obligații revin firmei din UK și prestatorului din România?
Răspuns: Tratamentul fiscal din perspectiva firmei din România, prestatorul de servicii: Pentru serviciile prestate de firma din România către firma din UK, locul prestării se determină conform excepției prevăzute de art. 278 alin. (6) C. fisc., în România, la locul prestării efective (beneficiarul fiind stabilit în afara UE).
Firma din România poate aplica scutirea de TVA prevăzută de art. 294 alin. (1) lit. e) pentru serviciile prestate.
Prestatorul din România poate juca rolul de importator al materiilor prime cu condiția ca bunurile rezultate ca urmare a prelucrării să fie transportate în afara Uniunii Europene sau să fie achiziționate de către persoana impozabilă respectivă. Este situația în care prestatorul poate deduce TVA aferent importului.
Potrivit art. 6 din OMFP nr. 103/2016, cu modificările ulterioare, în situația în care bunurile rezultate în urma prelucrării nu sunt transportate în afara Uniunii Europene, prestatorul de servicii care a importat bunurile în România în vederea prelucrării pierde dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente importului, cu excepția cazului în care achiziționează bunurile rezultate în urma prelucrării sau refacturează valoarea bunurilor importate în vederea prelucrării şi taxa pe valoarea adăugată către proprietarul bunurilor, caz în care refacturarea valorii bunurilor este avută în vedere doar în scopul taxei pe valoarea adăugată, neimplicând existența unei tranzacții comerciale.
Tratamentul fiscal din perspectiva firmei din UK: Bunurile care se transportă în UK vor fi declarate drept exporturi de către firma din UK, care va apela la un exportator vamal pentru îndeplinirea formalităților de export (UK fiind un stat care nu este membru UE, firmele stabilite în UK nu pot juca rolul de exportator vamal); pentru a aplica scutirea de TVA pentru exportul de bunuri, firma din UK va fi înscrisă în DVE, la rubrica ED 12 02 009 000.
Întrebare: Un avocat, persoană impozabilă stabilită și înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316 C. fisc., prestează servicii de consultanță juridică către persoane fizice și juridice din UE. Cum se facturează aceste servicii?
Răspuns: Prestarea de servicii juridice de către o persoană impozabilă stabilită în România (avocatul) către persoane juridice stabilite în alte state membre sunt prestări intracomunitare de servicii neimpozabile în România, conform art. 278 alin. (2) coroborat cu art. 268 alin. (1) lit. b) C. fisc., cu condiția ca beneficiarul să aibă un cod valid de TVA în VIES. Serviciile se facturează fără TVA și se declară pe rd. 3 și 3.1 din decontul de TVA și în declarația recapitulativă (390).
În cazul serviciilor juridice prestate către persoane neimpozabile (persoane fizice), locul prestării este în România, conform art. 278 alin. (3) C. fisc. și se facturează cu TVA din România. Nu există niciun plafon pentru astfel de servicii și nici nu se aplică OSS, locul prestării fiind în România.
Întrebare: Pentru vânzarea unui bun imobil – hotel cu dotări, bucătărie, sală de mese, restaurant, zonă de spa, operațiunea către o persoană juridică plătitoare de TVA, la factură pentru vânzarea bunului imobil se aplică taxare inversă doar pentru bunul imobil, iar pentru dotările mobile se emite altă factură cu TVA de 21%? Sau dotările urmează regimul bunului imobil și se aplică taxare inversă pentru toată tranzacția?
Răspuns: Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 270 alin. (7) C. fisc. și a pct. 7 alin. (8) și (9) din normele de aplicare, operațiunea reprezintă un transfer de active neimpozabil, respectiv nu se facturează cu TVA nici în taxare inversă. Emiterea facturii pentru un transfer neimpozabil este opțională, deoarece art. 320 reglementează documentul care se întocmește pentru un transfer neimpozabil.
În condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile anterior menționate, potrivit concluziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-17/18, Mailat, livrarea imobilului este operațiunea principală, celelalte dotări fiind accesorii și urmând același regim ca operațiunea principală, respectiv taxare inversă. Cauza Mailat descrie un caz asemănător în care este închiriat un bun imobil împreună cu toate dotările (echipamente și aparate de bucătărie). Redăm principalele concluzii relevante ale CJUE în cauza Mailat:
„39. În această privință, reiese din dosarul prezentat Curții că închirierea bunurilor mobile care fac obiectul contractului de închiriere nu pare să poată fi disociată de închirierea bunului imobil în discuție în litigiul principal. De altfel, nu se contestă faptul că unele dintre aceste bunuri mobile, precum echipamentele şi aparatele de bucătărie, sunt încorporate în acest bun imobil şi trebuie, în acest stadiu, să fie considerate ca făcând parte integrantă din acesta. În măsura în care obiectele de inventar care au fost închiriate sau, în cazul unora dintre acestea, cesionate în același timp cu bunul imobil erau de asemenea afectate exploatării restaurantului, cu același titlu ca acest din urmă bun, această închiriere/ cesiune nu mai poate fi considerată că urmărește o finalitate proprie, ci se analizează ca un mijloc de a beneficia în cele mai bune condiții de serviciul principal reprezentat de închirierea bunului imobil.
40. Prin urmare, închirierea bunului imobil trebuie să fie considerată ca reprezentând prestația principală în raport cu care celelalte prestații, şi anume închirierea de mijloace fixe şi de obiecte de inventar, nu sunt decât accesorii.
41. Având în vedere aceste considerații, trebuie să se răspundă la a doua întrebare că articolul 135 alineatul (1) litera (l) din Directiva TVA trebuie interpretat în sensul că un contract de închiriere având ca obiect un bun imobil care servea unei exploatări comerciale, precum şi toate mijloacele fixe şi obiectele de inventar necesare acestei exploatări constituie o prestație unică în care închirierea bunului imobil este prestația principală”.
Totuși, în cazul supus analizei, trebuie analizat cu atenție dacă operațiunea nu constituie în fapt un transfer de active neimpozabil.
Întrebare: O societate stabilită în România și înregistrată în scopuri de TVA, conform art. 316 C. fisc, cumpără bunuri din China pe care le vinde în Turcia. Pe ce rânduri din decontul de TVA ar trebui înscrise tranzacțiile?
Răspuns: Achiziția bunurilor din China de către firma din România nu este impozabilă în România, nefiind bunuri importate în România. Ca atare, se va înregistra pe rd. 30 din decontul de TVA.
La livrarea din China în Turcia, transportul bunurilor începând din China, conform art. 275 alin. (1) lit. a) C. fisc., livrarea nu are locul în România, deci, nu este o livrare impozabilă în România. În decontul de TVA se va înregistra pe rd. 3.
Întrebare: În ceea ce priveşte prescripția dreptului de deducere a TVA, în cazul decontului cu sume negative, se poate prelua un TVA de rambursat la rd. 42 din decontul de TVA mai vechi de 5 ani, dar pentru care nu s-a solicitat restituire? Se poate compensa acesta cu TVA de plată, chiar dacă soldul este mai vechi de 5 ani?
Răspuns: Prin Decizia nr. 6 din 20.04.2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1473 alin. (6) C. fisc. anterior (Legea nr. 571/2003) și art. 303 alin. (7) C. fisc. actual (Legea nr. 227/2015): „Dreptul persoanei impozabile de a reporta soldul sumei negative a TVA în decontul de TVA aferent perioadelor fiscale ulterioare nu este prescriptibil. Obligatorie conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă”.
ICCJ a stabilit că dacă persoana impozabilă are TVA de recuperat și nu cere imediat rambursarea taxei, ci lasă o sumă în decont pentru a o compensa în perioadele fiscale următoare, acest drept de report nu se pierde prin prescripție; altfel spus, trecerea timpului nu permite organului fiscal să refuze preluarea soldului negativ de TVA în deconturile ulterioare pe motiv că dreptul ar fi devenit prescris, deoarece reportarea este un mecanism legal distinct de exercitare a dreptului de rambursare. Reportarea doar continuă determinarea soldului TVA în perioada fiscală următoare, nu generează o creanță distinctă, individualizată, nu implică cerere de restituire ori plată efectivă. Spre deosebire de rambursarea TVA, care presupune exercitarea unui drept de creanță al persoanei impozabile asupra bugetului de stat şi care, ca atare, poate fi supusă prescripției, reportarea soldului sumei negative a TVA nu constituie un drept patrimonial autonom, ci doar o modalitate de regularizare a taxei în cadrul mecanismului de determinare a TVA de plată/de rambursat pentru fiecare perioadă fiscală.
Limitarea reportării excedentului de TVA în deconturile aferente perioadelor fiscale ulterioare intervine doar în ipoteza încetării activităţii economice şi pierderii calității de persoană impozabilă, situație în care nu mai există „perioadă următoare”, potrivit art. 183 din Directiva TVA.
Cu privire la prescripția dreptului de rambursare a TVA nesolicitată la restituire, ICCJ a stabilit că: Întrucât creanțele fiscale sunt drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, iar de esența drepturilor patrimoniale este prescriptibilitatea acestora, rezultă că, în cazul rambursării, este aplicabil termenul general de prescripție a dreptului contribuabililor de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale, reglementat de art. 135 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, respectiv ale art. 219 din Legea nr. 207/2015.
Menționăm că art. 1473 alin. (6) C. fisc. anterior se regăsește în aceeași formă la art. 303 alin. (7) C. fisc. actual. Întrucât decizia ICCJ este dată în interpretarea unor prevederi din Codul fiscal, rezultă că are efect retroactiv, respectiv de când există în legislație aceste prevederi.
---
Citește și:
- Listă ANAF: Noile situații în care firmele prezintă risc de rambursare necuvenită a TVA
- Termen ANAF în august 2026: Declarațiile fiscale pentru aplicarea/încetarea aplicării sistemului TVA la încasare
- TVA de 11% sau 21% la prăjiturile cu zahăr adăugat? Dilema care îi frământă din nou pe unii antreprenori HoReCa
- ANAF schimbă modul în care stabilește TVA din oficiu pentru firmele care nu depun decontul de TVA (D300)
- Vot final: Amnistia fiscală pentru patronii cărora ANAF le cere TVA din urmă a fost adoptată de Parlament. Legea, inițiată după ce StartupCafe a atras atenția asupra cazurilor