Țara noastră plătește dobânzi record pentru că se împrumută pentru consum, nu pentru investiții. Antreprenorii cer o strategie pe termen lung care să transforme economia într-un motor de export și inovație.
Un rating care doare, dar nu întâmplător
Agențiile internaționale de evaluare financiară – Fitch, S&P și Moody’s – mențin România la marginea inferioară a categoriei „investment grade”. În ciuda unui PIB pe cap de locuitor care depășește media statelor cu același rating, țara este penalizată din cauza deficitelor cronice, a cheltuielilor orientate spre consum și a lipsei unei ancore strategice în politici economice consistente.
Pe scurt, suntem solvabili, dar nu competitivi. Fitch a reconfirmat recent ratingul BBB minus, dar cu o perspectivă limitată, semnalând că România trăiește pe baza ipotezei riscante că „Uniunea Europeană nu va lăsa un stat membru să eșueze”.
Modelul actual: supraviețuire, nu construcție
România funcționează astăzi sub o logică de „pompier fiscal”: împrumută bani scumpi pentru a acoperi cheltuielile statului, salarii și consum, în loc să-i direcționeze către investiții cu valoare adăugată și amprentă locală ridicată – cum ar fi producția industrială, energia și tehnologia.
Rezultatul? O economie care sângerează capital prin importuri, în timp ce taxele și dobânzile cresc pentru a acoperi găurile bugetare. Ratingul BBB- nu e doar o notă tehnică, ci o factură invizibilă: costul împrumuturilor record plătite de România se reflectă în dobânzi uriașe, presiune pe inflație și deprecierea leului, adică scumpiri pentru toți românii.
Neîncrederea costă. Și o plătim zilnic
Faptul că țara noastră rămâne blocată la baza clasamentului „investment grade” înseamnă că orice leu împrumutat costă cât la o economie de tip „junk”.
- Cele mai mari dobânzi din UE
- Investitori reticenți la plasamente pe termen lung
- Presiune constantă pe curs și inflație
În termeni practici, asta înseamnă mai multă instabilitate fiscală și prețuri mai mari, în timp ce capitalul se scurge în afara țării.
Strategii avem, dar fără dinți și fără orizont
România are o Strategie Națională pentru Competitivitate (SNC) și un Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR), dar ambele suferă de aceeași boală cronică: lipsa unui caracter angajant și a corelării cu prioritățile bugetare.
De cele mai multe ori, implementarea acestor documente se rezumă la rapoarte administrative de bifare a etapelor, fără analize de impact economic. „Digitalizarea” devine sinonimă cu achiziții de hardware, iar „modernizarea” se traduce prin proiecte întârziate și slab corelate cu nevoile mediului privat.
România rămâne pe ultimele locuri în indicele DESI (Digital Economy and Society Index), iar investițiile în cercetare-dezvoltare abia ating 0,5% din PIB, de patru ori mai puțin decât media UE. În aceste condiții, competitivitatea reală devine un deziderat, nu o perspectivă.
Modelele altora: de la disciplină la prosperitate
Țări precum Irlanda, Estonia și Polonia au demonstrat că un rating de elită se poate construi prin discipline strategice:
- Viziune economică legiferată, pe termen de 10-15 ani, care transcende ciclurile electorale.
- Stabilitate fiscală, fără schimbări bruște de taxe.
- Alocarea fondurilor către cercetare, infrastructură și digitalizare, nu doar către consum.
- Limitarea constituțională a datoriei publice, așa cum a făcut Polonia (maxim 60% din PIB).
Rezultatul: ratinguri de tip A-, costuri de finanțare de 2-3 ori mai mici și economii capabile să se autosusțină prin competitivitate, nu prin credit.
Investițiile străine – un miraj statistic
Deși volumul investițiilor străine directe pare să crească, structura lor nu este una care să genereze creștere sustenabilă. Multe dintre aceste sume reprezintă profituri reinvestite de companii deja prezente sau preluări de active existente, nu investiții „greenfield” în fabrici noi.
Mai grav, o bună parte dintre ele alimentează consumul intern, ceea ce stimulează importurile – exact sursa scurgerii de capital de care economia românească încearcă să scape. Investițiile de tip „lohn” modernizat creează valoare adăugată redusă, iar profiturile mari sunt repatriate.
Soluția: o strategie economică „cu dinți”
Asociația Centrelor de Afaceri pentru Export (ACEX) atrage atenția că România are nevoie de o strategie economică de competitivitate ancorată legislativ, realizată prin consens politic și asumată pe termen lung – până în 2040, se arată într-un comunicat transmis comunității antreprenoriale StartupCafe.
O astfel de „constituție economică” ar trebui să:
- Coreleze toate strategiile sectoriale (energie, industrie, digitalizare, educație) într-un plan unic;
- Orienteze resursele către industrii cu valoare adăugată mare și amprentă locală ridicată;
- Condiționeze ajutoarele de stat de crearea de lanțuri valorice interne între mari companii și IMM-uri;
- Protejeze programul de competitivitate de schimbările politice și fiscale bruște.
De la colector la multiplicator de capital
România trebuie să treacă de la logica statului „colector de taxe” la cea a statului „multiplicator de economie”.
Pentru asta, e nevoie de o strategie economică ancorată în lege, cu mecanisme de raportare și evaluare a impactului pe termen lung.
Fără aceste reforme fundamentale, România riscă să-și salveze bugetul de azi sacrificând prosperitatea de mâine.
Un rating BBB- cu perspectivă negativă nu mai este o simplă statistică – ci un semnal de alarmă: timpul improvizațiilor fiscale a trecut.
Concluzie
România are nevoie de o viziune economică până în 2040, construită pe consens politic și stabilitate fiscală, care să pună accent pe investiții cu efect multiplicator, nu pe cheltuieli cu efect electoral.
Ieșirea din capcana deficitelor și a ratingului BBB- nu se va face doar prin tăieri sau taxe mai mari, ci prin reconstrucția încrederii – a investitorilor, a mediului privat și, mai ales, a cetățenilor – în ideea că România are o direcție.
Doar printr-un proiect de țară coerent și apolitic, început de un guvern și continuat de următoarele, putem transforma paradoxul „țării aparent bogate, dar trăind periculos” într-o poveste de reușită economică reală.