De la 1 ianuarie 2026 au intrat în vigoare noi modificări la Codul de procedură fiscală în domeniul eșalonărilor la plată, iar ANAF a transmis acum și o informare legată de aceste noi prevederi.
Potrivit ANAF, eșalonarea la plată în formă simplificată este accesibilă tuturor contribuabililor care înregistrează datorii în limita unor praguri maxime: 100.000 lei pentru persoanele fizice și 400.000 lei pentru persoanele juridice.
Amintim că prin Legea 239/2025 (Pachetul 2 fiscal) au fost aduse modificări importante în relația firmelor cu ANAF, una dintre aceste fiind legată de regulile de eșalonare a datoriilor fiscale.
Noile condiții ale accesării eșalonării la plată în formă simplificată pentru contribuabilii persoane juridice:
- trebuie să fie entități înființate cu minimum 12 luni anterior depunerii cererii de eșalonare;
- vechimea datoriilor să fie de maximum 12 luni anterioare datei depunerii cererii de eșalonare;
- eșalonarea simplificată se acordă pe o perioadă de maxim 12 luni;
- eșalonarea simplificată se acordă fără constituirea de garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune - doar în baza cererii de eșalonare depusă de contribuabil la ANAF.
În ceea ce privește eșalonarea clasică, aceasta poate fi accesată de orice contribuabil, inclusiv de persoanele fizice, aflate în dificultate financiară și capabile să achite ratele pe perioada eșalonării.
Aceasta se acordă pe o perioadă de maximum 5 ani, cuantumul datoriilor care se eșalonează nu este limitat la un prag maxim, iar aceasta se acordă cu constituirea de garanții sau depunerea unui contract de fideiusiune.
Contractul de fideiusiune se prezintă în situația în care, la solicitarea eșalonării la plată, contribuabilii:
- figurează cu alte datorii pentru care nu se acordă eșalonare la plată;
- nu dețin bunuri ori cele deținute în proprietate sunt insuficiente, pentru garantarea datoriilor care fac obiectul eșalonării la plată;
- persoanele juridice solicitante sunt înființate cu mai puțin de 12 luni anterior depunerii cererii de eșalonare, pentru garantarea datoriilor care fac obiectul eșalonării la plată.
Contractul de fideiusiune mai poate fi solicitat, de asemenea, în situațiile:
- modificării eșalonării la plată, pentru garantarea datoriilor pentru care se solicită includerea în eșalonare la plată;
- menținerii eșalonării la plată, pentru garantarea datoriilor exigibile care trebuie achitate, astfel încât eșalonarea să își menţină valabilitatea.
„ANAF nu execută garanţiile și/sau contractul de fideiusiune, decât în cazul în care, contribuabilii nu își plătesc datoriile, conform calendarului de eșalonare stabilit”, precizează Fiscul.
ANAF mai spune că noile măsuri vizează „eliminarea utilizării abuzive a instrumentului eșalonării la plată de către contribuabilii care anterior, acumulau datorii semnificative la bugetul de stat (sumele datorate inițial creșteau semnificativ pe parcursul derulării perioadei de eșalonare, ajungându-se ca, în final, să fie apelate mecanismele juridice de concordat preventiv și de insolvență, statul aflându-se practic în imposibilitatea recuperării de mari datorii în unele dintre situații)”.
În plus, susține Fiscul, instrumentele de eșalonare rămân „o soluție de sprijin fiscal pentru antreprenorii și companiile corecte, care demonstrează intenția reală de a achita datoriile bugetare”.
ANAF precizează că aceste măsuri nu se aplică în mod automat tuturor contribuabililor și sunt utilizate exclusiv în cadrul procedurilor prevăzute de lege.
„Referitor la atragerea răspunderii solidare, prevederile Codului de procedură fiscală referitoare la atragerea răspunderii solidar nu au fost modificate. Astfel, rezultă că nu răspund solidar contribuabilii care acționează cu bună-credință pentru declararea și/sau achitarea obligațiile fiscale la scadență”, conchide Fiscul.