Numărul companiilor mari din România care au ajuns în insolvență aproape s-a triplat în primul trimestru din 2026, semn că dificultățile economice nu mai afectează doar firmele mici sau sectoarele tradițional vulnerabile. Potrivit unei analize Sierra Quadrant, transmisă comunității antreprenoriale StartupCafe, 66 de companii cu active de peste 1 milion de euro au intrat în insolvență în primele trei luni ale anului, comparativ cu 25 în aceeași perioadă din 2025.
Specialiștii avertizează că trimestrul al doilea va arăta dimensiunea reală a crizei din România, în condițiile în care blocajele financiare și întârzierile la plată se propagă pe întreg lanțul economic.
Criza ajunge la companiile mari
Economia României traversează o perioadă de reașezare structurală profundă, iar efectele încep să fie resimțite de companii cu sute de angajați, afaceri de zeci de milioane de euro și rețele extinse de furnizori și creditori.
În total, în primul trimestru al anului au fost înregistrate 1.829 de insolvențe, iar 738 dintre acestea, reprezentând aproximativ 40%, au fost deschise numai în luna martie. Potrivit analiștilor Sierra Quadrant, această concentrare a procedurilor spre finalul trimestrului indică o accelerare a presiunilor economice care se vor resimți și în perioada următoare.
„Asistăm la o adâncire a problemelor economice pe lanțurile de business, cu impact puternic în zone precum comerțul, energie, industrie și servicii. Sunt tot mai multe firme cu sute de angajați care, pe fondul problemelor economice, ajung să apeleze la soluțiile de salvare oferite de mecanismele insolvenței”, afirmă Ovidiu Neacșu, practician în insolvență cu aproape 30 de ani de experiență și partener coordonator Sierra Quadrant.
Agricultura și industria, sub presiune
Construcțiile, comerțul cu amănuntul și transporturile continuă să domine clasamentul procedurilor de insolvență, însă deteriorarea climatului economic devine tot mai evidentă și în agricultură.
Potrivit specialiștilor Sierra Quadrant, rata insolvențelor din acest sector aproape s-a dublat într-un singur an, pe fondul suprapunerii efectelor climatice severe din 2024, a costurilor ridicate de finanțare și a perturbărilor persistente din lanțurile globale de aprovizionare.
„Fermele și companiile agricole românești s-au confruntat simultan cu recolte compromise, credite scumpite și contracte de export instabile. Multe dintre ele au supraviețuit unui an dezastruos așteptând că 2026 va fi mai bun. Din păcate, nu se anunță vremuri prea bune”, spune Ovidiu Neacșu.
Pe lista insolvențelor se află și tot mai multe companii industriale, din industria alimentară, construcții metalice sau prelucrarea lemnului. Acestea sunt afectate de costurile ridicate de producție, de reducerea cererii externe, de accesul mai dificil la finanțare și de volatilitatea lanțurilor internaționale de aprovizionare.
În plus, încetinirea economiei germane, principalul partener comercial al României, pune presiune suplimentară asupra companiilor locale integrate în lanțurile industriale europene.
Blocajul financiar devine cea mai mare problemă din economie
Dincolo de problemele specifice fiecărui sector, analiza Sierra Quadrant indică existența unui blocaj de plată care s-a acumulat de-a lungul anilor și care începe să afecteze inclusiv companiile considerate până de curând solide.
„Blocajul financiar devine cea mai mare problemă pe lanțurile economice. Plățile se fac din ce în ce mai greu, iar întârzierile de plată se transferă din mediul de business până în cel de finanțare. Efectele sunt inerente. Proiectele de tip credit furnizor sunt tot mai limitate, iar infuziile de lichiditate din piețe devin tot mai reduse”, afirmă Ovidiu Neacșu.
Potrivit acestuia, situația este cu atât mai delicată cu cât creditul comercial, principala metodă de finanțare din economia românească, este de peste trei ori mai mare decât creditul bancar.
„Efectele blocajelor din acest sistem se răspândesc rapid către tot lanțul economic”, mai spune expertul.
T2, testul real pentru economie și creditori
Semnalele din piață nu sunt încurajatoare pentru lunile următoare, iar analiștii consideră că trimestrul al doilea va reprezenta adevăratul test pentru economie.
Potrivit Sierra Quadrant, una dintre întrebările-cheie este câte dintre companiile aflate acum în dificultate vor obține aprobarea unor proceduri de concordat preventiv și câte vor ajunge în faliment operațional.
„Adevărata maturitate a creditorului financiar nu se vede în viteza cu care închide o expunere, ci în luciditatea cu care recunoaște momentul în care graba de a recupera riscă să reducă tocmai șansa recuperării. Este o lecție veche. Datele din 2026 o fac din nou urgentă”, arată analiza.
La nivel național sunt în derulare 354 de proceduri de concordat preventiv, însă specialiștii atrag atenția că multe companii ajung prea târziu la această soluție.
„Problema rămâne, totuși, una de timing. Eficiența concordatului este limitată de accesarea lui tardivă. Multe companii ajung la concordat prea târziu, când activele s-au erodat deja, când cheia valorii — oamenii, contractele, licențele — au început să se evapore. Iar unul dintre factorii care amână această decizie este tocmai presiunea bancară timpurie, care reduce spațiul de manevră al debitorului și îl împinge spre soluții reactive, nu proactive”, spune Ovidiu Neacșu.
O companie funcțională poate valora mai mult decât activele vândute separat
Potrivit expertului, nu toate companiile aflate în dificultate sunt lipsite de perspective. Unele păstrează produse vandabile, contracte, personal calificat și know-how, însă sunt afectate de probleme de lichiditate și de structura datoriilor.
„Graba spre lichidare poate transforma o valoare funcțională într-una fragmentată, fiindcă o companie care funcționează valorează adesea mai mult decât suma activelor sale vândute bucată cu bucată”, afirmă Ovidiu Neacșu.
Acesta consideră că întrebarea fundamentală pentru creditori nu este dacă o companie mai merită o șansă, ci dacă recuperarea creanțelor este mai eficientă prin lichidare sau printr-o restructurare controlată.
„Această schimbare de perspectivă contează enorm, pentru că în insolvență răbdarea nu este o virtute morală. Este o decizie economică rațională. Duritatea nu este întotdeauna un semn de profesionalism. Uneori este doar un reflex care simplifică excesiv o realitate complicată”, spune partenerul coordonator al Sierra Quadrant.
Dacă privim retrospectiv ultimul deceniu, perioada 2016-2019 a fost caracterizată de o scădere graduală a numărului de insolvențe, pe fondul unei lichidități mai ridicate și al maturizării cadrului legislativ. Ulterior, măsurile de sprijin din perioada pandemiei au amânat multe dintre problemele structurale, iar efectele acelei perioade se resimt acum.
Potrivit Sierra Quadrant, după primul trimestru al anului 2026, economia românească a intrat într-o etapă de revenire la „realitatea economică brută”, în care companiile decapitalizate nu mai pot supraviețui fără restructurări operaționale severe.