Consiliul Concurenței a autorizat marți, 15 septembrie, preluarea Sterk Plast SRL de către Suleyman Islambay, acționarul majoritar al producătorului din Medgidia. Firma, ale cărei produse din plastic se găsesc inclusiv în Auchan și Dedeman, a avut în 2025 afaceri de aproximativ 33 milioane euro și 470 de angajați. Tranzacția vine însă după aproape patru ani de război între Islambay și asociatul său Erkan Genc: acuzații reciproce privind folosirea banilor firmei, cereri de excludere din companie, procese în România și Turcia, daune morale de 1 leu și chiar un traducător de turcă chemat la tribunal pentru o confruntare la care cei doi nu s-au mai prezentat.
Consiliul Concurenței a anunțat că a autorizat operațiunea prin care Suleyman Islambay intenționează să preia Sterk Plast, după ce a concluzionat că tranzacția nu ridică obstacole semnificative în calea concurenței pe piața românească. Islambay era deja acționarul principal al companiei, cu 65%, în timp ce Erkan Genc avea 25%, iar Mahmut Aydeniz 10%. Autoritatea nu a precizat în comunicat cine își vinde participația, ce procent va avea Islambay după tranzacție și nici prețul operațiunii.
Sterk Plast produce articole din plastic pentru casă și gospodărie, de la găleți, castroane și cutii de depozitare până la jardiniere, pubele și rezervoare pentru apă. Brandul este vizibil direct la raft: Auchan listează 29 de produse Sterk, iar Dedeman are 32 de produse Sterk, între care rezervoare pentru apă și jardiniere.
În 2025, Sterk Plast a avut o cifră de afaceri de 165,9 milioane lei, adică aproximativ 33 milioane euro, și un profit net de circa 1,64 milioane lei, aproximativ 325.000 euro. Compania avea 470 de angajați. Datele financiare publice arată și dimensiunea investițiilor acumulate: activele totale depășeau 284 milioane lei.
În jurul producătorului există însă și alte afaceri importante. Islambay deține împreună cu Mahmut Aydeniz, în cote egale, Ecofriend Recycling, companie din Medgidia activă în colectarea, reciclarea și valorificarea deșeurilor plastice. Firma a avut în 2025 afaceri de 45,4 milioane lei, circa 9 milioane euro, un profit net de aproximativ 410.000 euro și 123 de angajați.
Sterk Plast mai deține și 25% din DCN EU Retail, un distribuitor din Afumați mult mai mare ca volum al vânzărilor. DCN a raportat pentru 2025 afaceri de 488,7 milioane lei, adică aproape 97 milioane euro, profit net de aproximativ 3,2 milioane euro și 337 de angajați.
Practic, Sterk este un producător de circa 33 milioane euro pe an, conectat în amonte la un reciclator de aproximativ 9 milioane euro și având o participație importantă într-un distribuitor cu vânzări de aproape 100 milioane euro. Povestea preluării începe însă cu mult înainte de comunicatul Consiliului Concurenței.
Un asociat cu 25% a cerut excluderea celui cu 65%
Potrivit documentelor din instanță, relațiile dintre Erkan Genc și Suleyman Islambay au început să se deterioreze în 2021. În septembrie 2022, Genc a deschis un proces împotriva lui Islambay și Sterk Plast și a cerut, în principal, excluderea lui Islambay din companie, deși el însuși avea o participație de 25%, iar Islambay controla 65%.
Genc susținea că Islambay ar fi preluat controlul total asupra societății, că i-ar fi refuzat accesul la documente și că l-ar fi împiedicat să participe efectiv la administrarea firmei și la comunicarea cu angajații.
Acuzațiile au mers mai departe. Genc afirma că ar fi identificat o presupusă „schemă de diminuare a profitului” prin societăți pe care le considera afiliate familiei lui Islambay.
Potrivit versiunii sale, Sterk Plast ar fi cumpărat materii prime de la astfel de firme și ar fi vândut ulterior produse finite către aceleași entități la prețuri foarte mici, după care acestea le-ar fi comercializat la prețurile reale ale pieței. Genc estima inițial presupusul prejudiciu la aproximativ 1 milion de euro. Acestea au fost însă acuzații formulate de el în proces, nu fapte constatate de instanță.
În cererea formală reprodusă ulterior de Tribunalul Constanța, Genc solicita provizoriu 500.000 de euro despăgubiri. Alternativ, dacă Islambay nu era exclus din Sterk Plast, Genc cerea să se retragă el din companie și evalua tot la 500.000 de euro contravaloarea participației sale de 25%.
Islambay a respins acuzațiile și a susținut că tranzacțiile contestate erau legale, realizate la valoarea de piață și susținute de rapoarte contabile și de audit. Afirma și că unele dintre contractele și facturile respective fuseseră semnate chiar de Genc.
În același timp, Islambay îl acuza pe asociatul său că ar fi folosit bani ai Sterk Plast în interes propriu, pentru demersuri judiciare din Turcia, și că ar fi încercat să-l forțeze să-și cedeze interesele din companie. Nici aceste acuzații nu au fost stabilite definitiv de o instanță.
Conflictul a generat apoi mai multe dosare. Genc a contestat hotărâri ale adunării generale a asociaților și a fost revocat din funcția de administrator. În cel puțin două litigii privind anularea unor hotărâri AGA, apelurile sale au fost respinse definitiv în 2024, iar el a fost obligat să plătească Sterk Plast cheltuieli de judecată de peste 23.000 de lei cumulat.
Daune morale de 1 leu pentru un email pe care nici azi nu-l cunoaștem
Pe 29 februarie 2024, Erkan Genc i-a trimis lui Suleyman Islambay și altor persoane un email. Conținutul integral al mesajului nu apare în hotărârile publice, dar știm că Islambay l-a considerat calomnios și defăimător și l-a dat în judecată, susținând că îi fuseseră afectate onoarea, demnitatea și reputația.
A cerut daune morale de exact 1 leu.
Miza era însă mai degrabă simbolică decât financiară. Islambay voia ca Genc să le trimită tuturor celor care primiseră mesajul inițial un nou email, bilingv, în română și turcă, prin care să-și ceară scuze și să retracteze afirmațiile. În formula de scuze propusă în proces era menționată inclusiv familia lui Islambay, iar Genc urma să retracteze afirmațiile considerate „jignitoare și neadevărate”.
Procesul a ajuns apoi la o dispută chiar asupra traducerii mesajului. În februarie 2025, avocatul lui Genc a depus la dosar traducerea corespondenței dintre cei doi, însă avocatul lui Islambay a reclamat că din varianta primită „lipsesc cuvintele dure și jignitoare pe care se fondează acțiunea reclamantului”.
Instanța a considerat că, pentru interogatoriul celor doi, este nevoie de un traducător de limba turcă.
De aici, procesul a căpătat pentru o vreme și accente aproape comice: primul traducător contactat putea veni la un termen din mai, dar nu în iunie și nici în iulie, când urma să fie în vacanță. Islambay și Genc, în schimb, nu puteau fi prezenți simultan în mai sau iunie, astfel că Tribunalul Constanța a găsit un alt traducător, disponibil pentru 11 iulie 2025.
Pe 11 iulie, traducătorul s-a prezentat la tribunal.
Islambay și Genc nu.
În sală erau avocații lor și traducătorul chemat pentru interogatoriu. Avocatul lui Genc a explicat atunci că se așteptase chiar la o posibilă amânare pentru o stingere amiabilă a conflictului, deoarece, cu aproximativ două săptămâni înainte, cei doi oameni de afaceri „au stat împreună la ceai, la cafea și au discutat”.
Traducătorul, venit pentru interogatoriul celor doi absenți, urma să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.
Același email a ajuns și în instanțele din Turcia
Conflictul legat de mesaj se purta și în Turcia. Potrivit documentelor depuse la Tribunalul Constanța, același email fusese analizat într-o procedură penală, iar instanțele turce au considerat că mesajul fusese trimis în contextul conflictului comercial dintre cei doi și că nu întrunea elementele unei infracțiuni de insultă.
Genc a încercat apoi să folosească această soluție pentru a suspenda procesul din România, susținând că hotărârile turcești ar putea produce efecte și aici. Islambay s-a opus, argumentând că în Turcia fusese analizată răspunderea penală, în timp ce dosarul românesc privea o eventuală răspundere civilă pentru afectarea reputației.
Tribunalul Constanța a respins cererea de suspendare. Instanța a stabilit că soluționarea procesului civil din România nu depinde de recunoașterea hotărârilor pronunțate în Turcia.
Procesul putea continua, dar nu avea să mai ajungă la o hotărâre care să spună cine avea dreptate pe fond.
După patru ani de procese, pace
Pe 8 mai 2026, Genc și Islambay au semnat ceea ce documentele judiciare numesc o „înțelegere amiabilă globală” privind raporturile dintre ei. În marele dosar societar început în 2022, acordul precizează că înțelegerea urma să fie reflectată și în „documente subsecvente”.
În procesul pornit de la email, Islambay a renunțat inclusiv la dauna morală de 1 leu, la scuze și la retractarea cerută. Părțile au renunțat reciproc la pretenții și s-au obligat să nu mai atace înțelegerea, iar Tribunalul Constanța a consfințit tranzacția în iunie 2026.
Câteva luni mai târziu, Consiliul Concurenței a autorizat preluarea Sterk Plast de către Suleyman Islambay. Comunicatul autorității nu precizează de la cine sunt cumpărate participațiile și nici la ce preț, dar cronologia este greu de ignorat: după ani de procese, acuzații și tentative de a schimba raportul de putere din companie, cei doi ajung în mai 2026 la o înțelegere globală, iar în septembrie Islambay primește undă verde pentru preluarea Sterk Plast.
După toate acestea, documentele publice lasă însă un detaliu nerezolvat: ce i-a scris, de fapt, Erkan Genc lui Suleyman Islambay în emailul din 29 februarie 2024?