În 2015, când o clientă a intrat într-una dintre primele cafenele 5 to go și i-a spus lui Lucian Bădilă că vrea o franciză, cofondatorul afacerii nici nu știa exact ce înseamnă termenul. A căutat pe Google, a văzut McDonald's și Starbucks și i-a cerut femeii să revină a doua zi. Astăzi, 5 to go are peste 800 de puncte de vânzare, iar compania a fost evaluată la circa 30 de milioane de euro în tranzacția prin care două fonduri de investiții au preluat pachetul majoritar. Lucian Bădilă a povestit, la cea mai recentă ediție I Love Failure, cum s-a născut afacerea alături de Radu Savopol și cât de diferit ar fi putut arăta traseul său dacă cei doi nu s-ar fi reîntâlnit în iarna lui 2014.
Cu doar câteva săptămâni înainte să intre în afacerea care avea să devină 5 to go, Lucian Bădilă rămăsese fără loc de muncă. Se mutase la București și se angajase într-un club din Centrul Vechi, după ce lucrase o perioadă în străinătate și strânsese câteva mii de lei. În decembrie 2014, povestește el, s-a dus într-o zi la serviciu și cheia nu a mai deschis ușa.
„Clubul s-a închis, dar s-a închis în sensul că eu m-am dus la muncă și nu mai mergea cheia să deschid ușa”, a spus Bădilă pe scena evenimentului I Love Failure, organizat de Cătălin Meșter. Mai avea de primit și două salarii, iar pentru perioada sărbătorilor s-a întors la Sinaia, unde erau părinții și prietenii săi.
Acolo s-a reîntâlnit cu Radu Savopol, pentru care mai lucrase cu câțiva ani înainte în HoReCa. Pe 20 decembrie 2014, Savopol l-a întrebat dacă poate veni a doua zi la București. „N-aveam ce să fac oricum”, și-a amintit Bădilă. Pe 21 decembrie, Savopol i-a arătat un spațiu din Piața Lahovari și i-a spus că vrea să facă acolo o cafenea, apoi i-a propus să o construiască împreună.
Nici numele 5 to go nu exista atunci. Prima variantă a fost ABC Coffee To Go, inspirată de apropierea de Teatrul Țăndărică și de asocierea cu publicul tânăr din zonă.
De la 4,30 lei și 6,10 lei la toate produsele la 5 lei
Numele brandului a apărut dintr-o problemă foarte practică. Cei doi au început să facă meniul, cu un espresso la 4,30 lei și alte produse la 6,10 lei, dar Bădilă spune că sistemul i s-a părut inutil de complicat atunci când un client cumpăra mai multe produse.
„Mie niciodată nu mi-a plăcut matematica”, a glumit el.
De aici a apărut ideea ca toate produsele să coste 5 lei. „Dar de ce nu le facem pe toate cinci? Câștigăm la unele mai mult, la unele pierdem, dar hai să le facem cinci”, își amintește Bădilă. Radu Savopol a desenat cifra 5 pe o hârtie și a scris dedesubt „to go”. Așa s-a născut numele brandului, iar prima cafenea a fost deschisă în ianuarie 2015, în Piața Lahovari.
La momentul respectiv, ideea cafelei luate la pachet nu părea deloc evidentă. Bădilă spune că oamenii din jur le spuneau că sunt „niște idioți” să creadă că românii vor cumpăra cafea în pahare de carton, într-o perioadă în care obiceiul era să intri într-o cafenea, să stai pe un fotoliu sau pe o canapea și să petreci acolo chiar și două-trei ore. Prima locație a prins însă bine, inclusiv datorită numărului mare de tineri din zonă.
Fondatorii au vrut apoi să vadă dacă modelul poate funcționa și în altă parte sau dacă succesul primei cafenele fusese doar o consecință a amplasării. În primăvara lui 2015 au deschis a doua locație, în zona Foișorului de Foc.
Atunci a apărut clienta care avea să le schimbe direcția afacerii.
„O clientă mi-a cerut franciză. (...) M-am uitat la Radu și m-a bufnit râsul, pentru că nu știam ce înseamnă franciză. Mi-am cerut scuze, m-am întors și am căutat pe Google și am văzut McDonald's și Starbucks. I-am zis: putem să vorbim mâine?”, a povestit Lucian Bădilă.
Femeia îi văzuse pe Facebook și voia să deschidă propria cafenea sub brandul lor. 5 to go nu avea însă nici sistem de franciză, nici birou propriu. Discuția următoare a avut loc într-un restaurant al lui Radu Savopol, iar spațiul propus de clientă avea să devină cea de-a treia locație a rețelei.
5.000 de euro pentru un sistem de franciză care nu a mai venit
Succesul celei de-a treia locații și aparițiile în presă au adus rapid alte solicitări de franciză. Numai că fondatorii tot nu aveau un sistem după care să o vândă.
Bădilă spune că a găsit un consultant care i-a cerut 5.000 de euro pentru a pregăti un manual de proceduri și un contract. „Ce credeți că s-a întâmplat? Nimic. Nu ne-a dat nimic”, a relatat antreprenorul.
A început atunci să învețe singur ce presupune francizarea.
„Am tot încercat să învăț, să piratez, să fur de pe tot felul de site-uri, lucrări de licență din America (...) să învăț ce înseamnă asta.” A lucrat în vara lui 2015 la sistemul de franciză, iar din septembrie până în decembrie compania a deschis nouă cafenele în acest sistem, potrivit relatării sale.
Franciza avea să devină principalul motor de expansiune al 5 to go. La mai bine de un deceniu de la prima cafenea, rețeaua numără peste 800 de puncte de vânzare, iar compania a fost evaluată la circa 30 de milioane de euro în tranzacția din 2024 prin care Invenio Partners și ACP au preluat pachetul majoritar.
Povestea spusă de Lucian Bădilă la I Love Failure nu s-a oprit însă la începuturile afacerii. La aproximativ doi ani după lansare, spune că propriul stil de viață începuse să îi afecteze munca. Locuia în Militari, nu avea permis, cheltuia aproximativ 1.000 de euro pe lună pe Uber și ajunsese la circa 150 de curse într-o lună. În paralel, nopțile însemnau ieșiri, cluburi și seri târzii, iar dimineața pierdea aproape o oră până la birou.
Problema devenea vizibilă inclusiv atunci când încerca să vândă francize.
„Eu aveam 25 de ani, nici măcar nu-mi creștea barba și eu trebuia să vând un business de 25.000 de euro”, a spus Bădilă.
Una dintre deciziile care l-au ajutat a fost aparent banală: s-a mutat aproape de birou. Chiria era cu aproximativ 100 de euro mai mare, dar a redus costurile de transport și, mai ales, timpul pierdut zilnic. A început să doarmă mai mult, să iasă mai puțin și să își construiască o rutină. „Am început să am randament, să văd că îmi place ce fac”, a povestit el.
Bădilă spune că o altă lecție importantă a venit, ulterior, din pescuit: răbdarea. „Nu prinzi un pește instant”, a explicat el, comparând procesul cu marketingul și dezvoltarea unei afaceri, unde pregătești terenul, testezi mai multe direcții și aștepți rezultatele.