România produce anual aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile, dar reciclează sau reutilizează sub 10% din acestea, în condițiile în care Uniunea Europeană impune deja colectarea separată și pregătește un sistem obligatoriu de responsabilitate extinsă a producătorilor (EPR), se arată într-un comunicat transmis comunității antreprenoriale StarupCafe.
Cu termene-limită clare până în 2028 și fără infrastructură, date sau mecanisme financiare funcționale, autoritățile și industria caută soluții rapide pentru a evita blocajele și pentru a transforma o problemă de mediu într-o oportunitate economică.
Pe 31 martie, Asociația Planeta Verde a organizat, la Senatul României, conferința „Textilele în România: între Directiva UE și implementarea națională”, reunind autorități, industrie și experți europeni într-un dialog despre cum poate fi construit un sistem funcțional.
Datele prezentate în cadrul evenimentului arată dimensiunea problemei: România generează aproximativ 160.000 de tone de deșeuri textile anual, însă doar 6–10% sunt reutilizate sau reciclate. În lipsa unui mecanism coerent, restul ajunge la depozitare sau incinerare.
Presiunea UE: termene clare, sistem inexistent
Noua Directivă europeană privind textilele impune statelor membre o schimbare profundă. Colectarea separată a devenit obligatorie de la 1 ianuarie 2025, iar România trebuie să transpună legislația până în 2027 și să aibă un sistem EPR funcțional până în 2028.
Problema este că, în prezent, România nu dispune de un sistem integrat de colectare, sortare și reciclare, nici de un mecanism financiar stabil care să susțină aceste activități.
Diana Buzoianu, ministrul Mediului, spune că obiectivul este construirea unui sistem realist, nu doar conformarea formală:
„Viziunea noastră este să construim, împreună cu actorii din piață, un sistem care funcționează în mod real, cu etape clare și un calendar predictibil.”
La nivel european, Aurel Ciobanu-Dordea, Director Economie Circulară, DG Mediu, Comisia Europeană, atrage atenția că lipsa unor ținte numerice nu reduce obligațiile:
„Responsabilitatea este 100% – colectarea separată trebuie realizată riguros, iar datele trebuie să stea la baza deciziilor.”
Miza reală: un lanț economic complet, nu doar colectare
Una dintre concluziile majore ale conferinței este că simpla dezvoltare a infrastructurii de colectare nu este suficientă. Sistemul trebuie gândit cap-coadă: de la reutilizare și reciclare până la crearea unei piețe pentru materiile prime secundare.
Mihaela Frăsineanu ( consilier al premierului) subliniază că implementarea trebuie să fie coerentă, iar investițiile sincronizate pe întreg lanțul, în timp ce Viorel Băltărețu - secretar de stat în Ministerul Economiei, evidențiază potențialul economic al sectorului.
În același timp, capacitatea actuală a statului este limitată, iar sistemul nu poate funcționa doar pe infrastructura publică. Este nevoie de implicarea mediului privat, dar și de dezvoltarea economiei sociale, mai ales în zona de reutilizare și reparații.
Cele mai importante concluzii ale discuției:
- sistemul nu poate depinde exclusiv de infrastructura publică, insuficient dezvoltată
- este nevoie de o infrastructură integrată: colectare, sortare, reciclare și piață pentru materiale
- implementarea trebuie făcută în parteneriat cu mediul privat
- lipsa datelor și a trasabilității este un blocaj major
- schimbarea comportamentului consumatorilor este esențială
În paralel, raportul lansat în cadrul conferinței arată că România nu are în prezent nici măcar o imagine completă asupra pieței textile și nu dispune de instrumente funcționale dedicate, precum OIREP-uri specializate sau sisteme de raportare adaptate.
În lipsa unor decizii rapide și coerente, România riscă nu doar sancțiuni pentru neconformare, ci și pierderea unei oportunități economice importante, într-un sector în care economia circulară poate genera noi lanțuri de valoare și investiții.