Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) împinge administratorii companiilor să ia măsuri extreme ca să nu-l plătească. O practică este divizarea, lucru care s-a și întâmplat deja.
Reamintim că IMCA se aplică la companiile cu o cifră de afaceri de peste 50 milioane euro. Acesta este în valoare de 1%, dacă impozitul pe profit de 16% este mai mic.
Dan Bărăscu, Head of Tax, Partener BDO, a vorbit despre ce a observat în practică la TaxEU Forum.
Acest impozit, spune el, crește apetitul companiilor de a apela la măsuri extreme.
„În primul rând, vorbim de divizări. Asta s-a întâmplat. S-a scăpat de IMCA prin divizare. Am studiat problema și măsura este chiar legitimă. Conform legii, un administrator care constată că firma nu mai trăiește dacă plătește IMCA, trebuie să ia niște decizii”, a spus Bărăscu.
Alte măsuri luate de administratori:
-
„Fuziuni transfrontaliere: rămâne în România un sediu permanent cu funcții limitate, se mai modifică arhitectura tranzacțiilor astfel încât sediul permanent care rămâne în urma fuziunii transfrontaliere să aibă niște funcții care să-i permită să aibă o cifră de afaceri sub 50 milioane euro”.
-
„Lichidarea sau mutarea în străinătate a importatorilor și continuarea afacerilor prin distribuitorii locali. Chestia asta se întâmplă de mulți ani în piața farma, chiar și fără IMCA. Marea majoritate a firmelor care dețin proprietatea intelectuală a anumitor medicamente, producători sau cei care dețin mărci, de multă vreme au început să-și mute afacerile către distribuitori. Fenomenul ăsta, odată cu IMCA, a ajuns să fie mult mai folosit”.
Ce ar mai putea face companiile pentru a evita IMCA
„Companiile care se apropie de 50 milioane euro își pot încetini activitatea sau chiar muta o parte din investițiile noi pe alte entități din străinătate care pot vinde aceleași produse direct (fie prin distribuitori, fie prin transformarea entității românești în agent de vânzări). Nu în ultimul rând, acestea pot chiar înființa entități noi (câte o nouă entitate la fiecare 50 milioane euro)”, explică expertul.
Un alt impact este creșterea artificială a profitabilității entităților din România astfel încât acestea să aibă o rată a profitului peste 6,25% prin instrumente de prețuri de transfer care pot genera riscuri fiscale pentru celelalte companii din grup.
În plus, se poate schimba locul conducerii efective având drept consecință mutarea rezidenței fiscale în alt stat și plata de impozit pe profit în acest stat.
În opinia lui Bărăscu, acest impozit este atât de nedrept față de companii, că acestea vor lua decizii radicale ca să nu intre sub incidența sa.
„Am clienți în industria auto și este foarte greu să ajungi pe linia de plutire cu toate bombele care-ți pică în cap: lipsa comenzilor, probleme cu oamenii și mai vine și această IMCA”, a explicat el.
Atunci când s-a introdus IMCA, spune el, nimeni nu s-a gândit să dea posibilitatea celor care aplică sistemul consolidat de impozit pe profit să renunțe la acest sistem.
„Ei nu pot renunța. Dacă renunță, plătesc din urmă. Pot renunța doar dacă e vorba de reorganizări. E un lucru nedrept în raport cu cei care deja au luat o decizie bazată pe niște date”, a mai arătat el.
Potrivit acestuia, excepțiile de la IMCA nu includ toate industriile afectate.
„Retailerii de medicamente, cei care au adaos comercial maximal reglementat, distribuitorii de țigări nu sunt excluși din IMCA, la fel cum sunt excluși furnizorii de energie electrică, distribuitorii sau cei care fac transport de energie”, explică Dan Bărăscu.
---
Florin Bărbuță este consultant în comunicare economică/fiscală și jurnalist, cu o experiență de peste 17 ani în domeniu.