O avocată din București avertizează, într-un comunicat transmis miercuri comunității antreprenoriale StartupCafe, că digitalizarea permite inspectorilor ANAF să fie mai exigenți, aceștia recalculând cifra de afaceri a firmelor vizate.
Inspecțiile fiscale au devenit mai rapide, iar argumentația ANAF este din ce în ce mai bună, cu ajutorul digitalizării, explică Luisiana Dobrinescu, avocat, managing partner Dobrinescu Dobrev Haraga.
Accesul la o multitudine de date privind tranzacțiile contribuabililor (inclusiv cele din străinătate, în raport cu comercianții români), precum și agenții de inteligență artificială (AI) care permit identificarea și agregarea rapidă a jurisprudenței, fac ca „inspecțiile fiscale să se termine mult mai repede, iar argumentația ANAF să fie mai greu de combătut”, consideră casa de avocatură.
„Raportându-mă la deciziile de impunere contestate anul acesta, pot spune că ANAF a deschis un nou capitol al calificărilor fiscale, constând în ajustarea (prin majorare) a profiturilor impozabile, pe motiv că acestea au fost diminuate în mod artificial de către contribuabil”, a declarat Luisiana Dobrinescu.
Avocata vine cu 2 „situații concrete rezultate din rapoartele de inspecție fiscală emise în luna august 2026” și observă următoarele:
- „În cazul unuia dintre contribuabili, ANAF reproșează că în condițiile menținerii constante a personalului și a nivelului de cheltuieli, cifra de afaceri a scăzut semnificativ, bănuind nefiscalizarea unei părți a veniturilor.
- În cel de-al doilea exemplu, ANAF remarcă încetarea bruscă a încasărilor la sfârșitul anului fiscal, considerând că aceasta a avut loc în mod artificial, în special pentru a evita depășirea cifrei de afaceri care l-ar fi calificat pentru plata IMCA (impozitul minim pe cifra de afaceri)”.
În ambele situații, susține Dobrinescu,principalul argument invocat este comparația coeficienților de profitabilitate înregistrați de contribuabil în anii anteriori, iar ca argument de drept, art. 40^4 Cod fiscal, care se referă la „demersuri ne-oneste, fără substanță economică și având ca scop principal obținerea unui avantaj fiscal”.
„Practic, ANAF depășește limita veșnicului art. 11 Cod fiscal la care se oprea orice recalificare fiscală și trece la nivelul următor, mai dificil de combătut. Pe astfel de spețe, argumentația depășește rigoarea unui simplu text de lege sau a unui calcul cu plus sau minus, axându-se pe principii, pe spiritul legii și pe conduita subiectivă a contribuabilului”, mai arată Luisiana Dobrinescu.
Cu alte cuvinte, deși poate fi o decizie de business perfect validă aceea de a renunța la încasări de teama depășirii plafoanelor (de micro, de TVA sau de IMCA), „acest lucru este suspect în ochii ANAF, ceea ce poate aduce un control sau o inspecție”, avertizează casa de avocatură.
„Simplul motiv de a nu încasa nu poate genera obligații fiscale suplimentare, însă ANAF caută să identifice dacă nu cumva o astfel de situație este o aparență înșelătoare, în sensul nefiscalizării unei părți de venituri sau a împărțirii acestora între mai multe firme cu același profil de activitate aparținând aceleiași persoane”, consideră avocații.
În astfel de situații, afirmă casa de avocatură, „argumentația trebuie să se concentreze pe firescul operațiunilor economice derulate și, desigur, pe obligația organului fiscal de a proba caracterul artificial al acțiunilor contribuabilului pe care îl reclamă”.