Consultanții fiscali atrag atenția că structura Declarației 112 are o neconcordanță în privința bazei minime de calcul al CAS în cazul contractelor individuale de muncă cu timp parțial și al concediilor medicale și solicită Ministerului Finanțelor și ANAF clarificări în acest sens.
Camera Consultanților Fiscali (CCF) arată că instrucțiunile de completare prevăd faptul că la part-time se compară baza de calcul CAS cu (salMin – 300 sau 200), pentru zile lucrate + zile CM”.
Totuși, această formulare nu rezultă din prevederile Codului fiscal, respectiv art. 146 alin. (5^6), mai mult, chiar le contrazice.
Legiuitorul a stabilit în mod expres că plafonul minim se determină prin raportare la numărul zilelor lucrătoare din lună în care contractul individual de muncă a fost activ.
„În această înțelegere a textului legal, apreciem că observația introdusă în instrucțiunile tehnice extinde însă perioada avută în vedere la determinarea plafonului minim prin includerea și a zilelor de concediu medical. Or, potrivit legislației muncii, concediile medicale reprezintă perioade în care contractul individual de muncă este suspendat, prin urmare nu este activ. Astfel, regula introdusă prin instrucțiunile tehnice nu rezultă din textul art. 146 alin. (5^6) din Codul fiscal, ci chiar pare să o contrazică, și nici nu identificăm o modificare legislativă care să justifice această schimbare”, spun consultanții fiscali.
Faptul că indemnizațiile aferente concediilor medicale sunt incluse, în condițiile legii, în baza de calcul a contribuției de asigurări sociale nu modifică modalitatea de determinare a plafonului minim prevăzut de art. 146 alin. (5^6) din Codul fiscal.
Aplicarea regulii menționate în documentația tehnică poate conduce la majorarea nejustificată a plafonului minim și, implicit, a diferenței de contribuție de asigurări sociale suportate de angajator, prin includerea în calcul a unor zile care nu sunt avute în vedere la determinarea plafonului minim.
În opinia CCF, instrucțiunile tehnice și regulile de validare ale Declarației 112 trebuie să asigure doar aplicarea dispozițiilor Codului fiscal, fără a putea adăuga la lege și fără a conduce la stabilirea unor obligații fiscale diferite de cele rezultate din prevederile actului normativ primar.
Astfel, CCF solicită MF-ANAF:
1. să comunice temeiul legal în baza căruia, prin instrucțiunile tehnice, zilele de concediu medical au fost incluse, alături de zilele lucrate, în determinarea plafonului minim prevăzut de art. 146 alin. (5^6) din Codul fiscal;
2. să clarifice dacă observația din documentul „structura_D112_0726_030826” reprezintă o regulă bazată pe o interpretare corectă a normei primare asumată de MF și ANAF, care urmează să fie implementată în formularul electronic și în sistemul de validare a Declarației 112;
3. în situația contrară în care sunt de acord cu înțelegerea și interpretarea CCF, respectiv aceea că nu există un temei legal sau o interpretare fundamentată și asumată, pentru includerea zilelor de concediu medical, să dispună corectarea de urgență a instrucțiunilor tehnice, a formulelor de calcul și a regulilor de validare aferente Declarației 112;
4. în această ultimă ipoteză, să confirme, în aplicarea art. 146 alin. (5^6) din Codul fiscal, plafonul minim se determină exclusiv prin raportare la numărul zilelor lucrătoare din lună în care contractul individual de muncă a fost activ, fără includerea zilelor de concediu medical în numărul zilelor utilizat pentru determinarea acestui plafon;
5. să precizeze modul în care contribuabilii trebuie să întocmească și să depună Declarația 112 până la clarificarea sau corectarea acestei situații, astfel încât aceștia să nu fie expuși unor diferențe de obligații fiscale, dobânzi, penalități ori erori de validare generate de aplicarea unei reguli care nu rezultă din Codul fiscal.
CCF solicită publicarea clarificărilor necesare înainte de termenul de depunere a Declarației 112 privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate.