Conflictul din Orientul Mijlociu începe să producă efecte directe și asupra costurilor firmelor din România. Unele materiale plastice utilizate în industria ambalajelor s-au scumpit cu până la 70%, potrivit unei analize publicate de Economica.net. Fenomenul face parte dintr-un val mai amplu de scumpiri la nivel mondial, după perturbarea lanțurilor de aprovizionare cu produse petrochimice și creșterea cotațiilor petrolului.
Pentru antreprenori, impactul depășește industria ambalajelor. Aproape orice produs ajunge la client într-un ambalaj, iar costurile mai mari cu materiile prime, energia și transportul riscă să se propage pe întregul lanț economic.
De la conflictul din Orientul Mijlociu la costul unui produs fabricat în România
Potrivit Reuters, perturbările transportului de produse petrochimice prin Strâmtoarea Hormuz au redus oferta globală și au împins prețurile polietilenei (PE) și polipropilenei (PP), materiale utilizate pe scară largă inclusiv la fabricarea ambalajelor, la cele mai ridicate niveluri din ultimii aproximativ patru ani. Marile companii chimice au început deja să transfere o parte din costurile suplimentare către clienți.
Conform unei analize publicate de Packaging Europe, Europa se numără printre regiunile cele mai expuse acestor evoluții, deoarece costurile mai mari cu energia și materiile prime afectează competitivitatea industriei petrochimice și a producătorilor de ambalaje.
O analiză Reuters arată că efectele nu se opresc la producătorii de mase plastice. În Europa, prețul PET-ului utilizat pentru sticle și alte ambalaje alimentare era, la jumătatea lunii martie, cu 15,4% peste nivelul din aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor Plastics Information Europe (PIE). Reuters arată că și alte materiale plastice utilizate în industria ambalajelor, precum HDPE și polipropilena (PP), au înregistrat scumpiri semnificative în aceeași perioadă.
„Presiunea nu mai vine doar din plastic”
În România, presiunea este resimțită de întreaga industrie a ambalajelor, spune Tiberiu Stoian, CEO Exonia.
„Creșterea costurilor la materii prime nu mai este o problemă punctuală. A devenit o presiune reală pentru întreaga industrie de ambalaje”
Potrivit acestuia, efectul nu este generat doar de scumpirea materialelor plastice.
„Când materialele plastice, hârtia, aluminiul, adezivii, cernelurile, energia și carburanții se scumpesc, impactul ajunge direct în producție și, inevitabil, în prețul final al ambalajelor. În special la proiectele cu volume mari, fiecare procent contează”.
Transportul devine o nouă provocare pentru exportatori
Pe lângă costurile materiilor prime, transportul începe să cântărească tot mai mult în competitivitatea producătorilor români.
„Pentru Exonia, faptul că fabrica este localizată la Iași face ca transportul să devină o componentă tot mai importantă în prețul de vânzare al ambalajelor. Acest lucru se vede mai ales la livrările pe distanțe mari, în Uniunea Europeană și în Statele Unite ale Americii, unde costurile logistice pot influența decisiv competitivitatea unei oferte.”
În opinia lui Tiberiu Stoian, adevărata provocare este menținerea echilibrului dintre preț, calitate și siguranța livrărilor.
„Clienții vor preț competitiv, calitate constantă și livrare sigură. Producătorul trebuie să le asigure pe toate, chiar într-un context în care multe costuri nu mai pot fi controlate direct.”
Companiile caută soluții, nu doar majorări de preț
CEO-ul Exonia consideră că simpla transferare a costurilor către clienți nu este suficientă pentru a menține competitivitatea.
„Soluția nu poate fi doar ajustarea prețurilor. Sigur, unele creșteri nu pot fi absorbite integral de producător. Dar răspunsul corect trebuie să vină și din dezvoltarea unor produse cu valoare adăugată mai mare.”
Ca exemple, compania indică gama Biolin, destinată ambalării produselor alimentare fără utilizarea plasticului, și Thermatika, o gamă de ambalaje concepută pentru menținerea temperaturii produselor în segmentul food service și al livrărilor.
„Industria ambalajelor nu mai poate concura doar prin preț mic. Costurile cresc, transportul apasă tot mai mult, iar piețele externe sunt foarte competitive. Diferența va fi făcută de producătorii care pot livra soluții, nu doar ambalaje.”