România încearcă să acopere deficitul de angajați prin recrutarea de lucrători din state terțe, investiții în digitalizare și automatizare. Cele mai multe dintre aceste recrutări vizează domenii precum construcțiile, producția, logistica sau HoReCa. În paralel însă, una dintre cele mai importante rezerve interne de capital uman rămâne insuficient valorificată: femeile care nu pot reveni pe piața muncii din cauza lipsei serviciilor de educație și îngrijire timpurie.
Potrivit unei analize realizate de CONAF, doar 11,4% dintre copiii sub trei ani beneficiază de astfel de servicii în România, față de o medie europeană de 39,3%, în timp ce ținta asumată de România pentru 2030 este de numai 22,5%, la jumătate din obiectivul european de 45%.
Confederația Națională pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF) susține că lipsa infrastructurii de educație și îngrijire timpurie nu reprezintă doar o problemă socială, ci și una economică, deoarece reduce participarea femeilor pe piața muncii, limitează baza de contribuabili și afectează competitivitatea economiei.
Deficitul de personal începe înainte de recrutare
România înregistrează al treilea cel mai mare decalaj dintre ocuparea femeilor și a bărbaților din Uniunea Europeană, de 18,1 puncte procentuale, după Italia și Grecia.
În cazul femeilor cu copii mici, rata de ocupare este de aproximativ 57%, comparativ cu aproape 70% la nivelul Uniunii Europene, potrivit datelor Eurostat. În mediul rural, doar 44% dintre femei sunt ocupate, față de aproximativ 65% media europeană.
Potrivit CONAF, una dintre principalele explicații este lipsa serviciilor accesibile de educație și îngrijire timpurie. Pentru multe femei, întoarcerea la locul de muncă nu este limitată de lipsa competențelor sau a oportunităților profesionale, ci de imposibilitatea de a găsi un loc într-o creșă sau într-un serviciu de îngrijire pentru copiii mici.
Organizația amintește și cercetările realizate de laureata Premiului Nobel pentru Economie, Claudia Goldin, care arată că disponibilitatea acestor servicii influențează direct participarea femeilor pe piața muncii și evoluția veniturilor lor pe termen lung.
Economia pierde forță de muncă înainte ca aceasta să ajungă la serviciu
În economiile dezvoltate, infrastructura de educație și îngrijire timpurie este tratată ca infrastructură economică, nu doar ca o politică socială, deoarece permite participarea la muncă, extinde baza de contribuabili și contribuie la creșterea productivității. În lipsa acesteia, economia pierde forță de muncă înainte ca aceasta să poată genera valoare adăugată, susține CONAF.
„România vorbește aproape zilnic despre deficitul de forță de muncă, dar ignoră una dintre cele mai mari rezerve de capital uman pe care le are deja. Competitivitatea unei economii nu se construiește doar prin investiții în fabrici, autostrăzi sau tehnologie. Se construiește și prin infrastructura care le permite oamenilor să muncească. Pentru sute de mii de părinți, această infrastructură începe cu o creșă”, a declarat Cristina Chiriac, președinte CONAF.
Potrivit acesteia, fiecare loc care lipsește într-o creșă poate însemna un părinte care își amână revenirea la serviciu, un angajator care nu găsește personal și venituri fiscale pe care statul le pierde înainte ca acestea să fie generate.
Cristina Chiriac afirmă că investițiile în educația și îngrijirea timpurie nu ar trebui privite exclusiv ca politici sociale, ci ca investiții în competitivitatea economiei.
În opinia sa, statele care au dezvoltat această infrastructură au urmărit atât sprijinirea familiilor, cât și creșterea gradului de ocupare, a productivității și a bazei de contribuabili, iar România plătește costul întârzierii prin deficit de personal și o creștere economică mai redusă.
Un indicator care poate induce în eroare
Analiza atrage atenția și asupra unui paradox statistic. România are unul dintre cele mai mici decalaje salariale de gen din Uniunea Europeană, de 3,6%, însă acest indicator nu reflectă întreaga realitate.
Potrivit CONAF, diferența salarială se calculează doar pentru persoanele care sunt deja angajate. În condițiile în care participarea femeilor la piața muncii este redusă, indicatorul surprinde exclusiv situația celor care au reușit să intre în economie, fără a include femeile care au rămas în afara pieței muncii.
Propunerea către Guvern: credit fiscal pentru creșe și grădinițe
CONAF propune reintroducerea creditului fiscal pentru cheltuielile cu creșele și grădinițele, argumentând că măsura ar produce efecte atât pentru angajatori și familii, cât și pentru bugetul de stat.
„Reintroducerea creditului fiscal pentru creșe și grădinițe nu trebuie privită ca o pierdere de venituri la buget, ci ca o măsură cu randament fiscal și economic. Un părinte care se poate întoarce mai repede la muncă produce valoare, plătește taxe și contribuții, iar un copil care are acces la educație timpurie are șanse mai mari să devină un adult activ economic. În același timp, această măsură susține natalitatea, ocuparea și competitivitatea. Sunt puține instrumente fiscale care pot produce efecte simultane asupra pieței muncii, educației și bazei viitoare de contribuabili. Creditul fiscal pentru creșe și grădinițe este unul dintre ele”, a declarat Gabriel Biriș, Co-Managing Partner, Biriș Goran SPARL și membru al Consiliului Director CONAF.
Analiza privind impactul economic al participării reduse a femeilor pe piața muncii, al infrastructurii de educație și îngrijire timpurie și al costului muncii de îngrijire neremunerate face parte din raportul „Starea economică a femeii în România – 2026”, aflat în curs de finalizare.