Companiile cu cel puțin 50 de salariați care nu au angajat numărul de persoane cu dizabilități prevăzut de lege ar putea ajunge să vireze mai mulți bani direct la bugetul de stat, dacă o parte dintre unitățile protejate existente nu vor mai îndeplini condițiile propuse printr-un proiect aflat în Parlament. Pentru o firmă cu 100 de angajați, suma care nu va mai putea fi folosită pentru achiziții de la astfel de furnizori și ar putea ajunge direct la stat poate urca la 103.800 de lei pe an, potrivit unei analize transmise StartupCafe.ro de societatea de avocatură Grecu Partners.
Nu este vorba despre o taxă nouă și nici despre majorarea obligației totale existente. Miza este alta: firmele care nu ating procentul legal de angajați cu dizabilități pot folosi în prezent o parte din banii datorați pentru a cumpăra produse și servicii de la unități protejate. Dacă numărul acestor furnizori se reduce, o parte mai mare din bani ar putea ajunge direct la buget.
În centrul discuției se află proiectul L387/2026 pentru modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Senatul a respins proiectul pe 14 septembrie 2026, iar acesta a fost trimis Camerei Deputaților pentru dezbatere. La votul din Senat au fost 43 de voturi pentru respingere și 65 de abțineri.
Cum funcționează acum sistemul pentru firmele cu minimum 50 de angajați
Angajatorii cu cel puțin 50 de salariați trebuie să aibă persoane cu dizabilități angajate într-un procent de minimum 4% din numărul total al angajaților.
Dacă nu ating acest prag, firmele pot plăti integral contribuția către stat sau pot achita minimum jumătate din sumă la buget, iar diferența poate fi folosită pentru cumpărarea de produse și servicii realizate prin activitatea persoanelor cu dizabilități din unități protejate autorizate.
Aici apare riscul semnalat de Grecu Partners: dacă noile reguli reduc numărul unităților protejate eligibile, companiile vor avea mai puțini furnizori de la care să poată face aceste achiziții.
În lipsa lor, banii care astăzi pot fi utilizați pentru cumpărarea unor produse și servicii ar urma să fie virați direct la buget.
Cât ar putea ajunge în plus direct la stat
Grecu Partners a făcut două simulări, plecând de la un salariu minim brut de 4.325 de lei.
O companie cu 50 de salariați trebuie să aibă minimum doi angajați cu dizabilități. Dacă nu are niciunul, obligația calculată este de 8.650 de lei pe lună.
Firma poate achita minimum 4.325 de lei către buget și poate utiliza diferența pentru achiziții de la unități protejate. Dacă nu mai găsește furnizori eligibili, până la 51.900 de lei pe an ar putea ajunge direct la stat în loc să fie folosiți pentru aceste achiziții.
Pentru o companie cu 100 de salariați, numărul necesar este de minimum patru angajați cu dizabilități. Dacă firma nu are niciunul, obligația este de 17.300 de lei lunar.
În același scenariu, până la 103.800 de lei pe an ar putea ajunge direct la buget dacă societatea nu mai găsește unități protejate eligibile.
Impactul total asupra mediului de afaceri nu poate fi însă calculat în acest moment, pentru că proiectul nu estimează câte unități protejate ar dispărea sau câte firme ar rămâne fără furnizori eligibili, arată analiza.
Ce vrea să schimbe proiectul L387/2026
Obiectivul declarat al proiectului este combaterea situațiilor în care statutul de unitate protejată este folosit fără ca persoanele cu dizabilități să participe efectiv la activitatea economică.
Proiectul restrânge însă și categoriile de entități care vor putea înființa astfel de unități.
Textul legislativ propune ca, în cazul persoanelor juridice, statutul să fie legat de existența unui furnizor acreditat de servicii sociale sau a unei întreprinderi sociale de inserție. Proiectul stabilește, totodată, condiții privind numărul și ponderea angajaților cu dizabilități și timpul de lucru al acestora.
Grecu Partners consideră că problema activităților fictive ar trebui atacată mai degrabă prin verificarea activității efectiv desfășurate decât prin limitarea tipurilor de entități care pot constitui unități protejate.
„Dacă problema este activitatea fictivă, de ce selectăm fondatorii în loc să verificăm activitatea? Aceasta este prima problemă de fond a proiectului. Dacă vrem să eliminăm unitățile în care persoanele cu dizabilități sunt angajate doar formal, întrebarea care trebuie pusă este simplă: ce muncă prestează efectiv aceste persoane și în ce măsură produsele sau serviciile vândute sunt rezultatul activității lor?”, spune avocata Elena Grecu, fondatoarea Grecu Partners.
Aproximativ 2.000 de persoane cu dizabilități lucrează în unitățile protejate
La 1 aprilie 2026 existau în România 459 de unități protejate autorizate, cu aproximativ 3.050 de angajați, dintre care circa 2.011 erau persoane cu dizabilități, potrivit datelor din expunerea de motive a proiectului, citate de Grecu Partners.
În același document sunt menționate peste 430.000 de persoane adulte cu dizabilități cu vârsta între 18 și 64 de ani.
Inițiatorii proiectului folosesc această diferență pentru a arăta că unitățile protejate integrează în muncă doar o proporție redusă dintre persoanele cu dizabilități aflate la vârstă activă.
Grecu Partners atrage însă atenția asupra unei alte probleme: proiectul nu arată câte dintre cele 459 de unități existente vor mai putea funcționa după noile reguli și nici câți dintre cei aproximativ 2.000 de angajați cu dizabilități ar putea fi afectați.
„Dacă accesul la muncă al persoanelor cu dizabilități este deja atât de dificil, cele aproximativ 2.000 de locuri de muncă existente în sistemul unităților protejate nu ar trebui puse în pericol înainte de a cunoaște efectul concret al noii legi”, arată analiza.
Grecu Partners semnalează și dispariția unor garanții
Avocații indică și ceea ce consideră o contradicție în forma actuală a proiectului.
Legislația actuală prevede că unitățile protejate care desfășoară anumite activități de vânzare sau intermediere trebuie să direcționeze minimum 75% din profitul rezultat către programe de integrare socioprofesională a persoanelor cu dizabilități și să prezinte anual un raport financiar privind utilizarea acestor bani.
Potrivit analizei Grecu Partners, aceste două garanții dispar din forma propusă.
În același timp, proiectul permite ca produsele sau serviciile furnizate printr-un contract să provină integral sau parțial de la o altă unitate protejată, dacă au fost realizate prin activitatea persoanelor cu dizabilități din acea unitate.
„Rezultatul este cel puțin paradoxal. O lege care susține că dorește să combată intermedierea elimină obligația specială privind destinația a 75% din profit și raportarea financiară aferentă și permite, în același timp, ca unitatea care încheie contractul să livreze produse provenite integral de la o altă unitate protejată”, susțin avocații.
Ce ar trebui să urmărească firmele dacă proiectul merge mai departe
Pentru angajatori, una dintre probleme va fi statutul furnizorilor cu care lucrează deja.
Grecu Partners atrage atenția că proiectul nu clarifică suficient ce se întâmplă cu unitățile protejate deja autorizate, cât timp își vor putea păstra autorizațiile și care va fi soarta contractelor aflate deja în derulare.
Firmele ar putea fi astfel obligate să verifice din nou dacă furnizorii lor rămân eligibili și dacă achizițiile făcute prin mecanismul prevăzut de Legea 448/2006 mai pot fi folosite în același mod pentru îndeplinirea obligațiilor legale.
„În forma actuală, L387/2026 nu ar trebui adoptat. Modificările trebuie să elimine practicile fictive fără să reducă posibilitățile de integrare profesională și fără să genereze costuri și incertitudine pentru angajatori. Camera Deputaților trebuie să clarifice efectele asupra contractelor în desfășurare, unităților deja autorizate și persoanelor cu dizabilități”, afirmă Elena Grecu.
Proiectul aduce și controale comune ANAF - inspecția socială
Grecu Partners vede însă și o măsură utilă în proiect: implicarea comună a ANAF și a structurilor de inspecție socială în verificarea mecanismului.
Controalele ar putea urmări documentele economice, contractele, pontajele, proveniența produselor, modul de stabilire a prețurilor și activitatea prestată efectiv de persoanele cu dizabilități.
Cifra de afaceri raportată la numărul angajaților cu dizabilități ar putea fi utilizată drept indicator de risc, dar nu ar trebui să reprezinte singură dovada unei activități fictive, argumentează Grecu Partners.
Motivul este că unele persoane cu dizabilități pot avea nevoie de program redus, adaptarea locului de muncă, instruire suplimentară, supraveghere sau personal de sprijin. Un criteriu bazat strict pe productivitate ar putea produce tocmai efectul invers celui urmărit și ar putea descuraja angajarea persoanelor care au nevoie de mai mult sprijin pentru integrarea profesională.