O societate se afla, în martie, în procedură de rambursare de TVA. În această procedură, inspectorii fiscali au pus persoana juridică să defalce fiecare sumă din facturile de telefonie și de curierat în vederea calculării unei pro-rate, a povestit Luisiana Dobrinescu, avocat Dobrinescu Dobrev SCA. Este vorba despre un posibil TVA nedeductibil de 122 de lei ca urmare a aplicării pro-ratei, cu un total la nivelul celor trei ani supuși inspecției, de 5.000 lei.
De ce pro-rată?
„Pentru că persoana impozabilă respectivă face nu doar livrări de bunuri în România și în comunitate, ci face și în afara comunității. Concret, bunurile pleacă din China și ajung în Turcia.
V-aș putea spune că, din perspectiva TVA, chiar dacă operațiunea are loc în afara Comunității, aceasta dă dreptul de deducere a TVA și nu se pune problema pro-ratei. Faptul că nu este supusă TVA, nu este în sfera TVA-ului european, nu înseamnă că este o operațiune scutită fără drept de deducere”, a afirmat avocata, la CFO Conference.
Pentru a crește colectarea, spune ea, este nevoie de inspecții fiscale bine țintite prin analize de risc.
„Adică nu de duci, ca în cazul clientului meu pe care îl asist în inspecție, să-i defalci 122 de lei, cât a plătit la telefon, să vedem dacă sunt aferenți discuțiilor cu clientul din Turcia sau cu clienții din România. Oricum speța de TVA, conform Codului fiscal, nu implică nicio pro-rată – de această eroare de interpretare nu mai vorbim. Problema este expunerea minimă (de aproximativ 5.000 lei), care face complet ineficientă o astfel de acțiune de inspecție. Acesta nu este o analiză de risc bine țintită. Nu acolo trebuie să stea inspecția, să zăbovească”, a explicat Luisiana Dobrinescu.
Ea a continuat: „Din păcate, la penultima restructurare de personal din administrație au fost eliminate chiar departamentele de analiză de risc – Bucureștiul nu mai are personal la nivelul fiecărei administrații, cu toate că administrează cei mai mulți contribuabili din țară”.
Potrivit acesteia, ANAF trebuie să coreleze informațiile obținute din declarațiile fiscale, din toate aceste E-uri care ne enervează, dar care nu ar trebui să fie considerate nocive, ci utile.
„ANAF corelează acum informații prin Excel-uri pe care le fac singuri. Dacă am avea o corelare bună am eficientiza foarte bine timpul de inspecție, n-ar mai trebui să stăm 45 de zile, 90 de zile, 6 luni într-o inspecție fiscală. În plus, trebuie să avem un număr semnificativ de inspectori fiscali”, a mai spus experta în fiscalitate.
Discuția cu o doamnă inspector ANAF
Ea a relatat discuția avută cu doamna inspector ANAF, implicată în speța cu pro-rata.
Doamna de la ANAF: Să știți că nu îmi fac eu un titlu de glorie, înainte de pensie, că colectez 5.000 lei.
Am întrebat-o: Câte echipe de inspecție mai sunt în cadrul administrației din care faceți parte (din București)?
Răspuns: Mai sunt 6 servicii a 2 inspectori.
„Când am început eu să lucrez, acum 20 de ani, erau 26 de servicii a câte 2 inspectori. Din aceste 6 echipe rămase, 40% dintre oamenii care lucrează vor ieși la pensie în următorii 3 ani”, a mai arătat Luisiana Dobrinescu.
Potrivit acesteia, activitatea de inspecție fiscală descrește (și implicit colectarea și impulsionarea conformării voluntare), pentru că nu mai avem cu cine. Cu alte cuvinte, se reduce numărul de bugetari, dar nu acolo unde trebuie. Practic, personalul de inspecție din ANAF este subdimensionat, iar o mare parte dintre angajați sunt angrenați în inspecții nesemnificative, din cauza analizelor de risc nerelevante.