România încearcă să intre în Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), iar acum OECD recomandă guvernanților de la București să crească anumite taxe și impozite, vizate fiind veniturile pe PFA, impozitul local pe proprietate și majorarea TVA în HoReCa de la 11% la 21%.
România are statut de candidată la aderarea la OECD din anul 2022. O eventuală aderare la acest club de 38 de țări dezvoltate ar conduce, teoretic, la o mai mare atractivitate pentru marii investitori.
Luni, OECD a publicat un studiu, în care face și o serie de recomandări pentru Guvernul Bolojan.
Iată câteva elemente din studiul OECD:
E nevoie de simplificarea procedurii de lansare a unei firme în România
Birocrația și fiscalitatea rămân obstacole majore pentru mediul de afaceri din România, se menționează în studiul OECD.
Deși au fost făcute progrese în simplificarea procedurilor administrative și digitalizarea unor servicii publice, antreprenorii continuă să se confrunte cu procese fragmentate, incertitudini administrative și un sistem fiscal care mai are nevoie de ajustări pentru a deveni mai echitabil și mai eficient.
Înființarea și administrarea unei firme în România rămân mai complicate decât în țările OECD cu performanțe ridicate, în ciuda eforturilor recente de simplificare. Antreprenorii trebuie să interacționeze cu mai multe instituții — precum Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), autoritatea fiscală (ANAF) și, în multe cazuri, cu un notar și un furnizor de certificat de semnătură digitală.
În plus, pentru societățile cu răspundere limitată (SRL), sunt adesea necesare aprobări locale suplimentare pentru demararea activității.
Rolul ONRC ca ghișeu unic și digitalizarea procedurilor de înregistrare au ușurat semnificativ procesul de înființare a firmelor. Totuși, deși Legea Registrului Comerțului stabilește anumite termene, lipsa unei perioade maxime legale clare pentru toate procedurile asociate începerii unei afaceri creează incertitudine și poate genera întârzieri.
Indicatorii Business Ready confirmă această situație: cadrul legislativ pentru înființarea firmelor s-a îmbunătățit, însă eficiența operațională — în special în ceea ce privește durata și costurile procedurilor - rămâne sub nivelul optim.
Sistemul de autorizare: fragmentat și greu de navigat
Dacă procesul de înregistrare a firmelor a devenit mai digitalizat, sistemul de licențiere și autorizare a afacerilor rămâne puternic fragmentat. Cerințele sunt răspândite în numeroase acte normative și gestionate de instituții diferite, ceea ce generează proceduri neuniforme și informații incomplete.
Lipsa unei platforme unice obligă antreprenorii să consulte mai multe surse de informații, adesea fără instrucțiuni clare privind ordinea pașilor sau documentația necesară. Practic, orice activitate economică necesită o autorizație emisă de autoritățile locale, care pot impune cerințe suplimentare. În plus, termenele de aprobare rămân lungi, iar multe autorizații trebuie reînnoite periodic, ceea ce amplifică povara administrativă.
Pentru a aborda aceste probleme, guvernul a adoptat Legea nr. 98/2023 privind Sistemul de Licențiere Industrială Unică (SIL). Reforma introduce proceduri standardizate de autorizare, în funcție de nivelul de risc al activității, un regim de „zero licențe” pentru activități cu risc scăzut, principiul „tăcerea administrației înseamnă aprobare”, aplicarea principiului „once-only” (datele sunt furnizate o singură dată) și schimbul automat de informații între instituțiile publice.
Legea a creat și Oficiul pentru Licențiere Industrială (OLI), instituția responsabilă de coordonarea noului sistem. Punctul unic de contact pentru licențe ar urma să devină operațional până la sfârșitul primului trimestru din 2026.
Dacă aceste reforme vor funcționa, ele ar putea deschide calea pentru extinderea unui sistem simplificat de autorizare și în sectoarele comerțului și serviciilor.
Bariere de intrare în anumite servicii
La fel ca în alte state OECD, există în România bariere de intrare în anumite sectoare de servicii, în special în profesiile liberale. Reglementările sunt mai restrictive decât media OECD în cazul notarilor, contabililor, arhitecților și inginerilor, atât în ceea ce privește drepturile exclusive, cât și cerințele profesionale.
Intrarea pe piață în unele segmente de retail — în special vânzarea de îmbrăcăminte și de produse alimentare sau băuturi — rămâne, de asemenea, relativ reglementată.
OECD recomandă României să reevalueze necesitatea și proporționalitatea acestor restricții, pentru a stimula concurența în sectorul serviciilor.
Piețele telecom și de transporturi, mai deschise decât în alte țări
În schimb, accesul pe piețele din industriile de rețea este relativ deschis comparativ cu multe state OECD. În telecomunicații, barierele sunt foarte reduse, iar în energie și electricitate reglementările sunt în linii mari aliniate cu media OECD.
Sectorul transporturilor prezintă, de asemenea, bariere relativ scăzute. În iulie 2025, România a liberalizat transportul rutier interjudețean de pasageri, eliminând restricții vechi. În noul sistem, Autoritatea Rutieră Română acordă licențe de traseu pe baza unor reguli mai clare privind orarele, standardele vehiculelor și capacitatea de rezervă.
Reforma ar putea deschide piața pentru mai mulți operatori și ar putea încuraja investițiile în flote moderne, cu impact asupra calității serviciilor.
Reformele fiscale: pași înainte, dar probleme persistă
România a făcut pași importanți pentru eliminarea unor scutiri fiscale distorsionante care restrângeau baza de impozitare. În ianuarie 2025 au fost eliminate facilitățile fiscale sectoriale pentru IT, construcții, agricultură și industria alimentară, care acopereau aproximativ 20% din totalul angajaților.
Astfel, toate scutirile sectoriale au fost eliminate, în linie cu recomandările OECD.
Diferențele dintre salariați și PFA creează inechități
În continuare, ratele efective de taxare sunt mult mai mici pentru persoanele care lucrează pe cont propriu, mai ales la venituri ridicate. Motivul principal îl reprezintă diferențele dintre contribuțiile sociale plătite de angajați și cele plătite de independenți.
Salariații plătesc contribuții sociale integrale raportate la venitul real, în timp ce liber-profesioniști (PFA, activități independente etc.) beneficiază de un plafon care limitează contribuțiile sociale. Chiar dacă plafonul a fost majorat în septembrie 2025, OECD recomandă eliminarea sau creșterea semnificativă a acestuia, cel puțin pentru contribuțiile de sănătate.
Acest sistem favorizează activitatea independentă în sectoare cu calificare înaltă - precum consultanța sau profesiile liberale - și contribuie la fenomenul de „falsă activitate independentă”, unde România se află printre statele UE cu cele mai ridicate niveluri.
Taxarea capitalului rămâne redusă
Veniturile din capital sunt în continuare impozitate mai puțin decât veniturile din muncă, ceea ce limitează veniturile fiscale și reduce capacitatea redistributivă a sistemului. Cum aceste venituri sunt concentrate mai ales în rândul persoanelor cu venituri mari, diferența de taxare creează dezechilibre.
Creșterea impozitului pe dividende de la 10% la 16% în ianuarie 2026 este considerată un pas pozitiv. Există însă spațiu pentru măsuri suplimentare, precum reducerea deducerii standard de 40% pentru veniturile din chirii sau creșterea taxării altor venituri din investiții - câștiguri de capital, dobânzi sau redevențe - spre nivelul de 16%.
De asemenea, se propune introducerea impozitului pe câștigul de capital din vânzarea locuințelor, cu excepția reședinței principale, aplicat doar proprietăților achiziționate după intrarea în vigoare a reformei.
Regimul microîntreprinderilor, restrâns treptat
România a redus semnificativ aria de aplicare a regimului de microîntreprinderi, care permitea companiilor să plătească impozit pe cifra de afaceri de 1% sau 3% în locul impozitului pe profit de 16%.
Din 2026 există o singură cotă de 1%, iar plafonul de eligibilitate scade progresiv: 250.000 euro în 2025 și 100.000 euro în 2026.
Anterior, plafonul de 1 milion de euro acoperea circa 96% dintre firme și crea stimulente pentru menținerea companiilor mici, divizarea lor în mai multe entități sau subraportarea veniturilor.
Chiar și după reformă, există încă posibilități de optimizare fiscală între regimul microîntreprinderilor și pragul de TVA. OECD recomandă alinierea acestor praguri.
Taxele pe cifra de afaceri pentru companiile mari ar trebui eliminate
În 2024, România a introdus un impozit minim de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu venituri peste 50 milioane euro, aplicabil dacă acesta depășea impozitul pe profit. Din 2026, nivelul a fost redus la 0,5%, iar guvernul intenționează eliminarea taxei până în 2027.
Au fost introduse și taxe sectoriale suplimentare: 4% din cifra de afaceri pentru bănci și 0,5% pentru companiile de petrol și gaze.
OECD avertizează că aceste taxe pot distorsiona investițiile și inovația, în special pentru companiile cu marje mici.
Impozitele pe proprietate: una dintre cele mai mari surse neexploatate
Veniturile din impozite pe proprietate sunt foarte reduse în România - circa 0,6% din PIB în 2024, mai puțin de jumătate din media OECD.
Principala problemă este faptul că valoarea impozabilă a proprietăților este încă bazată în mare parte pe suprafață, nu pe valoarea de piață. O reformă care urma să intre în vigoare în 2023 a fost amânată pentru 2026.
Guvernul a crescut deja aproape de trei ori baza impozabilă, dar tranziția completă la evaluarea la valoarea de piață necesită un model de evaluare în masă, date cadastrale și notariale complete și o platformă digitală pentru autoritățile locale.
Un astfel de sistem este în curs de dezvoltare cu sprijinul Băncii Mondiale.
Posibile majorări ale cotelor și limitarea scutirilor
În prezent, statul stabilește intervale de impozitare pentru locuințe între 0,08% și 0,20%, iar autoritățile locale aleg nivelul concret.
Creșterea graduală a acestor intervale ar putea aduce veniturile României mai aproape de media OECD. În același timp, scutirile și reducerile de impozit ar trebui limitate și mai bine țintite, în special pentru gospodăriile vulnerabile.
Pentru a proteja proprietarii cu venituri mici, ar putea fi introduse măsuri precum reduceri pentru gospodăriile sub un anumit prag de venit sau amânarea plății impozitului până la vânzarea proprietății.
Taxele de mediu: potențial mare, dar insuficient exploatat
Veniturile din taxe de mediu au reprezentat 1,6% din PIB în 2023, ușor peste media OECD. Totuși, nivelul taxării energiei este prea scăzut pentru a reduce consumul și a susține tranziția către energie curată.
Accizele și prețurile implicite ale carbonului sunt reduse și diferă mult între combustibili, iar unele subvenții le diminuează efectul.
Deși accizele la carburanți au crescut cu 6% în ianuarie 2025 și cu 10% în august 2025, ele rămân relativ scăzute comparativ cu alte state.
OECD recomandă majorări graduale și predictibile, combinate cu sprijin țintit pentru gospodăriile vulnerabile. Alinierea prețurilor combustibililor fosili la costurile reale pentru mediu ar putea genera venituri suplimentare de până la 1,3% din PIB până în 2030.
Alte măsuri posibile, conform OECD
România extinde treptat taxarea de mediu, inclusiv prin taxe mai mari pentru depozitarea deșeurilor în unele municipii și introducerea taxei TollRo pentru camioane, programată pentru iulie 2026.
În același timp, ratele de reciclare rămân scăzute, iar taxele pentru depozitarea la groapă sunt încă mici.
TVA: încă există cote reduse cu efect regresiv
În august 2025, România a majorat TVA standard de la 19% la 21% și a unificat cotele reduse de 5% și 9% într-o singură cotă de 11%.
Totuși, există în continuare spațiu pentru creșterea veniturilor prin extinderea cotei standard la mai multe bunuri și servicii.
OECD indică drept candidați pentru această măsură restaurantele și serviciile de catering, cazarea hotelieră și unele servicii culturale. Aceste cote reduse sunt considerate regresive, deoarece beneficiază disproporționat gospodăriile cu venituri mai mari, conform studiului.
Impozitul pe venit: sistem simplu, dar puțin progresiv
România aplică un impozit unic de 10% pe veniturile personale, unul dintre cele mai scăzute din OECD.
În schimb, contribuțiile sociale sunt ridicate: 25% pentru pensii și 10% pentru sănătate. Angajatorii plătesc suplimentar o contribuție de 2,25% pentru asigurarea muncii.
În total, pentru un salariat fără deduceri, povara fiscală ajunge la aproximativ 41,5% din costul muncii. Chiar și cu deducerile pentru venituri mici, aceasta rămâne relativ ridicată.
Deducerile se reduc rapid pe măsură ce venitul crește, ceea ce face ca sistemul să devină rapid aproape complet plat și limitează capacitatea sa redistributivă.