Relația dintre firme și ANAF trece printr-o reconfigurate, atenționează, marți, o companie de consultanță în domeniul financiar, într-o analiză transmisă comunității antreprenoriale StartupCafe.ro.
Potrivit acesteia, moile modificări legislative, precum schimbarea Legii prevenției și eliminarea posibilității de a achita doar jumătate din minimul amenzii, au lăsat antreprenorii fără plase de siguranță. Astfel, această schimbare mută accentul de la rolul de îndrumare al statului către o politică de sancționare directă, unde orice abatere tehnică atrage costuri immediate, spun experții de la Accountess.
„Această dinamică se suprapune peste o monitorizare digitală tot mai strânsă din partea ANAF, prin sisteme automate care depistează instant orice neconcordanță în raportări. În timp ce autoritățile vizează combaterea evaziunii, companiile de bună-credință ajung să suporte amenzi severe din cauza unor simple blocaje operaționale sau a lipsei de timp pentru adaptare. Presiunea este cu atât mai mare cu cât inspectorii fiscali aplică litera legii fără a mai lua în calcul istoricul de conformare al firmei sau circumstanțele atenuante”, conform experților.
Redăm în continuare analiza:
Formalitățile declarative nu mai beneficiază de toleranță
„Practica recentă din inspecțiile fiscale arată că nicio eroare de raportare nu este tolerată, oricât de minoră ar fi. Un exemplu concret este legat de tratamentul aplicat marilor contribuabili în cazul omiterii depunerii declarației 394. Deși este vorba despre o declarație informativă privind livrările și achizițiile pe teritoriul național, simpla lipsă a acesteia a atras automat aplicarea pragului minim al sancțiunii, respectiv o amendă de 12.000 de lei.
Într-un context fiscal anterior, o astfel de situație s-ar fi rezolvat printr-un avertisment și un termen scurt de remediere. Astăzi însă, inspectorii refuză o astfel de abordare, semnalând un climat de toleranță zero în fața oricăror neconcordanțe din documente.
„Formalitățile declarative nu mai beneficiază de toleranță, indiferent de context, iar aplicarea unui avertisment nu mai reprezintă o opțiune acceptată de inspectori”, explică Ana Cernescu, partener în cadrul Accountess.
Riscul interpretării erorilor ca refuz de control
Mult mai îngrijorător pentru managementul companiilor este modul în care problemele de comunicare din timpul unei verificări sunt interpretate de către autorități. S-au înregistrat cazuri în care o firmă a fost sancționată cu o amendă de 27.000 de lei sub acuzația de „refuz de a furniza informații”.
„În realitate, situația nu a avut legătură cu intenția de a eluda controlul, ci a fost generată de o problemă pur operațională”, subliniază Ana Cernescu.
Termenele extrem de strânse impuse de echipele de control și volumul uriaș de documente solicitate într-un timp scurt depășesc adesea capacitatea de reacție a unui departament intern. Cu toate acestea, rigorile actuale nu mai fac distincție între reaua-credință și dificultățile tehnice de zi cu zi ale unei organizații complexe.
Algoritmii ANAF elimină nuanțele din teren
Sancțiunile au făcut mereu parte din peisajul de business, însă diferența majoră constă în strictețea și automatizarea aplicării lor. Fără instrumentele care temperau impactul financiar al unei greșeli, companiile sunt obligate să funcționeze într-o alertă permanentă.
„Eliminarea mecanismelor de prevenție a schimbat complet comportamentul inspectorilor din teren. Sistemul actual pare conceput să taxeze automat eroarea, fără a mai acorda o a doua șansă. Digitalizarea ANAF vine la pachet cu o monitorizare algoritmică unde criteriile sunt strict matematice, lăsând zero spațiu pentru justificări de natură operațională. Antreprenorii trebuie să înțeleagă că o simplă sincopă în transmiterea unui document nu mai este privită ca o problemă administrativă, ci ca o neconformare gravă”, explică Ana Cernescu.
În acest mediu fiscal rigid, conformarea devine o componentă critică de management al riscului. Companiile medii și mari sunt nevoite să își revizuiască procedurile interne, să securizeze canalele de comunicare cu autoritățile și să asigure o corelare perfectă a datelor înainte ca acestea să fie trimise către serverele Fiscului, deoarece costul unei simple neatenții a devenit mult prea ridicat”.