O echipă de avocați a obținut suspendarea executării unor decizii de impunere din oficiu prin care ANAF stabilise obligații fiscale de aproape 1,2 milioane de lei în cazul unei persoane fizice care a obținut venituri din investiții.
Deciziile fuseseră emise în urma unei proceduri de estimare a veniturilor contribuabilului.
„Soluția instanței este importantă dincolo de situația particulară a contribuabilului, pentru că evidențiază o problemă tot mai des întâlnită în practică: limitele în care administrația fiscală poate stabili din oficiu creanțele fiscale pe baza informațiilor financiare primite automat din alte state sau de la instituții financiare. Această procedură este necesară pentru situațiile în care un contribuabil nu își îndeplinește obligațiile declarative, însă nu permite tratarea oricărei sume raportate drept venit impozabil. Datele financiare trebuie înțelese în context, verificate și corelate cu realitatea economică a operațiunilor”, explică echipa de litigii fiscale a Reff și Asociații | Deloitte Legal, care s-a ocupat de acest caz.
În situația analizată de instanța de judecată, problema a constat în diferența dintre rulajul unui cont de investiții și câștigul efectiv obținut de investitor. Cu toate acestea, spun avocații, pentru determinarea rezultatului real trebuie avute în vedere, printre altele, costul de achiziție al activelor, pierderile înregistrate și cheltuielile asociate tranzacțiilor, nu doar valoarea totală a vânzărilor.
Argumentele principale care au condus la suspendarea deciziilor de impunere s-au bazat pe faptul că acestea nu explicau clar și verificabil modul în care autoritatea fiscală determinase baza de impozitare.
Documentele financiare indicau diferențe mari între valorile brute ale tranzacțiilor și rezultatul efectiv al operațiunilor, creând aparența că estimarea fiscală se bazase pe rulaje sau încasări brute ale contului, fără luarea în considerare a costurilor de achiziție și a rezultatului economic efectiv. Suspendarea nu echivalează cu anularea definitivă a deciziilor de impunere, a căror legalitate urmează să fie analizată în cadrul procedurilor corespunzătoare, dar, până atunci, protejează contribuabilul împotriva efectelor imediate ale executării unor obligații fiscale a căror fundamentare a fost serios pusă sub semnul întrebării.
„Soluția este importantă deoarece arată că impunerea din oficiu nu este un mecanism lipsit de limite și nici o procedură care poate funcționa exclusiv pe baza unor corelații automate între date. Autoritatea fiscală are obligația să explice ce informații a folosit, cum le-a interpretat și prin ce raționament a ajuns la suma pretins datorată. Cu cât metoda utilizată este mai indirectă, cu atât nevoia de transparență și motivare este mai mare. Digitalizarea administrației fiscale și schimbul de informații reprezintă evoluții necesare. Ele permit identificarea mai rapidă a unor situații care necesită verificări. Însă tehnologia și volumele mari de date nu pot înlocui analiza juridică și economică a fiecărui caz. O informație raportată automat este un punct de plecare pentru verificare, nu o concluzie definitivă privind existența și valoarea unui venit impozabil”, a declarat Ștefan Mihărtescu, Senior Managing Associate în cadrul Reff și Asociații | Deloitte Legal.
Echipa Reff & Asociații | Deloitte Legal care a asistat și reprezentat contribuabilul în acest litigiu a fost coordonată de Bogdan Mărculeț, Counsel, şi i-a inclus pe Ștefan Mihărtescu, Senior Managing Associate, și Diana Bicioc, Associate.