O întâlnire la restaurant, câteva cifre scrise pe un șervețel și o tranzacție de peste 20 de milioane EUR au declanșat un conflict între doi cunoscuți oameni de afaceri români, încheiat definitiv la Curtea Supremă după aproape trei ani. În centrul disputei s-a aflat una dintre marile uzine industriale din Craiova, pentru care au concurat două grupuri de investitori. Ulterior, tranzacția a ajuns și în atenția autorităților responsabile de securitatea națională, pe fondul legăturilor cu Rusia ale unuia dintre potențialii cumpărători.
Pe 8 februarie 2024, Gruia Stoica, proprietarul grupului feroviar Grampet, și Constantin Popeci, antreprenorul care controla uzina Popeci Utilaj Greu din Craiova, s-au întâlnit într-un restaurant pentru a discuta vânzarea fabricii.
La masă a participat și o a treia persoană, care mijlocise întâlnirea. Cei doi oameni de afaceri au discutat condițiile unei posibile tranzacții și au consemnat câteva dintre acestea pe un șervețel de restaurant, pe care l-au semnat alături de martor.
Potrivit documentelor judiciare analizate de StartupCafe.ro, pe șervețel au fost notate 5 milioane EUR pentru acțiunile fabricii, aproximativ 2 milioane EUR pentru investiții, transferarea garanțiilor către grupul Grampet și acordarea către vânzător a 10% din profit pentru următorii trei ani, cu posibilitatea prelungirii perioadei.
Înțelegerea privea preluarea a peste 99% din acțiunile Popeci Utilaj Greu, unul dintre producătorii români de echipamente industriale grele.
Discuțiile au continuat în săptămânile următoare, prin e-mail, telefon și WhatsApp. Au fost redactate inclusiv proiecte de contract, iar reprezentanții Grampet au primit informații despre situația financiară a uzinei.
Numai că tranzacția nu s-a mai concretizat.
La sfârșitul lunii martie 2024, Grampet Logistics, companie redenumită ulterior GP Yronstone Capital, l-a dat în judecată pe Constantin Popeci și societatea Popeci Utilaj Greu, solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Practic, compania lui Gruia Stoica voia să obțină prin intermediul instanței ceea ce considera că stabilise deja cu Popeci la restaurant.
În fața judecătorilor, cele două părți au prezentat versiuni diferite ale întâlnirii.
Grampet a susținut că șervețelul reprezenta o promisiune fermă de vânzare-cumpărare, iar Popeci refuzase ulterior, fără justificare, să încheie contractul.
De cealaltă parte, omul de afaceri craiovean a recunoscut existența negocierilor, dar a contestat valoarea juridică a documentului. Potrivit apărării sale, șervețelul conținea doar câteva notițe informale, redactate în cadrul unei discuții neoficiale, fără să reprezinte un angajament contractual.
Avocații lui Popeci au susținut inclusiv că înscrisul fusese întocmit în glumă și că o tranzacție de asemenea amploare nu putea fi considerată încheiată în aceste condiții.
De altfel, potrivit calculelor prezentate de Popeci în instanță, valoarea economică totală a operațiunii depășea 20 de milioane EUR, dacă erau luate în considerare, pe lângă prețul acțiunilor, investițiile, capitalul de lucru, creditele bancare și celelalte obligații financiare ale fabricii.
Uzina se confrunta cu dificultăți financiare, iar vânzarea ar fi trebuit să rezolve inclusiv problema finanțării activității și a garanțiilor acordate creditorilor. Compania avea o expunere bancară de aproximativ 11 milioane EUR la CEC Bank, iar schimbarea acționariatului era condiționată de acordul băncii și de respectarea obligațiilor contractuale.
Judecătorii au stabilit însă că întâlnirea nu fusese o simplă glumă.
Tribunalul Dolj a constatat că intenția celor doi oameni de afaceri de a realiza tranzacția era reală și serioasă. Totuși, notițele de pe șervețel reprezentau numai începutul negocierilor, nu o promisiune obligatorie de vânzare-cumpărare.
Mai mult, instanța a explicat că suportul pe care fusese scrisă înțelegerea nu avea relevanță juridică în sine. Un șervețel putea constitui un mijloc de probă, la fel ca orice alt înscris.
Problema era că documentul nu stabilea suficient de clar toate obligațiile părților, condițiile financiare și termenele transferului.
Judecătorii au considerat că nici discuțiile și documentele schimbate ulterior nu demonstrau existența unui acord final între cele două părți și au respins cererea Grampet.
Între timp, în afacere intraseră alți investitori
În timp ce relația dintre Gruia Stoica și Constantin Popeci se deteriora, omul de afaceri craiovean ajunsese la o înțelegere cu un alt grup de investitori.
În martie 2024, Popeci a semnat un contract pentru vânzarea a aproximativ 89% din acțiunile uzinei, într-o tranzacție evaluată la 16 milioane EUR.
Cumpărătorii erau omul de afaceri estonian Serghei Glinka, prin societatea Automecanica SKB Property, antreprenorul Andrei Scobioală, originar din Republica Moldova, și românul Dorin Iacob, fost șef de cabinet al primului director SRI, Virgil Măgureanu.
Automecanica SKB Property urma să preia aproximativ 51% din capitalul uzinei, Andrei Scobioală circa 33%, iar Dorin Iacob aproximativ 5%.
Contractul prevedea inclusiv păstrarea denumirii companiei și angajarea lui Constantin Popeci în calitate de consilier tehnic pentru cinci ani, cu un salariu de 6.000 EUR lunar.
Automecanica SKB Property a intervenit ulterior în procesul dintre Grampet și Popeci, pentru a-și apăra drepturile rezultate din contractul de achiziție.
Dar apariția noilor investitori a adus și o altă problemă, care a depășit cadrul obișnuit al unei tranzacții industriale.
Cum a ajuns o tranzacție industrială în atenția CSAT
Serghei Glinka a avut o carieră importantă în industria feroviară din Rusia, fiind implicat în trecut în Transmashholding, unul dintre cei mai mari producători de material rulant din Federația Rusă.
Printre foștii săi parteneri de afaceri se numără oameni de afaceri ruși aflați sub sancțiuni internaționale. Glinka a negat însă că ar mai avea legături economice cu Rusia, iar reprezentanții săi au declarat că acesta deține cetățenie română și estoniană.
Între timp, uzina craioveană, specializată în producția de echipamente industriale pentru metalurgie, minerit și alte sectoare economice, își extinsese obiectul de activitate și către fabricarea vehiculelor militare de luptă.
În acest context, tranzacția a intrat în analiza Comisiei pentru Examinarea Investițiilor Străine Directe (CEISD), care a solicitat și avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
Procedura s-a dovedit însă complicată.
În iulie 2025, Automecanica SKB Property își retrăsese notificarea privind preluarea uzinei, după mai bine de un an de verificări.
Consiliul Concurenței a confirmat atunci închiderea procedurii, în urma retragerii solicitării.
Reprezentanții Automecanica au explicat că nu renunță la achiziție, ci intenționează să reformuleze cererea după retragerea unor investitori minoritari. Ei au susținut că prețul acțiunilor fusese deja achitat și că societatea investise bani în relansarea activității fabricii.
Existau și informații, provenite din surse implicate în procedura de avizare, potrivit cărora prima solicitare risca să primească un aviz negativ, însă această posibilitate nu a fost confirmată oficial.
În februarie 2026, Administrația Prezidențială a confirmat că tranzacția fusese analizată de CSAT, iar rezultatul transmis comisiei competente. Conținutul avizului nu a fost făcut public.
Până la 19 noiembrie 2026, nu a fost identificată o confirmare publică privind autorizarea definitivă a transferului.
Grupul Automecanica, controlat de Serghei Glinka, are deja interese în industria românească de apărare. Compania Automecanica Mediaș este implicată în proiectul de producție locală a vehiculelor blindate Cobra II pentru Armata Română, în parteneriat cu producătorul turc Otokar.
Disputa pentru uzină a provocat și o demitere în Grampet
Conflictul pentru fabrica din Craiova a avut consecințe și în interiorul grupului condus de Gruia Stoica.
În aprilie 2024, Grampet a anunțat demiterea vicepreședintelui Călin Grațian, acuzându-l de concurență neloială.
Potrivit acuzațiilor formulate atunci de grupul feroviar, măsura a fost determinată de implicarea acestuia în atragerea unor investitori ruși din cadrul Transmashholding în discuțiile pentru achiziția Popeci Utilaj Greu.
Interesul lui Gruia Stoica pentru fabrica din Craiova avea și o explicație industrială.
Grampet deține deja uzina Reloc, specializată în modernizarea și repararea locomotivelor. O eventuală preluare a Popeci Utilaj Greu ar fi permis extinderea platformei industriale a grupului și dezvoltarea capacităților de producție.
Gruia Stoica explica faptul că achiziția i-ar fi permis extinderea platformei industriale din Craiova de la aproximativ 12 la 25 de hectare și dezvoltarea producției de locomotive.
La rândul lor, noii investitori au anunțat planuri de dezvoltare industrială pentru Popeci Utilaj Greu, inclusiv investiții de peste 50 de milioane EUR și crearea a aproximativ 1.000 de locuri de muncă.
Acestea erau însă obiective declarate de cumpărători, nu investiții și angajări deja realizate.
Ce a decis definitiv Curtea Supremă
După respingerea cererii de către Tribunalul Dolj, compania lui Gruia Stoica a continuat procesul.
A pierdut și la Curtea de Apel Craiova, în februarie 2026, după care s-a adresat Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe 17 noiembrie 2026, Curtea Supremă a respins definitiv recursul formulat de GP Yronstone Capital, fosta Grampet Logistics, menținând astfel soluția nefavorabilă companiei lui Gruia Stoica.
După pronunțarea hotărârii, omul de afaceri a comentat rezultatul procesului printr-o declarație scurtă: „S-au făcut greșeli”.