​Concediul neefectuat - cum se procedeaza

​Concediul de odihna care nu a fost efectuat in totalitate de
angajati este supus de catre firma angajatoare unor proceduri contabile
specifice, arata un consultant fiscal.

Angajatii au dreptul la un concediu de odihna de minimum 20 de zile lucratoare, conform art. 145, alin. 1 din Codul muncii.
Dar cand perioada nu este efectuata in totaliate, e nevoie de un anumit
tratament contabil, care difera de la o firma la alta, explica Horia
Matei, Senior Tax Consultant la societatea de consltanta Accace Romania.


Aceasta diferenta se datoreaza fie politicilor contabile
aplicate in parte, fie existentei unor lacune in cunoasterea legislatie
fiscal-contabile, mentioneaza el, pe blogul Accace.

Potrivit
acestuia, odata cu introducerea Ordinului nr. 1802/2014 pentru
aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale
individuale si situatiile financiare consolidate (Ordinul 1802/2014)
este clarificat tratamentul contabil si implicit fiscal aplicabil
estimarilor aferente concediilor neefectuate de catre angajatii
companiilor locale.

In conformitate cu legislatia muncii, orice
angajat are dreptul la efectuarea unui numar de zile de concediu pe
durata unui an, pentru care angajatorul are obligatia de a suporta
indemnizatia de concediu in beneficiul propriilor angajati. Sunt
binecunoscute situatiile in care angajatii nu reusesc sa efectueze in
totalitate zilele de concediu aferente unui an pana la sfarsitul
execitiului financiar, angajatorul raportand o datorie fata de acestia.

In
practica, abordarea prudentiala pentru care multe companii opteaza este
aceea de a constitui un provizion pentru sumele aferente concediilor de
odihna neefectuate. Din punct de vedere fiscal, acest provizion este
considerat nedeductibil din moment ce acesta nu figureaza in categoria
provizioanelor pentru care legislatia fiscala in vigoare acorda drept
integral sau partial de deducere in conformitate cu art. 26 din Codul fiscal.

Din
punct de vedere contabil, conform punctului 369 din Ordinul 1802/2014,
un provizion este constituit pentru a acoperi datorii a caror natura
este clar definita si este probabil sa existe sau este cert ca vor
exista, dar au grad ridicat de incertitudine in privinta valorii sau a
datei in care vor aparea. In acest sens, din punct de vedere contabil,
sumele datorate si neachitate personalului (concediile de odihna si alte
drepturi de personal) ar trebui inregistrata ca alte datorii si creante
in legatura cu personalul si nu necesita constituirea unor provizion,
din moment ce pot fi cuantificate din perspectiva valorii sau a momentul
in care aceste sume vor fi acordate angajatiilor (fie pana la momentul
indeplinirii termenul limita in care angajatii isi vor consuma zilele de
concediu neefectuat sau la data incetarii contractului de munca).

Astfel,
indemnizatiile pentru concediile de odihna neefectuate pana la
inchiderea exercitiului financiar se inregistreaza pe seama datoriilor
in momentul in care suma acestora poate fi comensurata pe baza statelor
de salarii si a altor documente care justifica suma respectiva. In caz
contrar, in lipsa unor informatii cu privire la sumele datorate
reprezentand concediile de odihna neefectuate, recunoasterea poate fi
facuta pe baza provizioanelor.

Concomitent, din perspectiva
fiscala, consultantul considera ca aceasta estimare efectuata in
legatura cu datoriile catre personalul va fi recunoscuta ca si o
cheltuiala cu personalul si nu ca o cheltuiala cu provizioanele, ce
poate fi considerate deductibila la calcului impozitului pe profit.

Citeste mai multe pe blogul Accace Romania