Ce înseamnă sharing economy în era digitală şi cum faci afaceri în acest domeniu

Se vorbeşte de foarte mulţi ani de economie colaborativă (sharing economy) şi am întâlnite multe definiţii, însă uitându-ne la lumea online-ului am putea să ne rezumăm la o explicaţie foarte scurtă: o afacere care te ajută să faci afaceri, împărţind cu alţii bunurile tale. StartupCafe a stat de vorbă cu un reprezentant al Forumului Economic Mondial pentru a vedea care sunt problemele business-urilor din acest domeniu – lipsa unei legislaţii coerente sau mentalitatea oamenilor mult prea dornici da a fi proprietari.

April Rinne, reprezentant al Forumului Economic Mondial (WEF) în cadrul Microsoft Summit, eveniment ce a avut loc luna aceasta la Bucureşti, a explicat care sunt cele mai mari provocari ale startup-urilor care încearcă să faca afaceri bazându-se pe ideea de economie colaborativă.

Discutăm de foarte mulţi ani despre economia colaborativă, iar la o cătuare rapidă pe internet aflăm că acest concept se referă la un sistem economic clădit pe conceptul folosirii în comun a resurselor fizice și umane. Vedem că tehnologia şi online-ul a modificat puţin acest sens, iar azi când vorbim de sharing economy ne gândim în special la Uber, Airbnb, Bla Bla Car, sau chiar marketplace-uri cum ar fi eBay, ori brandul românesc eMAG. Adică platforme online unde oamenii pot face bani împărţind, împrumutând sau vânzând, bunuri şi servicii. Cu alte cuvinte, afaceri care te ajută să faci afaceri.

Care orice domeniu aflat în permanentă schimbare au apărut şi aici diverse controverse (vezi cazul Uber, care a fost interzisă în mai multe ţări), dar, potrivit reprezentantei WEF este o zonă a economiei spre care ne îndreptăm inevitabil pentru că am ajuns în punctul în care suntem înconjuraţi de mult mai multe bunuri decât avem nevoie, dar în special decât ne putem de fapt permite. Să ne gândim că am ajuns să consumăm într-o menieră nesustenabilă pentru planetă şi din foarte multe puncte de vedere lucrurile trebuie să se schimbe.

Am dat aici doar câteva exemple pe care le putem întâlni şi în România din lista lunga de aplicaţii şi platforme care se încadrează în zona de sharing economy. Sunt firme internaţionale care s-au răspândit în întreaga lume, iar lista este mult mai mai lungă şi acoperă domenii precum transport, comerţ, imobiliare, împrumuturi de bani, închirieri auto, împrumuturi de cărţi, jucării, haine etc. Mai mult, treptat au început să apară şi la noi, afaceri la nivel local care se bazează pe acest model.

Vezi aici un exemplu despre care a scris StartupCafe – Sharing economy cu jucării

E nevoie de afaceri specifice locale. Dar chiar şi atunci business-urile mari când intră pe o piaţă mică ar trebui să îşi adapteze modelul în funcţie de cerinţele, nevoile şi obiceiurile specificie ţării respective, trebuie să ofere serviciul în limba ţării în care intră, să se adapteze modelelor de efectuare a plăţilor disponibile în acea ţară, cahs, card, plăţi prin sms. - a mai spus April Rinne.

Ea este de părere că acest în acest domeniu firmele întâlnesc două mari provocări:

1. Politica – în general, ce observ eu este că legislaţia nu face ca afacerile din sharing economy să fie ilegale, doar că niciodată până acum nu ne-am imaginat că am putea să construim o afacere doar cu telefonul mobil. Aşa că ne uităm în legislaţie şi vedem un gol pe această zonă, sau ne întrebăm dacă legislaţia actuală se aplică şi asupra acetei noi modalităţi de a face business. Drept urmare multe dintre firmele din acest domeniu sunt lasate într-o zonă gri. Drept urmare mulţi ezită să investească în acest domeniu.

Firmele din zona de sharing economy nu fac altceva decât să încerce să rezolve o nevoie din piaţă, ele nu încearcă să fenteze legea, încearcă să facă business şi atât.

Desigur încă există anumite afaceri din domeniu care au probleme ce ţin de etică, precum Uber, dar la această companie de apreciat este modul în care au reuşit să se adapteze nevoilor locale din fiecare ţară în care a intrat, dar nu l-aş da ca exemplu de sharing economy.

2. O provocare foarte importantă mai ales pentru România ţine de mentalitate. Aici ideea de proprietate are o altă valoare. România se situează pe unde se situau Statele Unite în urmă cu 30 de ani. Şi SUA au trecut printr-o astfel de etapă în care proprietatea era extrem de importantă pentru cetăţeni. Drept urmare lucrurile se vor schimba şi aici.

Apoi să ne gândim şi la o altă perspectivă, este epuizant să deţii totul. De ce? Oricine este atras de un stil de viaţă mai felixibil, mai customizat nevoilor lui. Românii încă nu au ajuns la acest mindset şi este normal având în vedere istoria ţării, să fii privat de dreptul de proprietate atâţia ani, este natural ca acum să fie un lucru atât de râvnit. Dar inevitabil se ajunge la un punct în care lumea îşi dă seama că nu ideea de proprietate nu merită întotdeauna efortul şi nu oferă condiţiile aşteptate.

Generaţia “digital” e tot mai numerică şi inevitabil va impune o schimbare şi în România. Pentru această generaţie lucrurile stau complet diferit.

Cât strict despre evoluţia firmelor din domeniul sharing economy în România, cred ca ar fi mai bine să vorbim despre evolia ecosistemului de startup-uri în general şi dacă acesta va creşte, în timp vor apărea firme în nenumărate domenii, inclusiv acesta. Drept urmare este mai degrabă o problemă ce ţine de încurajarea mediului de afaceri, în general – a concluzionat April Rinne.

Ce să NU faci niciodată dacă vrei să lansezi un business în domeniu, potrivit reprezentantei WEF:

1. Să ingnori cererea şi oferta din piaţă

2. Să alegi un moment nepotrivit în care să ieşi în piaţă, în special când nu ai fonduri suficente pentru a lansa afacerea

3. Platfome “Uber for X” - acest concept se referă la acele platforme care folosesc mechanismul Uber, conectează utilizatorii cu cei care oferă serviciile, aşa cum Uber pune în legătură utilizatorii cu soferi de taxi (în anumite ţări).

4. Să uiţi de ideea de comunitate

5. Să ignori regulile şi legislaţia.

Veniturile totale aduse de afacerile din acest doemniu depăşeau 3,5 miliarde de dolari, în 2013, dar se estimează că vor ajunge la circa 335 de miliarde de dolari până în 2025.