ANIS: Mai puține angajări din 2018 în firmele IT din România. Ne întoarcem cu 5-10 ani în urmă

Recentele măsuri fiscale (mutarea contribuțiilor de la angajator la angajat și impozitul pe cifra de afaceri pentru firmele cu venituri sub 1 milion de euro) vor aduce scăderi de salarii în IT și mai puține angajări în 2018, este de părere președintele Asociației Patronale a Industriei de Software și Servicii din România: Problema noastră nu este să facem IT-știi asistați social, ci este despre cum facem ca un domeniu care aduce bani și faimă României să crească mai departe.

În contextul măsurilor adoptate de Guvern privind trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, în cazul firmelor din IT, pentru ca modificarea să nu aibă impact asupra costurilor salariale ( adică angajatorul să nu cheltuie mai mulți bani cu plata salariului), chiar în varianta în care companiile vor mări salariile brute ale angajaților, angajații care în acest moment beneficiază de scutirea de impozit vor înregistra, totuși, o scădere a veniturilor nete de minim 6.5%.

De asemenea, frimele cu afaceri sub un milion de euro vor plăti de la anul un impozit de 1% pe cifra de afaceri, în loc de 16% pe profit.

Am discutat despre impactul acestor măsuri asupra firmelor IT, cu președintele ANIS, Teodor Blidăruș:

Cred că vorbim de două modificări care vor afecta industria IT:

1. Impozitul pe cifra de afaceri pentru microîntreprinderi, iar aici noi susţinem să rămînă posibilitatea de alegere pentru firme între plata a 1% din cifra de afaceri sau impozitarea profitului. Motivul este simplu – acesta este sectorul startup-urilor, care au nevoie de investiţii şi există posibilitatea ca în primele luni, sau chiar ani în realitate aceste firme să nu genereze profit. Impozitarea firmelor cu venituri de sub 1 milion de lei este contraproductivă.

2. Cealaltă modificare, mutarea contribuţiilor la angajat – discutăm aici de o creştere a costrilor industriei de 6,5 – 7%, de o întreagă problemă logistică - renegocieri de contracte, reangajări pentru un număr mare de angajaţi şi discutăm de şi de posibilitatea de scădere a salariilor oamenilor care lucrează, în prezent, în industrie. Acest lucru ne pune iar în postura de a exporta creiere pe banda rulantă când ar trebui să le ţinem în România.

Va acoperi angajatorul din IT noile costuri ale angajatului

Cu siguranţă ne dorim cu toţii asta, problema este dacă putem să facem asta. Discutăm aici de 3 tipuri de firme şi am să exiplic care sunt principalele bariere care ne împiedică să facem acest lucru.

1. Companiile mici, startup-urile – este evident că în acest caz principala problemă o reprezintă bugetul de investiţii. Am fost şi eu în această situaţie, îţi deschizi o firmă, vrei să angajezi niște oameni, întodeauna este o luptă între cum să angajezi oamenii buni şi cu cât reuşeşti să îi plăteşti. Pentru acești antreprenori, creşterea cheltuielilor reprezintă o penalizare.

2. Companiile mari, multe dintre ele subsidiare ale unor companii multinaţionale, sunt angajatori importanţi, cu 1.000 – 2.000 de angajaţi, sunt centre de cercetare şi dezvoltare, care şi-au deschis centre aici, iar acestea funcţionează pe un buget foarte strict. O companie de acest gen nu vine în București, Cluj, Timișoara, în România în general numai pentru costuri, iar dintre toate problemele pe care le poți ridica, impredictibilitatea fiscală deranjează cel mai mult o corporație. Drept urmare probabil că se vor vedea nevoite să umble la acele bugete, dar trebuie să înțelegem că o corporație funcționează în cadre foarte stricte, ceea ce înseamnă că bugetul propriu-zis de salarii nu se va mări pentru că există planuri pe 3-5 ani și ele sunt globale, nu doar la nivel de România. Probabil aceste schimbări se vor vedea în numărul mai mic de angajări, mai degrabă decât în suplimentarea bugetelor, ceea ce desigur ne duce în puctul în care ne întrebăm ce va câștiga Guvernul din asta dacă de fapt masa de angajați nu va crește.

3. Mai există un tip de companii – firmele antreprenoriale locale, care nu sunt startup-uri, ele fac milioane de euro, poate zeci de milioane, iar această măsură lovește exact în bugetul lor de investiții. Îl pune pe antreprenorul care a crescut afacerea respectivă, își plătește toate taxele la stat, a creat locuri de muncă, susține inovația, vrea să se dezvolte regional și global etc (acesta este profilul cel mai iubit, cel mai patriotic) să aleagă între a investi profitul în dezvoltarea firmei (ceea ce a reprezentat motorul de creștere al acestor companii) sau în a-și păstra angajații.

La oricare dintre aceste exemple ne-am uita, impactul este negativ, fără beneficii reale nici pentru bugetul statului.

Va scădea numărul angajaților și crește numărul de PFA-uri?

Numărul de angajați nu are cum să scadă. Dar pierdem o oportunitate. Este ca în povestea cu cloșca și ouăle de aur, tăiem cloșca, când de fapt am putea să luăm ouăle. IT-ul este industria care are o creștere susținută, până la 20% an de an, ceea ce chiar și pentru o industrie ajunsă la maturitate este foarte mult. Nu cred că numărul de angajați va scădea, dar numărul de angajări va scădea cu siguranță, din doua motive: cei care aveau un buget pentru angajări probabil nu le vor mai face. Apoi, ne uităm la mari companii care ar fi vrut să deschidă operațiuni aici și care iau în calcul să nu o mai facă.

Una peste alta există și un impact negativ individual, pe fondul unui trend care devenise încurajator în ultimii 2-3 ani. Erau oameni pe care reușeam să îi aducem de afara, Londra, Berlin, să-i convingem că aici se întâmplă niște lucruri și pot să dau exemple concrete. Exista un trend pozitiv de companii care capitalizau pe inovație și ați văzut că au existat destul de multe companii care au ieșit în lume și care acum sunt staruri și am citit despre ele în publicații de afară.

Cred că ne întoarcem undeva cu 5-10 ani în trecut.

PFA-urile nu sunt o soluție. Acesta este o formă de colaborare care nu a fost gândită să fie un derapaj de la contractele individuale de muncă, este gândită să servească unui alt scop. Nu sunt aici să spun dacă PFA-ul este bun sau nu. În momentul în care folosești PFA-ul în scopul pentru care el a fost gândit cred că este un lucru bun, dar când iei acest scop și îl trasformi într-un mecanism de eludare, sigur că îți pui problema cam cât de legal este, iar pe de altă parte, când începi să folosești asta la o scară largă este clar că este ceva în neregulă cu tot contextul.

De cât să mă uit la PFA-uri ca la o soluție salvatoare, mai degrabă m-aș uita la cum am putea să nu ajungem la astfel de situații.

Cred cu tărie că România încă mai are un potențial de creștere pentru acest sector, 15-20% pentru încă 5 ani cel puțin și cred că ar trebui să ne uităm cu mai multă responsabilitate și calm la cum am putea să fructificăm acest potențial pentru că, repet, am impresia ca acum ne uităm cum să tăiem cloșca cu ouăle de aur.

În ce stadiu se află Ordonanța pentru IT-iști, anunțată de Guvern

Premierul Mihai Tudose a anuntat, în data de 23 noiembrie din acest an, în Parlament că Guvernul va da o ordonanță dedicată salariaților cu handicap și a celor din IT, astfel încât veniturile să nu le scadă în urma trecerii contribuțiilor de la angajatori la angajați, dar o astfel de ordonanță nu a fost adoptată până acum.

Președintele ANIS: Există un dialog. Soluțiile nu sunt la noi, sunt la Guvern, dar aleg să fiu optimist. Sper să găsim o modalitate de rezolvare, dar suntem la finalul anului și nu mai este doar o problemă fiscală ci și una logistică. Sunt zeci de mii de contracte care trebuie modificate, dacă se pune problema să se revină asupra Ordonanței, este extrem de negativ să revii după ce lumea s-a apucat deja să își facă aranjamentele în vederea modificărilor legislative.

Rugămintea mea publică este ca în măsura în care există o soluție, și sper să o găsim, să ne gândim și la timp și să urgentăm lucrurile în așa fel încât să aducem o predictibilitate tuturor pentru că 2018-2020 sunt ani în care industria poate să crească cu cel puțin 1 miliard.

Lumea spune așa: voi IT-iștii sunteți cei scutiți de impozit, iar în contextul în care se pune această problemă și vine această Ordonanță și noi venim și spunem mai dați încă o scutire ca noi să ajungem la același prag salarial, toată discuția se poartă într-un soi de târguială, care nu este benefică și nu reflectă adevărata problemă.

Problema noastră nu este că aveam niște scutiri dintre care o parte s-au luat și venim să cerem încă niște scutiri prin care vrem să ajungem la fondul fiscal de dinainte. Problema pe care o pune ANIS este următoarea: industria asta este în creștere și are potențial să aducă foarte mulți bani și faimă României în următorii 5-10 ani și trebuie să o sprijinim și să investim în ea. Cum facem acest lucru, scutiri de impozite etc, nu este jocul nostru, noi nu la asta ne pricepem. Sunt companii de consultanță, sunt specialiști în Guvern și care să găsească soluția.

Problema noastră nu este să ținem IT-știi asistați social, ci este despre cum facem ca un domeniu care aduce bani și faimă României să crească mai departe. Uitați-vă la SUA, Germania, Franța și veți vedea că oamenii de acolo fac mulți bani din tehnologie. Noi asta ne dorim, să dezvoltăm această oportunitate care poate să reducă diferența dintre noi și o țară din Vest.

Într-o piață dominată de marile companii și de outsourcing ce facem să încurajăm firmele mici și produsele originale?

La nivelul acestei industrii, în momentul în care îți deschizi o companie în România trebuie să fii ancorat în relitățile economice. Dacă vrei să reușești și să crești trebuie să gasești un avantaj competitiv. Să intri cu o companie, fie că este ea multinațională sau nu, trebuie să înțelegi care sunt armele cu care poți să cucerești cotă de piață. Iar acestea nu vor fi niciodată pentru o firmă mică aceleași arme ca ale unei companii mari. Întotdeauna au stat lucrurile așa, au existat jucători mari care au forță financiară și cei care au potențial disruptiv. Companiile multinaționale au și rolul să educe piața. În urmă cu 10-20 de ani câți manageri de inovație erau în companiile antreprenoriale românești, câți oameni de marketing? Nu existau. Oamenii care sunt în momentul de față în companii de genul acesta sunt oameni care au fost școliți la companiile multinaționale pentru că acesta aveau un program pentru așa ceva.

Nu există problema compania mare versus compania mică locală. Dar există câteva lucruri pe care noi la nivelul industriei trebuie să le facem.

Vorbim atât de mult despre inovație. În realitate, cred că sunt foarte putine firme care fac inovație, suntem încă o industrie dominată de outsourcing, ceea ce nu este un lucru de condamnat, dar cred ca are loc un tranzit care vine natural. În momentul în care principala valoare pe care o pui pe masă este costul, dar când piața se maturizează evident cresc și costurile.

Piața românească este într-o transformare, într-o reașezare, la deficitul forței de muncă pe care îl avem și la costurile care s-au dus în sus, trebuie să faci ceva, altfel nu vei mai putea să crești, nici indivudual, ca firmă, nici industria în sine. Și atunci îți pui problema, cum pot cu aceiași oameni, 100.000 cam câți sunt în industrie acum, să facă mai mult – lucruri mai importante, mai de valoare și să câștige mai mulți bani. Este singura cale prin care poți să crești. Astfel discutăm despre o diversificare a serviciilor – dacă în urmă cu 10 ani vorbeam doar de codare, acum, sunt echipe și companii întregi care se ocupă de la un capăt la altul de tot ce înseamnă ciclul de viață al unui produs, de la marketing, management de produs. Nu doar serviciile de lowend, ci încep să participe în strategie, iar acesta este un pas corect, nu și cel mai rapid, dar pasul după care se duce marea masă a industriei. Există și disruptorii, cei care fac câte cinci pași o dată și cred că în ultimii ani avem și noi astfel de exemple.

Au apărut destul de multe investiții în zona de proprietate intelectuală, sunt fonduri de invesitiții care s-au deschis și care s-au anunțat în viitor aici în România, de câteva zeci de milioane de euro, de tip venture capital. Cred că țara noastră se îndreaptă în direcția corectă din acest punct de vedere.

2018, un an dificil?

Nu știu să răspund la o astfel de întrebare. Îmi aduc amine când mi-am început propria companie, prin 2006. După ce a venit criza toată lumea mă întreba dacă mi-a fost greu în perioada de criză, în realitate eu nu știam ce să răspund, mi-a fost greu, când vrei să crești, creșterea presupune un dezechilibru, un disconfort, dar nu știam dacă mi-a fost greu pentru că eu eram la început sau din cauza crizei. Cred că există provocări, iar principala provocare este să armonizăm la nivel de industrie întreg ecosistemul și mediul fiscal, o provocare ce a apărut în acest an și a perturbat destul de mult acest mediu. Discutam cu membrii asociației, jumătate din efortul pentru acest an a fost într-o direcție care nu este creativă, constructivă. 2018 are provocările lui, dar dacă vom reuși să rezolvăm la timp aceste probleme apărute în 2017, fără a crea alte probleme logistice, precum schimbarea de contracte, apoi revenit la alte contracte etc, ne putem uita la următorii ani în care să putem să producem o creștere susținută cu preponderență și în zona de inovație pentru că la anul se anunță cel puțin două-trei fonduri de investiții noi în România.